Page 9 - 1925-08
P. 9

30—IV. 1925 ----------------------------------------------  C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A         Pag. 113




      U    N        M    A   R E   S U      C C E S   A         L   L U    I   Z A     H   A   R I E   B Â       R S A     N

   *
                                                 de VASILE C. OSVADĂ


        Ajunsese  Zaharia  al  nostru,  cu   „reprezentaţia“ lui Zaharie Bârsan  răsuflarea reţinută întreagă acţiunea
      trupa lui dela teatru — !a O/ăştie,  toată  „lumea“  românească  de  pe   din piesă.
      în  unul  din  turneele,  ce  le  făcea   acolo.                          Şi când Zaharie, întruchipătorul
      în Ardeal, înainte de războiu, an    Sala de spectacol dela .Central“   fratelui  medic,  în  revolta  lui,  s’a
      de an — de pe la anii 1900.        era ticsită de public, ce aştepta cu   aruncat  după  femeie  de  două  ori
        P’atunci nu se pomenea de im­    sfinţenie de altar, în o atmosferă de  nefastă pentru el şi familia lui, în
        presari şi nici nu se vedeau pla-  năduf cumplit.                     tăcerea  amuţită:  s’a  răsvrătit  un
  Cite c u metrul, cu reclamele ce se ţ'n  Se ridică în sfârşit cortina ca ar­  om,  un  suflet,  care  a  strigat  cu
                                         tiştii, în frunte cu Zaharie Bârsan
                                         să ne îngăduie apropierea de plă­
                                         cerile pe care numai ar’.a idealisată
                                         ni le poate da.
                                           Dacă nu mă înşel — piesa tea­
                                         trală de atunci se numea „Fraţii“.
                                             :
                                         Sub e.tul,  în  rezumat  era  urmă­
                                         torul :
                                           Fiul unei cinstite mame, în vremea
                                         când îşi făcea studiile un versitare,
                                         la  acultatea de medicină, a căzut
                                            f
                                         în ispitele unei femei uşotre. La un
                                         moment dat, ca să poată sat sface
                                         dorinţelor acestei femei, medicinistul,
                                         fără  un  colier  al  mamei  sale,  pe
                                         care  îi  vinde,  ca  să  facă  rost  de
                                         bani.
                                           Mama, păgubaşă, intervenind la
                                         poliţie, când află că hoţul este pro­
                                         priul ei copil — moare sub povara
                                         dovezi.
                                           Medicinistul se reculege; continuă
                                         studiile, le isprăveşte şi prin o mun­
                                         că încordată ajunge medic cu mare
                                         nume. Îşi espiază păcatul, îngrijând
                                         cu o delicată dragoste, de creşterea
                                         fratelui său mai mic, rămas orfan,
                                          după  moartea  mamei  lor,  moarte
                VLAICU-VODĂ
                                          pricinuită de furtul lui.                 Z. BÂRSAN: OED1P-REGE
                                            Dar într’o zi află că femeia, care
      azi năstraşnic de pulpana lor — mai  l’a  înpins  pe  el  la  păcat  —  este   glas de stentor:
      mult  de  dragul  afişajului,  decât   acum amanta fratelui său mai mic.  Dă-i pălmi — Dumnezeul ei, dă-i
      de idealismul protagonistului. S‘au   O  surprinde  chiar  în  casa  lui,  palmi...
      schimbat vremurile şi nu vremea e   unde locuia fratele mai mic.          Şi preotul, care striga şi care în
      de vină, cât suntem noi de păcătoşi,   Când dă ochi cu ea — confirmând liniştea satului său iscălea scrisul
      că azi trebuie să fim prinşi cu un-   totul, în revolta lui nestăpânită, se  său  pela  gazetele  locale  cu  „Ro-
      ghiţa —ca să ne scăldăm sufletul    repede  să  o  sugrume.  Aleargă  pe   manus Romanorum“, în tiăirea lui
      în fazele de lumină şi plăcere ce   scenă, în jurul mobilelor s’o prindă  cu interpretarea, bătea cu potcoava
      ni-le îmbie arta dramatică.         să se răzbune...                    cismei  în  duşumeaua  salei  —  de
        Atunci era altcum: modeşti, dar                                       credeai că e zăngănit furtunos de
      cu  suflet,  —  şi  poate  aici  este  a            * \                 răzbunare.
      se căuta tălmăcirea că toţi alergam                                       Pentru publica fost o stupefacţie
      să ne împărtăşim din fagurele de      Jocul  de  scenă  rupt  din  suflet,   şi reprezentaţia a suferit o suspen­
      miere al graiului românesc curat şi  dragostea faţă de apostolul graiului  sie de două minute. Dar eu socot,
       dulce, cum nu putea să se înfăptu­  românesc, pe scena teatrului primi­ că aceste două minute au consfinţit
      iască decât sub cerul senin al li­  tiv  din  Ardeal  şi  însufleţirea  cu   unul din marile succese ale serbă-
       bertăţii  purcezând  din  stăpânirea   care  primea  Ardealul  pe  Zaharie  toritului  nostru  de  azi:  Zaharia
      românească, în tara românească.     Bârsan, toate au contribuit ca pub­  Bârsan,
        Aşa"se esplică faptul că şi la O-  licul din sala „Centralului“ din O-
        răştie, ca şi aiurea, a aici gr. t Ia  răştie  ~*să  urmărească  viu  şi  cu
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14