Page 4 - 1925-07

Sg. 02 ' . M ■ - ! T « r - ' C O S t ^ Z E A N A ■■ — 15—IV. 1826

O R I G I N E A D E C O R A Ţ I I L O R

Decoraţiile au fost dela începutul şi le purta la întruniri sau serbări semnau că duşmanul a fost do­
omenimei un semn distinctiv al ero­ atârnate de cingătoare. Dupăce un borât şi ucis, a treia: duşmanul a
ismului. Se ’nţelege că nu aşa cum astfel de erou adeseori avea feri­ fost scalpat, a patra: a biruit în
sunt ele astăzi. Forma în care se
răsplătia sau se scotea în relief bra­
vura unui erou a evoluat mult până
a ajuns la cea din zilele noastre
Începutul îl găsim la omul pri­
mitiv. Se credea într’o vreme că
omul primitiv n’a cunoscut nici un
fel de distincţie, deoarece dispreţul
vieţii sau al morţii era atât de na­
tural, încât nu vedea nicio virtute
întrânsul. Etnografia a descoperit
însă în diferitele podoabe ale omu­
lui primitiv anumite distincţii, cari
mărturisesc, că la acest om era
foarte desvoltat instinctul de con­
servare şi cu cât acesta era expus
la încercări mai grele în lupte cu citul prilej să taie mai multe capete, luptă piept ia piept, a cincia : eroul
duşmanii, cu atât îi creştea eroismul evident că nu se putea împodobi a biruit fiind el însuşi în primejdie,
în ochii tovarăşilor ca o v.rtute. cu toate. De aceea se mulţămia şi a şeasa : eroul a fost rănit, a şaptea:
Iar virtutea aceasta reclama şi semne numai cu unele părţi din trupul ce­ eroul a fost rănit de moarte, dar a
exterioare ca o distincţie în faţa lui ucis, mână sau picior, mai târziu biruit şi a scăpat, a opta: distincţie
semenilor. un os, un deget, sau o bucată de pentru serviciul de spion, a noua:
Cele dintâi distincţii de feliul came uscate la soare. Intr’o vreme pentru bravura spionului care a
acesta erau capetele duşmanilor a avut mare trecere decorarea cu doborât pe duşman.
ucişi în luptă, pe cari eroul le tăia „scalpe“. Ne aducem aminte din Decorarea se făcea cu anumite
povestirile luptelor ceremonii. Se ascultau martori, se
cu Indienii sălba­ constata bravura incontestabilă şi
tici, ce lupte gro­ atunci în adunarea obştească a tu­
zave se dădeau turor luptătorilor şeful decora pe
pentru acestea. cel ales cu deosebită solemnitate.
Decoraţiile nu se dădeau ca un
Scalparea duş­
manului era una semn de cinste sau stimă conven­
dintre cele mai mari ţională, ci fiecare trebuia să se
vitejii. Duşmanului facă vrednic de ele prin bravuri
biruit îi despoiau bine dovedite. Şi se dădeau numai
pielea de pe cap în urma votului obştesc al adunării.
Formă adevărat democratică.
şi acest „scalp* era
unul din cele mai Dupăce şi acestea au început să
glorioase trofee, pe dagenereze prin faptul că în loc de
cari viteazul le pur­ pene se puneau pe co’furi paseri
ta cu deosebită întregi şi animale mai mici, deve­
mândrie. nind astfel o pedecă pentru luptă,
s’a ivit necesitatea unor altfel de
Cu timpul şi dis­ forme pentru distincţii. Avântul in­
tincţiile acestea au dustriei metalice a deslegat pro­
luat o formă mai blema înlocuind podoabele de pe
estttică şi oarecum coifuri cu bucăţi de metal atârnate
mai civilizată. De­ pe piept, cari nu mai formau nici
corarea eroilor se o piedecă pentru libera mişcare in
făcea cu pene de decursul luptei. E incontestabil însă
păun purtate nu că acele decoraţii erau mult mai
pe piept ci pe cap. greu de câştigat, decât cele de
Şi aceste pene luau astăzi.
diferite fjrme după
cum era şi bravura
săvârş tă. Astfel cele
două ’ pene dintâi,
netede 1 şi 2, în­ \Pj