Page 9 - 1925-06
P. 9
30—III. 1925 ----------------------------- - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A — -------------------------------- - Pag. 81
dar dorite, atâtea gânduri, atâtea do lor elevi, ci şi mintea, şi sângele, Saşii din Mănărade cuprinşi de
ruri şi atâtea speranţe tinereşti. dar mai ales ura scotorâtorilor din panică şi după ei şi Ungurii din
Trecuse de ora 8, pe cer înce Atila, fâcându i să vadă totul în Petrifalău o luară la goană, lăsând
pură să se arate câteva stele, un roşu, pecând toată lumea era verde. pe oratorul festiv singur, muncindu-
clopoţel din vale chemă fetele la se să scape din multele decoruri,
masă, iar dela poala dealului câte şi s’o şteargă şi el!...
va umbre nedesluşite, începură să Şi serbarea s’a ţinut a doua zi cu Şi lucru curios, în zăpăceala şi
urce spre cruce. tot’ fastul de care erau capabili zarva generală Saşii s’au trezit toc
Şi ultimul cântec „Subt crengi de Ungurii, numai ca să-i irite pe Ro mai în Petrifalău, iar Ungurii la
soc“ sbură de sus, ca să învâlue, mâni. Au fost aduşi toţi Ungurii Mănărade, de unde numai a doua zi
odată cu noaptea şi stelele ce se din Petrifalău, toţi Saşii din Mănă- — însoţiţi de jandarmi — au cu
înmulţeau mereu, — „Mica Romă“, rade şi toţi primarii satelor româ tezat să se întorcă acasă. Şi toate
care în adevăr era mică în întin neşti din împrejurimi. acestea din cauza unui afurisit de
:
dere, dar mare în suflet — în vălul Bâeţ i şi fetiţele din şcolile pri pietro , a cărui bubuitură hodoro
lor misterios şi melodios. mare ungureşti erau numai tricolor gită a fost interpretată ca cine ştie
Umbrele ce urcau spre ei, luau maghiar de sus până jos, cu toate ce bombă sau maş nâ infernală.
acum forme mai hotărâte; una s’a că cea m2i mare parte a lor erau Petreiul a fost arestat şi Nandrea
oprit, celelalte înaintează; de cea Români. Sărmanii asupritori!... închis subt grava învinuire de „com
laltă parte a dealului la fel una, credeau că dacă înzorzonează hai plot contra siguranţei şi ideii de
două, trei, mai multe, toate tinzând nele cu tricolor, se s^h mbă şi su stat maghiar". Sfârşitul acestei afa
spre crucea de sus. fletele!... Pe când în realitate a- ceri nu-l cunosc, dar ştiu că pie
Şi iată că la o depărtare de nici ceasta era cea mai s’gură şi eficace troiul a fost trimis la Budapesta,
30 de paşi toate umbrele se opriră metodă, prin care făceau ca tine unde se păstrează în Muzeul Na
formând în jurul lor un fel de cerc. rele vlăstare, î. că de mici, să ura ţional.
Pe cap le fluturau pene de cocoş scă tot ce era unguresc. Dar eu cred că locul lui ar fi
şi în mâini ţineau arme cu baio Dar pe când unul din oratori mai de grabă la Bucureşti, unde,
neta pusă. ţinea discursul festiv, în care tot al când se va ridica marea statue a
Erau jandarmii unguri, strajnicii doilea cuvânt era Koşut, un petroi „Unirei“ să fie pus în mâna vre
apărători ai ideii de stat maghiar, aruncat din o curte din apropiere, unui luptător de bronz în loc de
care idee a fost grav atinsă prin isbi cu putere în obloanele de oţel grenadă, ca „prim instrument“ care
cântecele nev novate ale elevilor. ale prăvăliei Nandrea, producând o a făcut să se spulbere „marea idee“
Se poate să îndrăsnească c neva, bubuiiu ă grozavă, în urma căreia de stat unitar maghiar!...
ca în preseata zilei de 15 Martie
să se ducă — fie şi fârâ nici o • . . ---------- - * *
.
.
*
intenţie — la crucea, care întâm
plător e a marelui Iancn, şi de a- VIN COCORII Dir timpurile au trecut măcinând
colo să verse melodii „veninoase“ CONSTANTIN CRIŞAN multe şi z d nd şi mai multe. Cru
şi cuvinte „infame“ la adresa sta cea lui I meu a fo>t aruncată în
tului şi poporu’ui maghar?... Adâncul cerului albastru şi senin aer de ura maghiară, dar bunii Ro
Câtevasomaţ i în ungureşte,sgorr.ot înfiorat de-o rază de lumină, mâni au rtfâcut-o la Io:. Lacomul
r
de închizătoare şi încărcarea armei Su âde spre pământ şi se înclină dinte al vremii s’a înfipt adânc şi
:
şi-o duzină de înjurături în limba Cu falduri de mătase străvezie în ideea de stat maghiar „un tar“
lui Atila îi făcu pe bieţii „studenţ.“ Pe zările aprinse de lumină... făcându o să trosnească şi să se
să se trezească din dulcile lor vi- spulbere în rele 4 vânturi. Iar odată
• sări, să-şi piardă respiraţia, iar ini- Pământul se frământă şi învie cu aceasta idee au dispărut şi îm-
mele să le bată tare, tot mai tare. In vraja caldului sărut divin — nănaţ i jandarm*, dacă nu chiar
Poite din acel moment au început Se ’nalţă — sus — cântând, o înaintea ei.
să le „bată“ immele iu adevărat [ciocârlie; Peste Bl?j aceleaşi primăveri îşi
româneşte, trezite de baionetele şi E atâta viaţă ’n larg şi veselie cern aerul cald ; aceleaşi turle se
penele de cocoş ale jandarmilor Că dintr'un muşuroi vre-o câteva înalţă cătră cer, ca două braţe de
unguri. Ifurnici creştin, mu ţumind lui D-zeu de
Şi convoiul de arestaţi porni spre Uitând cât sunt de negre şi de mici tot ce a făcut pentru Neamul Româ
cazarma jandarmii >r, cu fruntea sus Eşit-au printre erburi la plimbare nise; şi aceleaşi doruri tinereşti
şi cu un ceva nemai cunoscut Oprindu se din când in când, c’un răsar primăvara în piepturi preve
pân'acum în suflet, un fel de mândrie [ochiu, la soare. stind vara vieţii. Şi „Mica Rjmâ“
tinără şi nevinovată, că încep a fi le priveşte pe toate mulţumită ca o
şi ei „Români“ şi încă de aceia Răchitele de floare încărcate bunică, zimbrnd printre lacremi.
cari dau de lucru stăpâmtorilor Se oglindesc în iazul limpede al Blaj ale, eşt mare, cât România
magh'ari. [morii; asta mare, căci nu este colţ de
;
Iar povestea aceasta adevărată s’ar Pe scoc, năvalnic apa se abale ţară, în care să nu-ţ fi trimis lu
fi sfârşit rău de tot, dacă nu s’ar Jucând în soare stropi de nestimate; minile tale şi mai ales sufletul şi
fi amestecat în ea şi câţiva advo Pe cer, departe, câteva mărgele mâna ta lucrătoare. Nu este idee
caţi români din Blaj, cari să arate Se nşiră mici, în unghiu şi vin mereu nobilă şi generoasă, care să nu se
toată prostia şi nemai pomenita gafă Aduc un scârţâit prelung şi mo- fi născut şi să nu fi pornit şi din
făcută de jandarmii unguri. [noton cu ele — tine !...
Se vede că primăvara a aprins Eşti cu atât mai mare, cu cât
nu numai dorurile şi inimile ţineri- E primăvară, primăvară, vin cocorii! eşti mai mic, Blajule !