Page 8 - 1925-06
P. 8
Pag. 80---------------------------------------------C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 30—III. 1925
A M I N T I R I
de iulian miclescu Celor doisprezece/..
Tot mai amefitor e aerul dulce — „O serbez şi pe cea de 16 Dar trecutul pieri, când se vă
de primăvară, tot mai călduţe razele Martie cu plăcere, — îi respunse zură sus, lângă cruce şi în locul
soarelui! Din pământul ars de gerul un mucalit din curte —, dar ce dracu lui nu remase, decât aurul din vale
iernii, dar îmbibat de sucul dădător o fi acest „15 Martie“, că eu drept şi... neşte dulci cântece, a căror
de viată al câtorva ploi, soarele să vă spui, cam şchiopătez la melodii se înălţau sfioase de un
soarbe lacom, ridicând sore cerul Istorie 1? ... deva de pe lângă catedrală, până
cu uşoare umbre de nori, aburi calzi. — „Cum, nu şti?!.. Proclamarea la ei. Erau cântecele şi jocurile fe
Firicelele de iarbă îşi înveselesc revoluţiei în 48 de către Unguri şi tiţelor din „Internat“, cari scăpate
căpşoarele în lumina orbitoare, tă- deslipirea lor de Austria !“ şi ele pentru câteva ore de jugul
mâioara îmbalzamează aerul de subt — Ah !.. Atunci mai bucuros mă căiţii, se desfătau în grădina Inter
tufe singuratice, sau de pe răzoare duc la şcoală, cu toate că aerul natului, cântând şi ciripind vesel
răslete, ghioceii aproape s’au topit acesta întremător mi-a şi evaporat ca neşte păsărele scăpate din colivie
odată cu ultimele pete de zăpadă, din cap auristele şi secantele, cari — „Ce-ar fi dacă le-am răspunde
iar un fluturaş cafeniu s’a oprit pare-mi-se, se vor schimba în „se,- şi noi cu cântece“., fu de părere
obosit pe o margine de potecă miş cunde“. unul d n din cei trei amorez.-ţ ; ia
când ritmic, ca o suflare, din aripi — „Dar să vedeţi ce e prin oraş, la părerea lui se alăturară şi ceia
oarele uşoare! — mai spuse cel dela poartă — lalţi, căci ori de câte ori se adunai
Viaţa pulsează în scoarţa pămân numai steaguri urgureşti; şi înain mai mulţ', distracţia lor principali
tului, pulsează în aer, oulsează în tea casei domnu ui profesor Precup, erau cântecele studenţeşti, apoi mar
vietăţile mişcătoare ! O sărbătoare o tribună împodobită şi înzorzonată şurile şi mai ales de-ale dorului ş
superbă, mare şi generală dela un capentru oratori, de nici Kossuth în dragostei...
păt la altul al pământului: Primăvara ! 48, n'a avut una la fel!“ Şi în două minute corul fu gata
!
Cum să stea numai ei în căsoiul — „Să le fie de b ne, adecă de unul dintre ei, cu un creion în mân;
(
cu formă de cazarmă al profesorului cap vreau să zic, — respunseră în Ioc de baghetă, dădu tonurile ş
Caliani, când afară e atâta soare, vreo trei din curte — dar fiindcă la un semn apăsat din mâ nile ri
atâta balzam, atâta viată!?... Cum în oraş nu „face“ să mergem, hai dicate, cântecele porniră să se re
să se închidă în „dualuri“ şi „au- s’o luăm pe câmp, să ne mai uşu verse de-asupra văii, împrăştiim
ristele" greceşti, în „sinusurile" şi răm capetele şi... până departe melodiile dulci ş
„cosinusurile“ trigonometrice şi mai — ...şi inimile!" — le respun tinereşti.
ales în nesuferita şi intoxicanta seră ceilalţi în cor, făcând aluzie Glasurile fetiţelor din vale amu
limbă maghiară, în care trebuiau să la neşte începuturi de dragoste ale ţiră, seara îşi întinse umbrele zdrem
înveţe nu ştim ce fragment din o celor trei. ţuite peste colţu ile văilor, câţiv
vorbire funebră de pe vremea Sf. Şi-au eşit, gălăgioşi şi plini de lilieci în goană după muscuiiţi
Ştefan? 1 viaţă alăturându-se la ei cei dela trecură glonţ pe lângă ei, şi „Somnc
Căci nimic nu era mai urât în poartă, apoi alţi câţiva elevi, ce se roase păsărele“ alui Eminescu, tre
„Mica noastră Romă“, — cum le întorceau dela învăţat, cu cărticica mura uşor pe umbrele înserări
plăcea elevilor şi profesorilor să în mână sau subsuoară şi cu ochii ducându-se acolo, unde fiecare di
numească Blajul* — ca această spre soarele ce scăpăta ! Căci nici cântăreţi dorea, căci. fiecare la etate
limbă lătrătoare, bombardată asupra o parte a Blajului nu era mai po aceasta îşi avea doruri şi gându
Românilor din tunurile de mare pulată de „studenţi“, ca „Republica“ ascunse, pe cari nu şi le spune
calibru ale lui Apponyi, şi a celor de peste Cclea ferată, a cărei „ca nimănui, deşi erau aşa deveseli, cân
lalţi făuritori de legi strâmbe şi pitală“ era „Vila Hodoş“ sau „Vila le erau surpri: se sau descoperit
strâmte. Margareta“ după numele unei eleve, Iar din vale, din grădina Intei
Soarele se apropia de scăpătat, din clasele superioare, ce stătea aco'o. natului de fete, un ropot de aplauz
lungindu-şi razele peste găoacea de Grupul se mări când trecură de pâlmuşoare mici, le mulţumi, api
vale, în care era aşezat Blajul, în pela „Şipotele din vii“ de unde se o tăcere mută se înstăpâni pe va
mijlocul căruia se înălţau către cer, mai alăturară vreo 6 elevi si cu şi deal, în csre numai anumite di
ca două braţe rugătoare, cele două toţii începură să urce Dealul Viilor ruri se căutau şi îşi vorbeau.
turle ale Catedralei. spie „Cruce“, crucea lui lancu, locul Şi după mai puţin de 5 minu
;
Cei do sprezece elevi, din diferite cel mai potrivit, de unde se puteau glasurile îngereşti din vale pornii
clase superioare a Prof. Caliani, îşi privi şi admjra frumoasele apusuri iar, deastădată orânduite şi bir
terminaseră lecţiile şi se hârjoneau de soare ale* Blajului, apusuri cari conduse, abia furişându-se pr
prin curte mulţumiţi de învăţătura scăldeau în aur şi argint toată va întunericul, ce se lăsa tot mai de
de după amiazi a auristelor şi a lea Tâmavei şi tot Blajul. până sus la crucea, a cărei amil
tangentelor, dar mai ales mulţumiţi Şi mai ales când şi inimele, ce tire pentru moment era uitată de tc
de aerul îmbătător, din care sor privesc sunt de aur, ca ale micilor Unui cântec din vale îi răspui
beau cu lăcomie noştrii eroi, vă puteţi închioui, ce deau aplauze din deal, şi cântecul
Dela poartă un alt coleg le strigă splendide trebue să fie la Blaj a- din deal aplauze din vale... şi cânt
vesel: pusurile de soare, ce înălţătoare de cele se alternau melodioase şi n
— „Ştiţi că mâine n’avem cur suflete, răscolitoare de trecut, când vinovate, când sus, când jos, durâr
suri ; a’ venit ordin să serbăm şi le priveşti de lângă’„Crucea" mare în aer o punte nevăzută, pe care
noi ziua de 15 Martie!“.., lui lancu!... plimbau spre locuri necunoscui