Page 11 - 1925-08

30- -IV 1925 ---------------------------------- -------------C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - --------------------------------------Pag. 115

plare, care putea să ia o întorsătură furtună, noaptea, prin păduri secu­ grabă de unde am putut câţiva ac­
primejdioasă. Jucasem la Sângeor- lare, douăsprezece ceasuri de drum, tori delà Bucureşti, delà laş', delà
giu, împreună cu soţia mea, Carmen urmăriţi de jandarmi, nu ştiu cum Craiova, care au răspuns chemărei
saeculare, poemul lui Ştefan Iosif am făcut .de am ajuns la graniţa mele cu o însufleţire aproape eroică,
şi Dimitrie Anghel. însufleţire, prie­Bucovinei. Eram scăpaţi... şi am venit la Cluj. Mi-atn adus
tenie, lume multă, mai multă derât Nu ştiu pe unde o mai fi trăind aminte de o vorbă mai veche a
de obicei. Eram mulţumiţi şi ne solgăbirăul Hojda. Poate mai înde­ soţiei mele, care, într’unul din lun­
pregăteam de drum, căci de-acolo plineşte şi azi o importantă func­ gile noastre turnee, cum ne oprisem
porneam în Bucovina cu trăsura, ţiune administrativă în România în­ în treacăt la Cluj, — unde nicio­
peste munţi. A doua zi, solgăbirăul tregită. Atunci după câte mi s’au dată nu ni-s’a îngăduit o repre­
respectiv, un anume Hojda, român spus mai târziu, şi-a- luat pedeapsa zentaţie, — s’a oprit în faţa frumo­
de felul lui din păcate, ca să-şi pentru fapta lui. întâmplarea s’a sului Teatru maghiar, clădit cu banii
facă probabil un titlu de glorie la auzit, şi românii l’au bătut cu biciul, noştri, spunând mai mult în glumă:
Budapesta, crezu nimerit să ne pe străzile Năsăudului. — „Aici o să jucăm noi odată tea­
caute nod în papură. Trimise un Turneele noastre s’au întrerupt tru în româneşte ! Gluma de atunci
notar la mine să-i dau cartea cu definitiv la 1913. Şi iată pentruce. s’a realizat, diipă o sângeroasă tra­
poezia pe care o recitasem în ajun. Eram în vara acelui an la Braşov, gedie, şi într’adevăr, primele vorbe
li răspunsei, că n'aveam la mine unde dădusem o reprezentaţie, când româneşti pe scena Teatrului Na­
ţional din Cluj, au fost rostite de
nicio carte, deoarece pozia o ştiam am cetit într’o ediţie specială a Gazetei
pe dinafară şi n’ aveam nevoie de Transilvaniei decretul de mobTzare dna Olimpia Bârsan, în „Poemul
text. Trimisul plenipotenţiar s‘a al României, iscălit de regele Carol, Unirei“. Aceste cele dintâi cuvinte
depărtat, iar noi am pornit mai şi declaraţia de război împotriva din graiul nostru, care s’au spus atunci,
departe, spre Rodna-veche. Aci, de Bulgariei. Un fior mi-a străbătut tot au fost : — „S’a potolit f urtuna*...
cum am intrat în oraş, am văzut suf.etul, am înţeles tâlcul acestui Teatrul naţional din Cluj s‘a inau­
că nu e bine. Patru jandarmi au fapt de arme, şi parcă am zărit ar­ gurat la 1 Decemvrie 1919, cu pri­
înconjurat trăsura noastră, poftin- matele României libere, care trecu­ lejul primei aniversări a adunărei
du-ne (nu prea politicos) să ne dăm seră Dunărea, întorcându-se îndărăt, delà Alba-lulia. Solemnitatea a fost
jos din trăsură, şi declarându-ne spre Carpaţi. In acel moment de în­ de o imoresionantă simplitate reli­
arestaţi. Norocul nostru a fost a- sufleţire, simţind glasul profetic al gioasă. Şi pe drept cuvânt, căci se
tunci, că ne-am întâlnit din în­ trâmbiţei de mobil zare care sunase deschideau forţele unui templu al
tâmplare cu prietenul nostru Utalea, dincolo de Carpaţi am scris o poezie culturei româneşti, pe pământul unde
pe atunci advocat în Rodna, astăzi „Ca mâini va bate ceasul“,[al cărui sufletul nostru’ a cunoscut atâtea
primarul Clujului românesc, care cuprins profetic a făcut-o repede patimi. Ceeace a urmat, ştiţi. Munca
cu un admirabil curaj şi cu un stă­ cuncscută. Frământat de neastâmpăr a fost, la început, foarte grea, şi
ruitor cavalerism s’a constituit în mi-am întrerupt turneul şi am plecat mă simt dator să mulţumesc tuturor
apărătorul nostru. După îndelungate la Bucureşti. \ fost cef din urmă... camarazilor care m‘au ajutat, cu
pertractări am căzut de acord, noi In anul următor a izbucnit războiul abnegaţie şi cu dragoste pentru ţara
şi sbirii noştri, ca să ne judece pre­ mondial. Poezia mea a fost repro­ lor, în această operă anevoioasă.
torul. Pentru care vină, rămânea să dusă încă de atunci în Budapesti Jucăm în acest Teatru Naţional de
se vadă mai târziu ... Dar pretorul Hirlap şi guvernul maghiar dăduse cinci ani, strângând din an în an
n’avea vreme. Făcuse chef în ajun, ordin pentru arestarea mea. Eu nu tot mai mult interes în jurul nostru.
şi dormea. Arestaţi cum eram, am aflasem încă nimic. îmi aduc aminte, S‘au făcut, fireşte, sforţări mari. Au
intrat într’o grădină cu restaurant şi mă pregăteam să plec a doua zi din fost momente de îndoială, de amă­
am jucat popice până la 4 după noi la Braşov, unde aveam de des­ răciune, de încordare supraome­
amiazi, cu jandarmii la poartă. La curcat unele afaceri familiare, când nească a puterilor. Cred însă, că
ora 4 se sculă şi pretorul, care după m’am întâlnit din întâmplare cu dna bătălia e câştigată. Teatrul româ­
o judecată sumară, stabilind o juris- Constanţa Hodoş cunoscuta noastră nesc a apucât-o statornic pe făga­
prudenţâ specială pe temeiul căreia scriitoare, care mi-a arătat numărul şul cel bun. El va cunoaşte, desigur,
nuni serecunoşteacetăţenia maghiară din Budapesti Hirlap şi ştirea despre în scurtă vreme, o epocă de mare
şi dreptul de a juca teatru în Ardeal, urmărirea mea. Am îngheţat. Primej­înflorire. Toate semnele o arată“...
am fost condamnaţi să plătim o amen­ dia trecuse pe iângâ mine, la doi * * *
dă de 500 coroane şi obligaţi să paşi. Fără avertismentul dnei Hodoş Când m’am despărţit de d. Zaharie
părăsim imediat teritoriul Ardealului aş fi plecat, şi, nu cred să se mai Bârsan era târziu. Pe străzile largi
fără niciun moment de întârziere. îndoiască cineva de acest lucra, toc­ ale Clujului se furişa seara, risi-
Am fost siliţi să ne supunem. Baio­ mai bine, bine, nu mi-ar fi mers... pindu-şi umbrele pretutindeni. Am
netele jandarmilor erau prea eloc­ Nu m’am mai întors să joc teatru lăsat pe directorul Teatrului Naţional
vente. Şi am plecat, numai de cât, românesc în Ardeal, colindând la în mijlocul preocupărilor sale de
în puterea nopţei pe o groasnică întâmplare prin târgurile noastre. fiecare zi, ducând cu mine amintirea
ploaie torenţială, cu lunete şi revăr­ Dar a venit războiul, a adus cu plăcută a unui ceas admirabil de
sări ameninţitoare de apă, într’o tră­sine unirea, dreptatea visată de vea­ evocare a trcutului. Dacă am mai
sură sărăcuţă, prin sate pustii, unde curi, libertatea. Consiliul dirîgent fi stat încă unul, am fi vorbit mai
;
numai câteun ochiu de lumină se dela Sibiu m’a însărcinat să iau în mult despre viitor. Viitoarea stag une,
vedea la casa jandarmilor, aratându- primire Teatrul Naţional din Cluj, repertoriu, îmbunătăţiri, turnee de
ne că suntem supraveghiaţi în tre­ statornicind aci o trupă românească propagandă... Aveam un maldăr de
cerea noastră, din loc în loc. A fost permanentă. Am primit. Era visul întrebări în carnet. Furat de farmecul
o noapte de îngrijorări şi de mizerii, meu de pribeag, care se îndeplinea. povestirei, le-am uitat. Le-am.amânat,
pe care nu le vom uita uşor. Pe M’am pus pe lucru, am adunat în deci, pentru altădată, Ai. N,