Page 8 - 1925-08
P. 8

Pag. 112                                C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A   --------------------- ------------------------- 30-1V. 1925



               U     N       P U          R    T Ă       T    O      R      D       E      L    U     M       I N      Ă



                                                         A M I N I T I R I
                                                      d  e     I  O  N     L  U  P     A  Ş
                                                          %
                 Pe Zaharie Bârsan l-am cunoscut  în fiecare vacanţă de vară, la adu­    Din parte-mi mi-am esprimat do­
               mai  întâi  în  toamna  anului 1899,   nările generale ale „Asociaţiunii“,  rinţa de a-1 vedea pe prietinul Za­
               când împreună cu Octavian Goga şi  în programul cărora avea aproape     harie, dupăce-şi va fi atins deplin
               cu alţi colegi am părăsit liceul un­  totdeauna  o  parte  însemnată,  cu   scopul propagandei sale neţ onale-
               guresc de stat din S biiu, din cauza  mare putere de atracţie pentru în­  artistice, retras pentru anii săi de
                                  :
               unui conflict acut cu profesorul de  treagă suflarea românească din Ar­ pens e la Sălişte, spre a ocupa po­
                                                                                           :
               istorie Tompa Ârpâd, şi ne-am în­   deal. Pretutindeni, pe unde trecea   stul de cantor în strana dreaptă a
               scris în clasa Vlll-a a’ liceului ro­  în turnele sale artistice, avea mare  bisericii mari, iar miresei i-am fă­
                                                   succes,  fiind  considerat  ca  unul
                                                   dintre cei mai de valoare purtători
                                                   de lumină ai poporului nostru.
                                                     Intre localităţile ardelene, pe cari
                                                   le cerceta Zaharie Bârsan în fiecare
                                                   an, era şi satul meu natal: Săliştea,
                                                   unde  avea  o  mulţime  de  prietini.
                                                   Câte  odată  îşi  începea  turneul  de
                                                   aci, aiteori venia mai târziu şi ră­
                                                   mânea aci timp mai îndelungat ca
                                                   să se reculeagă după oboselile dru­
                                                   murilor  de  apostolie  culturală  şi
                                                   artistică, percurse prin a!-e ţinuturi.
                                                     Cu prilejul unui asemenea popas,
                                                   în vara anului 1907, m’a surprins
                                                   cu  următoatea  destăinuire:  Frate
                                                   Lupaş,  să  ştii  că  am  să  fac-  o
                                                   comedie mare; mă însor, mă!
                                                     Solicitat  să  împlinesc  rolul  de
                                                   martor la actul cununiei civile, am
                                                   înseţ  t  împreună  cu  Dr.  Nicolae
                                                   Comşa,  pe  „nupturienţi“  la  pri­
                                                   măria din Sălişte, unde ofiţerul stării
                                                   civile, răposatul loan Ch’irca atâr-
                                                   nându-şi patrafirul cu tricolorul şi
                                                   emblema statului ungar de gât, i-a
                                                   lămurit pe amândoi asupra viitoare­
                                                   lor îndatoriri de soţi şi i-a intro­
                             ZEFIR                 dus în matricula cununaiţlor.
                       în „Trandafirii roşii“.
                                                      Cu  trei  ani  mai  târziu,  în  vara
                                                   anului  1910,  a  venit  apoi  în  faţa          EDMOND
                mânesc (azi liceul Andrei Şaguna)  altarului bisericii mari din Sălişte,           în regele^Lear.
               din Braşov. In cercurile studenţeşti  unde subsemnatul am săvârşit ser­
               ale noilor noştri colegi din Braşov   viciul divin al cununiei religioase.   cut urarea să-l însoţească şi în a-
                reputaţia lui Zaharie Bârsan era în­  Iar la sfârşit le-am rostit şi predica  ceşti ani, în calitate de „prescura-
                deobşte apreciată. Şi noi am rămas  obligatorie pornind din următorul   riţă“  în  serviciul  aceleiaş  sfinte
                profund impresionaţi de avântul pu­ cuvânt al Triodului (dela foaia stâi-  biserici.
               ternic al declamaţiilor lui, în deosebi  părilor): „Luminaţi cu razele mân­  La 1919, când i s’a dat lui Za­
               când ascultam admirabilele versuri  gâierii voastre pe cei închişi în tem­
               plastice  din  Satira  a  111-a  a  lui   niţa  păcatelor,  care  vă  laudă  cu   harie Bârsan putinţa să organizeze
                                                                                        teatrul naţional din Cluj, era o dre­
               Mihail  Eminescu,  poezie  pe  care  bună  credinţă  pe  voi  purtătorilor   aptă răsplată pentru îndelungatele
               o declama adeseori cu multă pre­    de  lumină“...  Mirele  era  vădit  e-
                                                                                        lui  stăruinţe  de  a  răspândi  ca  un
                dilecţie.                          moţionat  de  sfaturile,  ce  a  primit   însufleţit purtător de lumină în tot
                  De-atunci ne-am simţit în strânsă  dela  slujitorul  altarului.  Seara  la   cuprinsul Ardealului, dragostea pen­
               legătură sufletească cu  el. Ne în-   masă  a  ţinut  să-mi  mulţămească   tru arta naţională şi pentru*frumu-
               frăţia şi vârsta şi preocuparea sta­  într’un toast pentru îndrumările de   seţile graiului românesc.
               tornică de problemele culturale şi   ordin  religios  şi  cultural,  pe  cari
               artistice ale vieţii noastre naţionale.  serviciul  divin  i  le-a  picurat  în
               Cu Z?harie Bârs^j ne întâlneam       suflet.
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13