Page 13 - 1925-08

30-IV. 1925 ------------------------------------ ----------- C O S I N 2 E A N A - - - - - - - - - - » ■ - .......... —— Pag. 117

SCENA VIII. VETURIA VETURIA
Iar jurământul 1 Radule îmi Ba da... dar...
VETURIA, DIRECTORUL
pari., nu ştiu cum., ai devenit DIRECTORUL
aşa... bănuitor.
VETURIA (de afară veselă) Uite... eu sunt sigur că dacă
Radule... Radule... DIRECTORUL tu... ai avea nenorocirea să cazi,
DIRECTORUL Eu.. Nu! Mai ales acuma de să mă... batjocoreşti, ai avea atâta
(auzindu-o se ridică grozav şi strigă cu un ton când am venit...! A, nu! acum tărie... să pleci... nu-i aşa Vetu-
sălbatic) ria? ! Spune-mi tu drept, n’ai ple­
Veturio 1 (înspăimântat de vo­ sunt fcarte sigur... foarte... şi ca...? O, dar nici nu mai încape
cea lui se cutremură şi imediat caută sunt aşa de vesel astăzi... aşa vorbă! Fiindcă oricât de înoroiat
să se liniştească). de... şi apoi crezi tu... că dacă să fie un sufiet, aşa cred eu, tot
nu te-aş fi cunoscut dela început,
VETURIA mai păstrează într’un colţ ascuns
(Intră după o pauză, îngrozită) dacă n’aşi fi fost sigur de sufletul un strop de cinste care s’ar revolta
Tu... ai strigat aşa? care-1 ai, crezi tu... c‘aş fi fost
sigur de sufietul care-1 ai, crezi într‘o asemenea situaţie. (apăsat)
DIRECTORUL
tu... c'aş fi mai fâcbt eu jurămân­ Aşa-i c’ai pleca?
Da.. (încercând să zimbească)
Ce, te-ai speriat? tul acela sfânt în faţa crucei de VETURIA (încurcată)
sh jar? De bună seamă... odată ce-
VETURIA (fricoasă şi mirată)
VETURIA am jurat... dar... să vorbim de­
E pentru întâia oar2... Şi cu to; te astea... spre altceva...
DIRECTORUL DIRECTORUL (întrerupând-o sentenţios) DIRECTORUL (stăruind)
lartă-mă.. te-am auzit,, şi nu Mişeii pot face mii şi milioane Ai pleca, aşa e?...
ştiu cum., nu mi-am dat seama... de jurăminte!... e zădarnic ! e VETURIA
VETURIA sămânţă risipită într’un pământ Lasă Radule... zău, ce ţi-a
Mă mir.. sterp, dar la ooi e altceva: noi venit acuma...
DIRECTORUL eram siguri unul de altul, nu-i aşa? DIRECTORUL
Ştii., cum să-ţi spui.. Mi-era VETURIA (voind să se ridice) Nu... vreau să ştiu, să aud
dor te tine... înţelegi şi tu., de Te las... poate ai de lucru. din gura ta; ai pleca?
când am venit, aş v:ea să te simt
vecn'c lângă mine., şi adineauri DIRECTQRUL (oprindu-o) VETURIA (după un moment)
când te-am auzit... am sărit în Nu, mai rămâi., n’am de lucru Aş pleca, iată... dacă ţii aşa
sus., de bucurie... nimic., destul am stat singur: ră­ de mult... şi mă mir că te mai
mâi cu mine.. îndoeşt'. Aş pleca ! (pauză mare)
VETURIA
DIRECTORUL
Eşti turburat de tot.. VETURIA (o priveşte şi aşteaptă. Văzând că ea nu se clinteşte)
N aş voi să te reţiu.
DIRECTORUL De sigur.— Ce mai rămâne într’o
DIRECTORUL
Nu., n’am de ce... mă mir casă după sfărâmarea unui jură­
(luându-o de mână) vino colea... A, nu ! nu mă reţii dela ni­ mânt? spune şi tu! (iar aşteaptă)
să stăm amândoi... mă mir., din mic. (după o pauză, intim) Uite., Vezi, eu sunt aşa de sigur de tine...
potrivă., mă simt azi... aşa de dacă toţi tinerii, înainte de a se aşa de (oftează adânc) Ah ! ce mult
bine... aşa de., fericii... colea.. însoţi ar face un jurământ ca al te-am iubit eu pe tine de când
(o aşează pe canapea, se aşează şi nostru, ar fi poate mai bine. Tot ar te am cunoscut! şi... sunt sigur c’ai
el) unde-ai fost? fi ceva ce i-ar opri din faţa ispi­ pleca.. imediat., nu-i aşa? Imediat..
telor.. vorbesc de sufletele cinstite.
VETURIA (mai liniştită) VETURIA (îngânând cu ochii în jos)
In grădină... uite ţi-am adus VETURIA (bolborosind) Radule... nu înţeleg., zău, nu ştiu
un trandafir (îl dă) Da... ai dreptate. ce ai? Ai o înfaţ sare grozava!..
DIRECTORUL (luându-1 încet) DIRECTORUL (ridică ochii şi îngrozită de înfăţi­
Un trandafir... Cât despre celelalte ar fi şi şarea lui se ghemuieşte în colţul
mai simplu... cu t tul simplu... canapelei).
VETURIA
Cel mai frumos d n tcţ. U te Aluneci... iubirea s’a dus, — nu DIRECTORUL
ce mare e!.. Toată vremea l’am mai poate fi iub re din momentul Da, cred... sunt aşa de mâhnit.
îngrijt.. ca pe un copil. ..pentru ce sfărâmi jurământul, nu-i aşa? — M’a apucat o melanco ie grea. Aşi
tine. şi. dacă s’a dus iubirea... pleci şi vrea să mă cobor adânc în firea
tu pe urma ei... încet...• fără tuturor lucrurilor de pe lume... (cade
DIRECTORUL
Da . . da.. ce bună eşti..! vorbă... fără ceartă... fără ni­ pe un scaun dela capul canapelei.
(învăluindu-o cu privirea) Ce suflet mic... şi în urmă linişte şi... la­ Pauză mare, Veturia cu capul în
curat ai tu., ştiu. crimi poate: Dar linişte... Aşa ar pământ. Directorul o priveşte zim-
scăpa lumea de multe nenorociri şi bind amar. Văzând că nu se clin­
VETURIA
In fiecare dimineaţă mergeam mulţi n’ar mai trăi toată viaţa în teşte, ia hotărârea şi se ridică încet,
minciuna aceea grozavă, care aco­
să văd cum creşte şi mă bucuram peră ca un nor negru multe din coboară la ea, şi îi ia măna) Adio !...
ca o mamă.. (Veturia se uită speriată) Adio...
familiile noastre. Veturia! (grav apăsând pe silabe)
DIRECTORUL
VETURIA Eu mi-am călcat jurământul...
Da... înţeleg.. A! ce mare Nu ştiu Radule... dar... ce
lucru, să ai un suflet cinstit... vreai să zici cu toate astea? VETURIA (îngrozită)
Uite., dacă nu ţi-l’aş cunoaşte pe Tu ! ! ?
al tău... nici n’aş mai avea cre- DIRECTORUL (ridicându-se) DIRECTORUL (acelaş ton)
dinţă'în jurământul nostru. N’am dreptate? Din noi doi eu am fost cel mişel