Page 14 - 1925-08
P. 14
30-IV. 1925------------------------------------ ----------- C O S I N Z E A N A - — ------------------------------------ Pag. 118
VETURIA (tot aşa) ne trandafirul — Ea pleacă. — Radu îşi retrage chide ferestrele... (Sorin 'se supune
mâna încet, frământând în pumn trandafirul, din
Tu!? care cad petalele Un moment singur. Trece în — deschide ferestrele şi întră soa
cet de tot spre canapea.)
DIRECTORUL rele — şi apoi revin la birou) Aşa...
Eu. lumină... lumină multă... (se aşea
VETURIA SCENA XII. ză pe colţul canapelei extreme. îşi
Cum ? SORIN cuprinde capul în palme, stă puţin
DIRECTORUL (cu file de hârtie albă în mână, foarte vesel). şi apoi înecat de lacrănii, cercând
lartă-mă. Domnule Director... toată gazeta însă să-şi ascundă durerea) Scrie!...
VETURIA e gata. Lipseşte articolul de fond... „Să ne întoarcem ochii spre popo
...Nu Radule... nu se poate... Cum ! DIRECTORUL rul nostru prigonit. Să-i deschidem
Tu ?... Tu ! ? ! ferestrele minţii lui, să între soare
DIRECTORUL Da... da... scrie!... (Sorin se aşea le binefăcător.,.
Adio... Căile noastre se despart, ză la birou) Scrie!... (o pauză) Hm...
(îi lasă mâna — urcând în sus cu e întuneric aci, e întuneric... Des- Cortina (încet!)
spatele). Dumnezeu să te ducă pe
calea cea dreaptă...
VETURIA
Radule.
DIRECTORUL (oprindu-o cu un gest) IMPRESII DE TEATRU
Adio... (vrea să iasă)
i D I N A R D E A L
SCENA IX.
PLEŞA
\ De ZAHARIA BÂRSAN
Domnule Doctor... te rog vino pe
un moment în redacţie... dar acum.
Ceva foarte urgent...
Cu trenul de 5 după amiazi luăm stantin-cel-Mare cu Alexandru Ma-
DIRECTORUL
(stă o clipă în cumpănă, se uită Ia ea,' şi apoi drumul spre Ardeal. La stânga dea chedon.
porneşte. La uşe, sdrobit se razimă de umărul lui luri şi munţi pleşuvi, Ia dreapta
Pleşa şi dispar amândoi). Amurgul se Iasă pripit, şi când
Murăşul, legănând jaiea Ardealului ajungem la Ilia e seară de-abinele.
spre Ţara ungurească. Soarele co
SCENA X. întreb pe un bătrân care era cu
VETURIA boară încet pe ceriul bogat în iu- noi şi care era membru la Socie
piuziri de arşiţă. Ieşim din cuprin
(după o clipă de îndoiala, îşţ ia un aer hotărât, se tatea ae Teatru, ce s’a mai hotărât
ridică brusc şi cu un adânc desgust de ea însăşi) sul de case ale Radnei, lăsăm în la adunarea aceasta?
Sjnt o păcătoasă! {Fuge în o- urmă cetatea Şoimuşului, înfiptă pe
daia ei) un colţ pe stâncă, ameninţând să — Ce să se hotărască? — îmi
— 6n moment scena goală — se prăvălească peste noi, şi ne fu răspunde bătrânul — ia, nimic, um
rişăm în sus pe valea Murăşului. blăm şi noi de colo până colo, să
zicem că facem ceva. S’au adunat
SCENA XI. Vorb m de serbările dela Lipova vre-o câteva mii de coroane.
şi ne aducem aminte cu stiângere
DIRECTORUL — Ei, tot e ceva! — îi răspund
¿e inimă de multe. Râdem cu pof
(revine Veturia din odaia ei îmbrăcată de plecare. eu, mai mult ca să-l îndemn la
Se întâlnesc amândoi la mijloc. — O pauză ) tă de unul, care ţinând un discurs
DIRECTORUL era gata-gita să confunde pe Con- vorbă.
(după ce o priveşte lung) — Ceva e ce-i drept, dar nu e
Unde mergi? ce-ar trebui să fie! Noi vrem tea
VETURIA tru, şi în loc să căutăm să-l facem,
(cu ochii în jos şi cu lacrănii) ne pierdem în socoteli, în chibzuiri
Plec. de ani de zile şi în paragrafe.
DIRECTORUL
— Cam aşa!
Unde pleci?
— Aşa e! Nu vezi dta? Până să
VETURIA luărn o hotărâre ne adunăm de o
Plec (pauză) sută de ori şi învârtim un lucru pe
DIRECTORUL (rar sentenţios) şaptezeci de părţi. Asta- i vreme pier
Simţi tu, că e datoria tî... dută, domnule! Nu se procedesză
aşa când e vorba să urneşti căruţa
VETURIA
din loc ...
Da.
Trenul scăpat la larg ne ducea în
DIRECTORUL
Să pleci din casa asta? sbor, sguduindu-ne cu putere. Bă
trâna! continuă:
VETURIA
Da... — „Eu un păcat al nostţu! Şi aşa
facem în toate, să nu crezi dta!...
DIRECTORUL (după un moment)
In toate! In loc să pornim sirguri,
Du-te. (coboară puţin) aşteptăm să ne împignă vremea dela
VETURIA spate. Toată lumea vrea teatru şi
(Pornoşte şi se opreşte în fund. O îneacă plânsul. noi nu! Că paragraful nostru zice...
Se uită la Radu. Are o pornire de-a veni sa-i ceară
iertaie. Radu însă o opreşte cu mâna, în care ţi Dna OLIMPIA BÂRSAN Şi iac’aşa! Navem puterea să pornim
