Page 15 - 1925-08
P. 15
30—IV. 1925------------------------------------------ — C O S I N Z E A N A Pag. 119
Şi ştii de ce? Fiindcă suntem ca arhanghel. Văd şcolile pe coridoarele întreabă un prieten, arătându-mi cu
melcul; avem casă, şi ce ne mai pasă cărora şi-au purtat dragostea de mâna drept înainte. „Acolo e Gră
de mergem ori stăm pe Ioc. Şi noi neam alţii bărbaţi iluştrii, cari au diştea!“
am fost şi suntem şi vom fi nişte sfârtecat şi-au spulberat negurile, Ce groaznică întorsătură a vre
melci, domnule, şi asta o să fie ce apăsau greu pe poporul nostru murilor! In locul bogăţiei de altă
nenorocirea noastră. uitat de D-zeu. Şi în faţa tuturor dată, azi e un sat sărac cu casele
Melcul [se trudeşte şi el până îşi inima mea îngfununche şi se lasă mici acoperite cu paie şi numai
face căscioara, şi apoi, tune şi ful furată de vremuri trecute. pietrile din cari ţăranii şi-au făcut
gere, nu-i mai pasă. Şi-aşa suntem Seara lume multă, de deab.a în ziduri aşezându-le una peste alta,
noi 1 S’o ştii delà mine ! cape. numai pietrele mai vorbesc de stră
— Bine, bine — zic eu — dar... A doua zi * suntem invitaţi în lucirea vremurilor apuse. Şi în mij
dta eşti puţin cam aspru în jude spaţioasa sală de gimnastică, unde locul amfiteatrului din capul statu
cata dtale. Gândeşte-te, că ne lip ne aşteaptă toţi şcolarii Blajului. lui stă mândră claia de fân plouat,
la care se uită locurile şi lojile de
seşte cea dintâi condiţie ca să pu Declamăm „Dela Nistru pân’ la Tisa*
tem porni... ne lipseşte libertatea. ş' Satira a III de Eminescu. Doi piatră, pe care au stat odată ro
— Ei, domnule, nu-i asta... că nici elevi distinşi declamă şi ei poezii. manii îmbrăcaţi în toga cea falnică.
melcul n’are aripi, dar... tot ar pu A fost mai mult un dor al băieţilor In faţa acestor locuri te cuprinde
tea să meargă mai repede ! de-a mă vedea. Nu şiiu cum îi voi o adâncă disperare şi simţi cum
Ne apropiem de Deva. Se văd lu fi mulţumit. Pe unul ştiu că l-am ţi-se clatină toată credinţa în trăi
mini în depărtare. Grupuri-grupuri, distrat grozav şi are să mă ţină nicia lumii acesteia.
trec români tineri şt bătrâni pe minte. Eiâ un băieţel, îmbrăcat ro A doua zi, reprezentaţia. Amin
drumul de lângă calea ferată, stri- mâneşte, care stătea înghesuit pc-o team vremuri trecute, când trune
gându-se unii pe alţii prin întuneric galerie, cu un picior trecut peste din România răsbăteau ţinuturile
sau cântând. balustradă, cu gâtul întins şi cu acestea aducând zile de sărbătoare.
Tovarăşii moţăie în câte un colţ ochii mari, şi toată vremea cât am De aici plecăm spre Braşov, la
al cupeului, mă uit la feţele lor obo declamat a chichotit şi-a petrecut. serbările „Asociaţiunii pentru cultura
site şi la părul ce le flutură pe Ştrengarul ! poporului român“. Aici toate lumea
frunte, desmierdat de vântul fur şat Intr’o zi ne-am dus pe Târnave ag.tată. Erau zile mari, şi veneau
pe fereastra deschisă a vagonului. în jos şi toată după amiaza am românii din toate părţile. Mulţi
La Piski, bătrânul se dă jos şi petrecut-o într’o pădurice de pe treceau spre Bucureşti, atraşi de
porneşte spre restaurant. Si mâi malul tulburei ape. marea expoziţie din ’ capitala Ro
întoarce odată spre mine: Seara, la reîntoarcere am trecut mâniei.
— „Aşa tinere, nişte melci sun peste câmpul Libertăţii, eu aş zice Jucăm actul al V-lea din „Ovidiu“,
tem, să ţii minte vorba mea !“ — al Nădejdii, căci numai cu nădej cu costume dela Teatrul naţional
şi se pierde cu geamantanul lui dea de libertate am rămas de din Bucureşti şi localizarea mea după
printre călătorii cari dădeau unii atunci şi până acuma. Era lună, şi Goldoni „Slugă la doi stăpâni“.
peste alţ i. Târnava îşi arăta argintul apei până Cu această reprezentaţie încheiu
* cel d'-ntâi turneu de teatru pornit
* * departe. Blajul dormia deasupra şi
tot cuprinsul era stăpânit de-o li într’o căruţă simplă dela ţară, făcut
Ajungem la Blaj după miizul nişte nesfârşită. Stelele se desprin cu multe nopţi nedormite’şi sfârşit
nopţii. O trăsură ne duce la hotelul deau de sus şi se stingeau în cu a j torul lui Dumnezeu după două
„Univers“. nemărginit. Şi în mijlocul acestei luni de pribegie.
A doua zi, mă scol cam târz u tăceri, în fruntea unui loc de cu
şi ies pe stradă. Ei à ziua de întâi curuz răsărea rece şi înegrită de
Septemvrie, deschiderea şcoliler. Un ploi „piatra Libertăţii“, ce părea o P R O G R A M U L
furnicar de lume: părinţi cari îşi fiinţă nedumerită. festivalului dat de despărţământul
aduseră copiii la şcolile cele ves Cluj al Astrei^în onoare domnului
*
tite. O iau delà hotel !a dreapta * * ZAHARIA BÂRSAN, în ziua de 3
pe-o stradă strâmtă şi prăfoasă şi Mai 1925 la Teatrul Naţional din Cluj.
dau într’o piaţă mare pătrată. Aici Aj ingem la H :ţ g într’o după
erâ mişcarea multă şi în faţă la amiază înorată. Petrecem zile fru 1. Oedip R(ge.
stânga un rând de case mari, cari moase în societatea prietenilor Bon Pauză
îmi fac o impresie serioasă de te seu. 2. Corul operei subt conducerea
şcoală. In rândul lor biserica im Intr’o zi luăm o trăsiră şl pornim maestrului Negrea.
pozantă, care veghiază cu evlavie prin valea nespus de pitorească a 3. Discursuri: Nicolae Bogdan, în
peste tot cuprinsul. Aici şi-a str’git Haţegului, spre Grădişte, spre Sar- numele Astrei.
Bârnuţiu cel cumpănit la cuvânt miscghetiza cea frumoasă de altă 4. Dl Primar al Clujului.
f
acea vorbire memorabilă care a ţinut dată.Trecem peste drumul luiTraian, 5. Dl Tiberiu Brediceanu, pent u
delà 10 pâră la 3 după ami2zi. care taie valea de-a curmez şui. Fondul de teatru
Aici au bătut inimile românilor şi Departe se vedeâ „Retezatul“, ca un 6. DI I. Stărescu Popa, din partea
s’au înfrăţit prin legătura de lacrimi ggant bătiân pleşuv, care par’că ai t stilor Teatrului Naţional din
cu dorul de bbertate. Văd p'atra stăpâneşte valea cu nişte och stinşi CU j.
;
din faţa Casei Domnului, de pe care de viforul veacurilor, şi înaintam cu 7. Dl l. Agârbiceanu, din partea
în acea sfântă primăvară a neamu sufletul înfiorat pe locurile, pe cari soc. Scriitorilor Români.
lui nosTu, tânărul întru cele sfinte, Traian învingătorul îşi plimbă falnic 8. Un reprezentant al presei.
Papiu Marian, îmbrăcat în haine albe, calul său împărătesc. 9. Dl Dr. Lupaş în numele Aca
a vorbit poporului cu vorbe de — „Vezi claia ceea de fân?“ mă demiei române.
