Page 8 - 1925-07

Pag. 96 C O S I N Z E A N A 15—IV. 1925
Imitaţii după T a g o r e
prezintă bărbatul pe un bun pretin, de Z. SANDU
al său, noul director general al ser­
viciului medical. Ce crezi dragă, M A M Ă ,
cine era? Ipopotamul.
M’au năpădit căldurile, aproape din lacrimile inimii vreau să infirip
să leşin. Directorul a zimbit zicând:
„O, mă rog, am avut onoare să cu­ o salbă de mărgăritare pentru a-ţi
nosc pe doamna“. Inchipueţi dragă slugi de neîntrecută podoabă. Nici
ce situaţie penibilă. Se ’nţelege, că o dorinţă din lume să nu ţi-se poată
azi dimineaţă mi-am revocat de­ asemăna, şi nici stelele cu luminile
nunţul. Şi aş fi fericită să ies cu
faţa curată din această încurcătură. lor de mărgărint să nu-ţi umbrească
Dna Popescu: Adevărat, nostimă strălucirea mărgăritarelor durerii.
păcăleală. Dar să vezi, dragă, pă­ Ele te vor povăţui prin valurile
ţania mea. Eu am sfeclit-o şi mai rău. viorii spre Lumina dintr'u’nceput,
Dna Ionescu: Se poate? spre Tatăl, cel ce ni a cinstit cu
Dna Popescu: Parol ! Eu iau baia frumuseţea cea dintăiu. Şi de vei ti
totdeauna în bazenul No. 3. Intr’una întrebată, de unde sunt mărgărita­
din zilele trecute s’a ivit în mulţi­
mea ce se libovea un bărbat de o rele, răspunde mamă dragă:
frumseţă rară, şi la faţă şi la corp. „Din inima fiului meu...
Brunet, ochi scânteietori, ras şi pu­ O negresă din insula N'gabsi, care-şi Sunt florile durerii...“
drat, frizat cu deosebită îngrijire şi ţine copilul în claia de păr de pe cap Poate Domnul se va îndura şi-mi
cum sta pe podişor gata să se va tămădui inima.
arunce în apă, părea o statuie tă­ Dna Ionescu: Dar nu cu ipopo-
iată în marmoră albă. Ii admiram tami, ca al meu.
conturile proporţionate ale muscu­ Dna Popescu : De sigur. — Zis O M U L ,
laturii ademenitoare. Şi nu ştiu cum şi făcut. II priveam şi-l admiram
mi-a ven»t aşa din 'senin o poftă ostentativ, îl ficsam când trecea în- îi vorbi boului, îi vorbi cu blândă
stranie să fac o nebunie. Cum spui notând pe lângă mine ş4 băiatul prietenie, doar'munceau aceiaş braz­
şi tu — un flirt discret te mai a- frumos, chipeş şi inteligent a ob­
muzează şi-ţi alungă plictiseala. dă : Ne înfrăţeşte truda şi hrana;
servat repede atenţia mea. Ca orice deaceea ţin la tine ca la un frate bun.
bărbat bucuros de aventuri, a primit Şi ochii fratelui clipiră înlăcrimaţi
îndată provocarea. A început să se
învârtă în jurii meu, făcea “bravuri mulţumindu i parecă s’ar ispiti să-i
de bun înnotător, iar eu îl onoram răspundă: * Vezi ce aproape suntem,
cu un zimbet discret şi-i dam oca­ îmi vine a crede că numai ieri ne­
zie să admire tot ceeace costumul am despărţit pe cărăruielele raiului,
meu de baie îi îngăduia. Ne întâl­
neam regulat în baie. Băiatul se în­ în dimineaţa zămislirii, când pentru
călzise. După trei patru zile aştep­ nu ştiu ce vină ne învăluiră negu­
tam să dea atacul. Dar băiatul nu rile duşmane. îţi mulţumesc că cel
îndrăsnia să iasă din rezervă. Se puţin pentru o clipă îţi aduci aminte
mulţămia cu acestă admiraţie plato­ de obârşia îndepăriată, dat soră
nică şi eu, spun drept, eram cam cu a mea şi mă milueşti cu bună­
nemulţumită.
Curiositatea îmi creştea şi mă tate.
ameninţa să fac eu începutul cuno- Pe min'mă copleşesc amintirile,
ştinţii. Dar iată că îmi nimereşte mă uit la tine ca la un frate chi­
alaltăeri bărbatul. îşi luase şi el nuit de lipsuri şi-mi plec plainic
concediu. La dorinţa lui n’am luat
masa aici pe terasă, ci la restau­ grumazul în jugul muncii de veci
rantul „Elite". Abia ne-am aşezat, pentru a-fi răsplăti clipa de priete­
când iată că apare un chelner scli- nească dragoste.
visit să ne servească. Am îngheţat. O, câţi cunoscuţi, buni prietini şi
Era simpatia mea din apă. Inchi- fraţi de odinioară întâlnim pe ur­
pue-ţi dragă, tablou. N’am putut în­
ghiţi nici o bucătură. Am pretextat mele plugului; toţi sunt în ipostase
dureri de cap şi-mi ardea pământul străine şi cu măşti schimonosite în­
sub picioare să dispar cât mai re­ cât nu-i mai cunosc, doar'ne-au învă­
pede din apropierea individului, care luit norii uitării... Numai pe tine
îmi cauzase această grozavă desiluzie. te mai recunosc tu cel înfrăţit cu
Vezi, draga mea, cum te trage pe
In insula Nigabsi nu numai oamenii, ci sfoară democraţia băilor noastre glia, mama noastră...“
şi animalele sunt uriaşe. Aci vedem un Şi omul îi măngâiă grumazul cel
indigen împuşcând cu arcul un fluture mondiale!
care e cât un om Dna Ionescu: Adevărat. ros de jug.