Page 13 - 1925-06
P. 13
30—III. 1925 C O S I N Z E A N A -----------------------------------Pag. 85
Şi totuşi sufletul acesta mai trăieşte.
Scriitori, dacă nu ca cei vechi,
totuşi de seamă, avem şi astăzi,
atâta daară că îi avem risipiţi. Ne
lipseşte mănunchiul lor, mănunchiu
care să imp’ună prin mărimea lui.
Ne lipseşte o publicaţie bună şi
m re, care să-i adune din colţurile
lor şi astfel în bloc să-i facă cu
noscuţi marelui public.
CULTURALE şi cărturarii cei mai idealişti pe Acum nu de mult a reapărut în
meleagurile altor ţinuturi româneşti,
vechiul Arad cultural, biblioteca
Un reformator. Un tânăr pro Ardealul nostru cultural a rămas „Sămănătorul“. E poate solia în
fesor dela liceul Şaguna din Braşov, doar o amintire frumoasă. De-aici vierii altor vremuri. Poate Ardealul
care iscăleşte Ilie Cristea, se p'ânge din văile umbrite jjr împrejur de vechiu o să se trezească iar la viaţă,
în ziarul „Adevărul“ de unele de crestele stâncoase ale munţilor no acolo pe malurile Murăşului. Fie
fecte ale învăţământului nostru de ştri şi-au dus sufletul în ţară un ca măcar ea să adune în jurul ei
«zi, care ar fi o ştoalâ a barbariei, Gh. Lazăr, un I. Maiorescu, un Coş- toate condeiele bune ale scriitorilor
a ure>. a unui permanent spirit răz buc, un Iosif, un Chendi şi atâţia noştri şi să samene iarăşi în braz
boinic, primejdios societăţii şiome- alţii, cari nu s’au mai întors între dele literaturii bobul puţin dar curat
nirei. „Să distrugem şcoala aceasta“, no*. Cuvântul lor ducea totdeauna al sufletului ardelean. Şi poate că
esclamă sentenţios dl Ilie Cristea, ceva nou şi împrăştia acolo între aşa din sămânţa modestă va răsări
şi să punem în locul ei — com fraţii liberi, asemeni’ unui vânt de un rod bogat.
plectăm noi — şcoala toleranţei peste Carpaţi, ecoul suferinţelor, mi
criminale, a umanitarsmului şi franc resmele proaspete ale câmpurilor şi POLITICE
masoneriei evreieşti, pentru a dă sănătatea sufletelor noastre. Prin ei
râma hotarele şi a distruge sufletul literatura 'românească a cunoscut Procesul dela Focşani. Pe mo
naţional, care-i repugnă atât demult sufletul ardelenesc, acel suflet care tive, insuficiente şi din punct de
tânărului nostru profesor! Am ră trăia aici nebăgat în seamă de lume, vedere formal şi din punctul de
mas, în adevăr uimiţ', de atâta te dar trăia şi se sporia necontenit. vedere moral, — curtea cu juraţi a
meritate şi ne-am gândit cu durere, Din acest suflet s’a plămădit revista Focşanilor a amânat procesul
ce-o fi greşit aţâţi înaintaşi ai tâ „Luceafărul“ şi tot din el a pornit tinărului student Corneliu Zelea
nărului dascăl braşovean, ca neîn în lume scrisul lui Coşbuc, Goga, Codreanu, menţinând pe inculpat
semnatul lor epigon să ceară di Agârbiceanu, Ciura, şi-a atâtor alţii. în închisoare până la o nouă se
strugerea muncii lor de şapte de Astăzi din toate părţile ni-se impută siune a ei. Faptul în sine, dacă
cenii şi jumătate cu atâta înverşu că nu mai avem sufletul nostru. Şi ar fi vorbă de-un omor de rând,
nare. Spiritul naţional a fost doar poate că nu fără dreptate. întreg nu ar comporta nicio discuţie pu
una dintre cele mai marcante în Ardealul astăzi nu mai are o sin blică, dar în cazul dat, discuţia se
suşiri ale acestui liceu dela înte gură revistă literară propriu zisă şi impune cu o putere, căreia nu i ne
meierea lui şi până azi şi niciunul nici o bibliotecă de popularizare. putem împotrivi nici măcar noi,
dintre profesorii pe care i-a avut, Acolo unde odinioară fierbea o care nu suntem o publicaţie politică,
n’a jignit fără a fi pedepsit sen aprigă viaţă culturală şi literară, ci una culturală.
timentul şi orgoliul său naţional. astăzi parc’ă o m o l e ş a l ă dul In adevăr evenimentele şi dispo-
Crede oare tânărul reformator de ceagă s’a întins peste toate. E z ţia sufletească a luturor acelora,
şcoală, că dânsul e mai presus de poate oboseala atâtor lupte ante care s’au dus pe ziua 16 Martie
aceştia şi că e 'n drept să arunce rioare şi odihna frământărilor din la Focşani, justifică pe deplin cre
trecut. Dar ce vom zice atunci de dinţa, că aşa zisa ,crimă“ alui
asupra bătrânului liceu bănuiala, că
acolo nu se mai dă azi o educaţie politică, de lupta care se desfăşoară Zelea Codreanu întruneşte sufi
mai sălbatecă şi mai aprinsă ca ciente elemente de justificare şi
naţională, ci una cosmopolită ? O
simplă întrebare. oricând pe meleagurile noastre. Cei ea poate cu uşurinţă stoarce un
cari se ocupă încă cu paşnica în verdict de achitare din partea jura
*
deletnicire a scrisului, sunt aşa de ţilor. Astfel stând lucrul, este in
Ieri şi azi. Ardealul nostru bă risipiţi unul de altul, încât abia de explicabil, ce a putut determina pe
trân, Ardealul din care în ciuda se cunosc. Flacăra idealismului ca preşedintele şi pe judecătorii săi
tuturor asupririlor au pornit în toate racteristic Ardealului par’că s’a asistenţ, ca ei să consimtă la ce
vremurile cele mai frumoase idei, potolit în volbura altor îndeletniciri. rerea procurorului şi să amâne acest
