Page 6 - 1925-08
P. 6
Pag. 110 C O S I N Z E A N A 30—IV. 1925
D U P Ă U N S F E R T D E V E A C
- Z. BÂRSAN -
d© AL. C I U R A
In revistele noastre vechi afli tului, că se va ridica odată clipa cea sfântă şi mare, în
indicaţii asupra începuturilor de acolo şi va lua trup sălăş- fruntea Teatrului Naţional din
nebuloase a mişcărei teatrale luindu-se între noi. Cluj.
din Ardeal. Lumea românească îl sărbă
N’am ajuns să asist la re toreşte, din prilejul unui sfert
prezentaţiile pornite din Blaj, de veac pentru munca drama
cu câţiva seminarişti amatori. Zaharie Bârsanu, are subt tică ce a săvârşit-o, şi ale cărei
Cea dintâiu reprezentaţie tea- acest raport teatral, meritul roade se evidenţiază tot mai
unui precursor. mult.
Reprezentaţiile noastre pro
vinciale, cu amatori cari întot
deauna se dovedeau „adevăraţi
artişti“, (a se ceti volumele
Ce să-i dorim no^, tovarăşii
uitate ale dlui Virgil Oniţ'u) nu lui de idei, în aceasta zi de
mai satisfăceau aşteptările pu
blicului. O dorinţă după o atmos sărbătoare culturală ?
feră mai avansată, se accentua Zile îndelungate, bine înţeles,
tot mai mult. Lumea dela noi şi o cât mai rodnică manifestare
citea mai intens; văzuse chiar pe terenul literaturei dramatice.
reprezentaţii la teatrul naţional Autorul „Trandafirilor roşii“,
din Bucureşti, şi în alte centre, mai are încă îndatoriri, subt
şi nu se mai îndestula cu piese acest raport, şi nu ne îndoim
dulcege şi slabe, jucate de că va răspunde chemării ce
oameni lipsiţi de orice orientare i-se adresează prin aceste rân
artistică. duri.
Acesta era terenul indicat
pentru activitatea atât de mă
noasă a lui Z. Bârsan.
„Luceafărul“ depăşise deja
frontiera literară dela vama
Predeal; Z. Bârsan, cu toată
MACBETH censura draconică ungurească,
reuşea să dea reprezentaţii în
trală am văzut o cu trupa fiecare an prin principalele cen
Petculescu, din vechiul regat. tre româneşti din Ardeal, turnee
Să fi tot fi avut 6—7 ani pe artistice, cari stârneau un entu
atunci, dar nu voiu uita nicio ziasm indescriptibil.
dată emoţia ce m'a cuprins, Pe cărarea deschisă de el,
într’o piesă naţională de ocaz e, au venit şi alte trupe de seamă,
:
în care Românii ieşiau biruitori ca trupa Antonescu, iar la ser
asupra Turcilor, la Plevna. bările din Blaj şi din SiLiu,
Toată lumea s’a ridicat, şi a- am avut deliciul să asculţi m
plauda într’un delirant entu toate somităţile dramatice de
ziasm. Aplauzele — am înţeles, dincolo de Munţi.
mai târziu — nu erau adresate
numai actorilor, ci unei idei,
care pe atunci dormita în leagăn,
şi nimeni nu gândea, decât i Acesta e marele merit al
într’un tăinuit ungher a! sufle-fe sărbătoritului, ridicându-1, în HAMLET