Page 12 - 1925-07
P. 12
Pag. 100 C O S I N Z E A N A 15—IV. 1925
LĂUDAŢI PE DOMNUL
de AURELIA POP
Când clopotele sună de 'nviere
Şi candele s aprind în cimitire,
Plecafi-vă genunchii la altare
Şi lăudaţi pe Domnul în cântare!
Lăudaţi-1 lăudaţi-l, că e mare!
El este dătătorul de lumină.
Lui—toate neamurile I-senchină,
La sufletul Său preasfânt învie firea C U L T U R A L E în frunte cu d. profesor N. Bogdan,
Şi palpită în suflete iubirea. directorul despărţământului „Astrei“,
A lui este izbânda şi mărirea! Liceul din Braşov. — Către proiectează un festival în cinstea
sfârşitul acestui an şcolar liceul dlui Zaharia Bârsan, care împlineşte
Slăvit va fi de-apururi al său nume „Andrei Şaguna“ din Braşov plă- un sfert de veac de carieră drama
Din margine în margine de lume. nueşte să-şi sărbătorească 75 de ani tică. Sunt, într’adevăr, douăzeci şi
Şi cât pe cer va dăinui un soare de existenţă. La prăznuirea celor cinci de ani, decând directorul de
Şi spuza de lumini strălucitoare, trei pătrare de veac, decând se în azi al Teatrului Naţional a jucat
l-l vor slăvi pământuri şi popoare. vaţă carte românească în vechiul pentru prima oară teatru românesc
g mnaziu de la poalele Tâmpei, au în Ardeal, sub auspiciile „Asocia
Când clopotele sună de 'nviere ţiei“ din Sibiu.
In svon de rugă, fum de tămâere, fost chemaţi toţi foştii lui elevi, pen Pe aceia, cari cunosc de aproape
tru a se da într’adevăr acestei ani
lu — neamul meu român — smerit pe autorul „Trandafirilor roşii“, şi-i
[te-nchină versări un caracter de mare festivi
tate naţională. Conducerea actuală preţuiesc tinereasea sa ardoare ar
Spre Domnul sfânt — ce'n dragostea-i a liceului „Andrei Şaguna“ a anunţat tistică, vestea aceasta îi va întrista
Idivină —
le-a scos din întuneric la lumină! tot cu acest prilej, tipărirea unui puţin. Sunt unii oameni fericiţi, pe
frumcs Anuar comemorativ, strân ale căror tâmple iarna nu se îndură
°8§<§g>§8° gând colaborarea unui însemnat să-şi ningă fulgii ei decât târziu,
număr de bărbaţi de seamă de-ai târziu de tot. Ei sunt făcuţi par’că
MĂRUNTE... noştri, cari şi-au sfârşit studiile se anume, ca se înşele vremea. D. Za
de TEOFIL BUGNARIU cundare în vestita şcoală româ haria Bârsan e dintre aceşti rari
nească a Braşovului. privilegiaţi ai soartei, pentrucă, mai
DOR Liceul din Braşov îşi merită cu ’nainte de a fi actor, director de
Când cucu' bate 'n sufletul pădurii prisosinţă sărbătoarea care i se teatru şi autor dramatic, e poet. Şi
pregăteşte. Alături de şcoalele din poeţii nu îmbătrânesc niciodată...
Piroane lungi de glas întinerit, Blaj şi de liceul grăniţâresc din Cu toate acestea, iată, poetul
Şi inima în foc nepotolit Năsăud, a dat Ardealului pe unii nostru împlineşte douăzeci şi cinci
îmi arde ca jăraticul răsurii, — din cei mai străluciţi intelectuali ai de ani de activitate teatrală. Înce
Când înspumată undă de părău săi, crescându-i ÎDtr’o impecabilă puturile acestui fermecător apostolat,
Aleargă printre stânci primăvăratic tradiţie pedagogică şi într’o admi cu toate mizeriile şi satisfacţiile lui,
rabilă conştiinţă naţională. Astăzi, d. Zaharia Bârsan le-a descris în
De ce mă 'ncinge aprig şi sălbatic
când şcoala românească a încetat „Impresiile“ lui de teatru, cari, fără
Ca'ntr'un vârtej de ape dorul tău?.. de a mai fi în Ardeal o cetăţuie îrdoială s’ar cădea să fie retipărite
de luptă şi când vremurile răsbu- cu acest prilej (Sugerăm ideia co
CHEMARE
nătoare ne-au redat stăpânire de mitetului de iniţiativă) Sfârşitul, a-
In după-amiaza asta te aştept plină peste propriile noastre suflete, poteoza, o vedem subt ochii noştri.
Pe coasta înflorită dinspre gară, nici liceul „Andrei Şaguna“ nu mai Rătăcitoarea artă dramatică româ
poate fi ceeace a fost în trecut. nească îşi are astăzi în Ardeal tem
Ca sufletu mi cuprins de primăvară
Astăzi, nu mai suntem eroi; am plul ei statornic. Pribeagul misionar
Să ţi-l anin c'o floare albă 'n piept. ajuns, însfârşit, cetăţeni... de altădată e astăzi, pe drept cu
Şi când s’or stinge-a soarelui lumini Cu atât mai mult însă, se cade vânt, cel dintâi slujitor al acestui
Vom asculta cum plânge ’n vale cucu să cinstim umbreie trecutului, închi- amăgitor altar.
Şi-om coborî alături, înfloriţi cu nându-ne înaintea modestelor ziduri, Niciodată judecata timpului n’a
Ciorchini primăvăratici de mălini... care au adăpostit patima pentru dat cuiva o mai îndreptăţ iă sa
slova românească a părinţilor noştri, tisfacţie.
GLAS şi chiar a unora dintre noi. Din *
Clujul reînvierii noastre culturale, Reviste noui. De-odată cu izbuc
Invăpăind o dungă de lumină
împodobit cu mândre palate uni nirea războiului mondial, pe plaiurile
Când zorile ţi-or rumeni la geamuri vers.tare, trimitem, prin urmare, în ardeleneşti s’a oprit brusc aproape
Şi vrăbiile gureşe în ramuri chinarea noastră liceului din Bra orice manifestare culturală a elemen
Vor pirui o rugă cristalină, şov, ca unui g'orios şi mereu tânăr tului românesc. Luminiţele pâlpâi
Inmlădiindu ţi frageda făptură veteran. * toare cari îşi tremurau flacăra în
încăperea unor bisericuţe modeste
Iu să deschizi fereasta cu muşcate Acum douzeci şi cinci de ani... s’au stins dintr’odată şi Ardealul a
Cam să-ţi aduc din lunci îndepărtate Luna viitoare pare să fie luna ani rămas atunci fără slovă românească.
O creangă înflorită de răsură... versărilor. Aci în Cluj, un comitet Dupăce pacea şi-a coborît iarăşi ha
