Page 13 - 1925-07

rul peste sufletul lui sbuciumat, lu­ buni slujitori. Iată pentruce, din cli­ dealta, cele două tabere şi-au cri­
miniţele nu i s’au mai aprins. Poate pa cum s’au publicat prin presă dă­ ticai reciproc punctul de vedere,
din bucuria libertăţii, sau poate din rile de seamă asupra şedinţelor căutând să dovedească tot timpul
oboseala trecutului Şi aşa firul tra­ Camerei, făcându-ne să regretăm că celălalt face concesiuni mai
diţiei s’a rupt. Peste tot înstinsul că în nicio gazetă din Capitală mari.
Ardealului au renăscutdoar 2 reviste, nu se poate găsi un reportaj par­ Problema, din acest punct de ve­
cari se trudeau şi se trudesc încă lamentar cu adevărat obiectiv, şi din dere, credem că se pune greşit,
să toarcă mai departe acest fir. In comentariile duşmănose şi nesincere întrebarea cea mare se pune cu
ce’elalte părţi ale ţării, prin toate care au urmat tot acolo, am putut totul dimpotrivă. Ceeace a rămas
orăşelele, cu greu şi sărăcăcios, dar să constatăm, spre regretul nostru, mai puţin clarificat, pe acest tărâm
cu o tinerească înflăcărare, apar care nu suntem în politică decât al tinerei noastre vieţi publice, nu
mereu reviste culturale. La noi nici spectatori, o primejdioasă neînţele­ e atât atitudinea diferitelor partide
încercări nu s’au prea făcut cu toate gere a rostului unei asemenea dis­ româneşti, cât însăş atitudinea mi­
că aici ar fi fost mai necesare. Acum cuţii. Valoarea rezistenţei noastre na­ norităţilor faţă de interesele statului
ne vin două reviste nou apărute; una ţionale împotriva stăpânilor brutali românesc. E o concepţie ciudată,
la Arad: Salonul literar, alta la Bis­ de ieri n‘are cum să fie micşorată care-şi face drum tot mai adânc în
triţă: Zări senine. Fără programe printr'o preţuire dreaptă a rolului rândurile maghiarilor şi saşilor din
mari, amândouă au pornit la drum îndeplinit de fiecare dintre aceia România-întregită. Concetăţenii noş­
cu puteri tinere şi cu gândul să răs­ cari au fost, în acest răsboi sfânt tri vorbesc totdeauna numai de
toarne brazdă proaspătă în ogorul al neamului, purtătorul de cuvânt drepturile, şi niciodată de datoriile
înţelenit al Ardealului literar. Gând al suferinţelor populare. minorităţilor. Ei fot nu vor să în­
frumos, în j irul căruia credem că se In acest înţeles, nimenea nu poa­ ţeleagă, după o convieţuire cu noi
va grupa cu vremea toată generaţia te să tăgăduiască însemnătatea ac­ de aproape şapte ani, că nici_g;e-
noastră tânără. Noi care ştim ce în- tivităţii! parlamentare a vechiului nerozitatea declaraţiei dela Alba-
drăsneală şi ce jertfă cere la noi o partid naţional-român în Camera Iulia, nici prevederile tratatului de
revistă cuHurală, nesprijinită nici de din Budapesta, unde deputaţii ro­ pace, nici concesiunile guvernelor
autorităţi şi — de ce să nu mărtu­ mâni ca părintele Vasile Lucaci şi v itoare nu se vor putea realiza
risim — chiar de public, apreciem Teodor Mihali, Vasile Goldiş, Iuliu decât în măsura în care minorită­
gestul celor cari le-au scos la lumină. Maniu, etc. etc., după cum’ nu se ţile dovedesc dorinţa lor sinceră
„Cosinzeana“ ca o soră mai mare, poate ştirbi nici contribuţia hotă­ de a se împrieteni cu noua lor pa­
urează noilor reviste viaţă lungă, râtoare a therei generaţii ardelene, trie. Duşmănia lor declarată nu se
muncă rodnică şi bogată şi mai ales care, cam de pe la 1905 încoace, poate răsplăti cu privilegii. Răs­
rezistenţă îndârjită în faţa publicului îndreptându-şi privirile cu mai mul­ punsul acesta, de altfel, l’a dat în
nepăsător. tă hotărâre spre Bucureşti, însufle- decursul acestui an însăş Liga Na­
ţindu-se de cultura românească a ţiunilor, care, având de cercetat
POLITICE Regatului liber, a aruncat o noro­ câteva din necontenitele nemulţumiri
coasă punte de trectre spre ziua minoritare, a adus aminte recla­
Răfuieli asupra trecutului. — cea mare a unirei politice. Incon­ manţilor, că, pentru a avea dreptul
Desbátenle parlamentare asupra re­ testabil, că reprezentantul cel mai să se plângă, sunt datori mai în­
centei alegeri din cercul Reghinu­ tipic al acestei generaţii este d. tâi să dovadească respectul faţă de
lui, — căruia nu ştim pentruce i Octavian Goga, profetul „înfricoşa­ tratatele pe cari Ieinvoacăîn spriji­
se mai zice şi acum: Săsesc, — au tului vifor al vremilor răzbunătoare“, nul lor.
depăşit cu mult însemnătatea unui care vede la 1913, în prăbuşirea Iată pentruce, de câteori vedem
;
simplu incident parlamentar. In vâr­ lui Aurel Vlaicu pe crestele Carpa- d scutându-se despre ceeace suntem
tejul discuţiei, pe de-asupra asprei ţi'or, cel dintâi sacrificiu de sânge, dispuşi să oferim minorităţilor, am
ciocniri dintre cele două partide al primului sol, căzut pentru înde­ vrea să auzim şi ceeace minorităţile
politice de opoziţie, care-şi dispută plinirea unui vis milenar. sunt gata să ne ofere nouă. Despre
dreptul de a cârmui mâine ţara, „Să dăm f.ecăruia ceace i se cu­ aşa ceva nu cetim nicăeri. Şi cu
s’au desmormântat clipe tragice ale vine“, z cea un vechiu şi înţelept toate acestea, de aci începe să se
trecutului şi s a redeschis procesul dicton latin. In ceeace ne priveşte, deslege problema.
întreg al luptelor naţionale din ul­ ni se pare absurd, să căutăm a
timii două zeci de ani. Dela şedin­ pângări curatele noastre glorii na­ DIFERITE
ţele triste ale Camerei din Buda­ ţionale. E caşi cum ne-am sărăci
pesta, până la marea sărbătoare a pe noi înşi-ne, distrugând cel mai Aceeaşi poveste. In goana nă­
adunărei dela Aiba-Iulia, toate su­ de preţ dintre bunurile noastre. prasnică a vieţii câte lucruri fru­
işurile şi coborâşurtle vitţei publice * moase nu se uită şi câte relicve is­
din Ardealul de ieri au fost lumi­ Politica faţă de minorităţi. — torice nu se lasă părăg nite în prada
nate încă odată de flacăra, uneori Ultimele evenimente politice au pus vremii şi a soiţii! Povestea e veche
necruţătoare, a patimei prezente. d.n nou pe tapet doctrina diferite­ şi credeam că trăieşte numai la noi.
Nu suntem dintre aceia, cari se lor partide dela noi faţă de ches­ Întâmplările ne arată că de multe
grăbesc să osândească prea de tim­ tiunea minorităţilor din Ardeal. S’a ori e aceeaşi peste tot. Astă vară
puriu asemenea răfuieli ale trecutu­ pomenit despre dărnicia wilsoniană s’a dârîmat casa care a îmbrăţişat
lui. Simţământul de mândrie naţi­ a hotărârilor dela Alba-Iulia. S’a copilăria lui Emiuescu şi care ar fi
onală e destul de vânjos, în inimile scos în relief şi îngrijorarea pro­ putut să devie un scump muzeu na­
noastre, ca să nu se sperie de res­ dusă de înţelegerea cu partidul ţional, iar astăzi glasuri îngrijite ne
tabilirea integrală a realitâţei istorice. maghiar, cunoscută subt numele de spun că cea a lui Vlahuţă e pe ace­
Adevărul n‘are însă, totdeauna, „pactul dela Ciucea“. Deoparte şi laşi drum şi tot aşa şi castelul „luiia