Page 9 - 1925-07
P. 9
15—IV. 1925 ----------------------------------------- C O S I N Z E A N A Pag. 97
U N SIMBOL AL VITEJIEI ROMÂNEŞTI: MĂRĂŞEŞTII
MAUZOLEUL ÎNCHINAT SOLDAŢILOR CĂZUŢI PE CÂMPUL DE LUPTĂ
Acum zece ani, Mărăşeştii erau unde nu pătrunsese încă ploaia Dar uitarea n’a aşezat stăpânirea
un orăşel neînsemnat aşezat în pra şi unde nu bătea crivăţul iarna; al ei înşelătoare pretut ndeni. Gândul
!
gul Moldovei, cu o gară destul de tul îşi adunase de pe câmp restu p os al câtorva românce de inimă
frecventată, al cărei excelent restau rile acopetemântului de altădată; un a zămislit acum câţiva ani o ideie
rant alcătuia, la bifurcaţia trenurilor, al treilea astupa cu lut proaspăt fericită, şi, lucru destul de rar în
unica-i şi îndoielnica-i celebritate. crăpăturile casei; un al patrulea fericita noastră ţară, ideea s‘a rea
Botezul focului a transformat mo atârnase la poartă o biată firmă şi lizat. La Mărăşeşti s‘a sfinţit, nu
destul târguşor într’un loc de pe deschisese un restaurant; toţi în demult, un frumos Mauzoleu al eroi
lerinaj. Până şi şinele lor morţi pentru ţară,
drumului de fier au ridicat din iniţiativa
fost din belşug stro şi cheltuiala „Socie
pite cu sânge. Aci, la tăţii ortodoxe a fe
porţile Şiretului a fost meilor române“, în
oprită, în vara anului fruntea căreia stăbuna
1917, puhoiul de căşti doamnă Alexandrina
germane a faimosu Cantacuzino. Doamna
lui Mackenzen. Aci a Alexandrina Cantacu
cunoscut îndemnati- zino, care ştie să con-
cul spărgători de fron tinuie, în vremurile
turi cea dintâi înfrân schimbate de astăzi
gere a sa. buna tradiţie biseri
Mărăşeştii sunt a- cească de a ctitori
stăzi un simbol al locaşuri de adâncă
eroismului românesc. reculegere în faţa ma
Cei cari l-au stră rilor taine ale exi
bătut pe furiş, în to stenţei naţionale, nu
iul grozavelor lupte, e la’primul său gest
îşi amintesc de jalea frumos de bună ro
pe care a lăsat-o în mâncă. Pilda sa însă,
urma lui groaznicul din nefericire, n’a a-
bombardament din a- vut prea mulţi imita
cele zile. Străzile pu Interiorul mausoleului delà Mărăşeşti: capela funerară cu galeriile, tori. Căci, după şti
stii, cu gardurile rupte, în care sunt îngropaţi cei căzuţi în bătălia din vara anului 1917. inţa noastră, în afară
erau semănate pre de Arcul de Triumf
tutindeni de obuze. Casele pără cercau să uite, în mijlocul urmelor din Capitală, care se jupoaie şi se
site, îşi prăjeau la căldura soarelui tragice de ieri, spaima ceasurilor distramă într’un chip ruşinos subt
de August rănile lor teribile, cu prin care trecuseră... ochii noştri ai tuturora, şi în
prispele sfărâmate, cu pereţii sfâşiaţi, Nu se uită, însă,, decât ceeace e afară de Catedrala delà Alba Iulia,
cu coperişurile smulse. Bieţii locui de uitat. Mărăşeşti şi-au înscris care stă zăvorită, fără slujitori şi
tori, surprinşi subt grindina de oţel pentru totdeauna numele său, cu fără credincioşi, nlciun alt monu
topit, se risipiseră ca potârnichîle litere de sânge, în cartea cea mare ment comemorativ n’a fost închinat
prin satele mai depărtate, iuând a bravurei româneşti. marei fapte a unirei, pe care cei
fiecare din avutul lui cât putea Suntem mulţi aceia, cari ne-am mai buni dintre noi au săvârşit-o.
să ducă. In urma lor, lăsau ruină, mai reîntors şi a treia oară la por Mauzoleul delà Mărăşeşti, conce
sânge şi o încordată voinţă ostă ţile Şiretului, unde supraomeneasca put într’un stil românesc, cu remi-
şească de a învinge. încordare a unui pumn de ostaşi nişcenţe b'zantine, e opera arhitec
Sufletul oraşului s’a întors după români au arătat Germaniei forma- ţilor Pomponiu şi Cristinel. Lucrările
câteva luni în cuprinsul zidurilor lidabile cu câtă înverşunare ştim s,au desăvârşit sub supravegherea
prăbuşite. Legământul nostru cu să ne apărăm moşia în faţa năvă directă a „Societăţei ortodoxe a fe
pământul ne întoarce mereu spre lirilor duşmane. Ne-am mai reîntors, meilor române.* In jurul unei cripte
locul căminului părăsit. Printre gră ca să ne aducem aminte, şi ca să centrale, se desfăşură o galerie circu
mezile de ruini a început să se în ne gândim la cei morţi. lară, care adăposteşte patru impre
firipeze din nou viaţa de altădată. Urmele bătăliei s’au şters, înce sionante sarcofagii, pentu osemintele
Cei cari au văzut Mărăşeştii a doua tul cu încetul. Ici şi colo mai zace, generalilor cari au condus operaţiile
oară, peste un an, la înapoie aruncat pe câmp, un ghem rtginit luptei, printre cari generalii Cristescu
rea noastră spre casă, îşi amintesc de sârmă ghimpată. Răzleţe, mai şi Eremia Gr'gorescu. Din această
de înduioşătoarea silinţă, cu care apar, din când în când, câteva frân galerie circulară se desfac alte opt
fugarii readuşi lângă vatra lcr pă turi de tranşee. Crucile de lemn, galerii, cu mormintele eroilor delà
răsită se străduiau să-şi clădească pela marginea drumurilor, au înce Mărăşeşti, ale căror nume sunt în
din nou cuibul de unde îi alungase put să putrezească şi numele celor scrise în litere de aur pe plăci de
groaza morţei. Unul mai găsise, în îngropaţi acolo s’au şters cu desă marmoră. Alte opt galerii adăpostesc
tr’un colţ o odăiţă aproape teafără, vârşire ... oasele eroilor necunoscuţi.