Page 12 - 1925-09

Pag. 132 C O S I N Z E A N A 15—V. 1925

SUFLETE,
subciumatul meu suflet, pentruce te
închini îi piină sărbătoare? Te-a
trezit la o nouă viaţă căldura dra-
gostii de prieteni?
Da, te simţesc cum surâzi fericit
în lumina soarelui, a soarelui blând
de primăvară târzie, a soarelui prie­
teniei sincere şi adânci şi înmuguresc
pe crănguţele tale bătute de vânturi
duşmane, înmuguresc nădejdile, mân­
gâiate de rouă lacrămilor binecu­
vântate.
Dar florile tale sunt mai fragede
decât albele flori de cireş: le atinge
o boare mat aspră, ele se scutură
îndurerate, şi le plâng de milă ste­
lele nopţilor senine. Da, pentrucă mor
înainte de împlinirea visului.
O prietenilor, voi care mi aţi pri­
Împroprietărirea funcţionarilor în Cluj s’a făcut în cadrul unor festivităţi im­ lejuit lumina b nefăcătoare şi căldura
punătoare. Instantaneul de aici ne arată pe Dl 'ministru Lapedatu, la stânga
dela dânsul Dl prefect Mureşen, iar la dreapta primarul oraşului Dl Utaka, roditoare a soarelui, a soarelui răsă­
prefectul de poliţie Dl colonel Boerescu şi Dl senator Dâianu rit din valurile viorii ale prieteniei,
feriţi truditul meu suflet de suflarea
îmi părea şi bine şi rău că se — S'a sculat singur, Domnule tăioasă a nepăsării şi de bruma uci­
întâmplase aşa. Bine pentrucă scă- colonel — raportez eu răspicat. gătoare a urei! Ocrotiţi-mi sufletul
pasem de a mai măsura anticamera — Păi singur, că tu ai mers cu îmugurit, ca mâine să nu-i-se scu­
încă multe lungi ore ; — rău fiindcă... o oră mai târziu, dobitocule ! ture floarea înainte de a lega rodul
mă gândeam la urmări, şi când ve­ — Nu sunt dobitoc, Domnule co­ întăritor de gând şi izvoditor de senti­
deam faţa colonelului în atari îm­ lonel ! mente curate.
prejurări, nu piea aveam gust să Doar pentru voi vreau să se pâr-
mă bucur de reducerea surghiunu­ — Da’ ce eşti, mă? guiască toată nădejdile mele; pentru
lui. Şi apoi... 10 zile închisoare — Sunt caporal, fost planton de voi şi pentru copiii voştrii! Mângâia-
— colonelul era foarte darnic — onoare* la Dl general ! ţi-mi îmugurirea atât de dornică
ce*o să fie? la!, un fleac — mai — Cine te-a făcut caporal, mă? de viaţă şi sufletul meu se va mân­
ales că nu le executam. Da, dar... — Dv. Dle colonel. tui, scăldându-se în farmecul sufle­
pe dracu ! Doar are generalul şi — Păi de ce, mă? telor voastre.
alte gânduri, nu-şi mai aduce el Ce îndurerat, îndurerat de moarte
— Păi, ştiu eu? casă mă puneţi
aminte de mine. planton de onoare la Dl... ar fi dacă i-aţi bruma nădejdile în­
Trecuse inspecţia, plecase gene­ florite . . . D e durerea lui ar lăcrima
ralul. Tocmai voiam să mă fac că­ — Taci, porcule ! şi ochii de mărgărint ai îngerilor.
lător la librărie, când uşa fu de­ — Domnule colonel... z. SANDU
schisă ca la... cazarmă, şi colo­ — Să ştii că am să-ţi iau ga­
nelul, cu privirea cruntă, musteaţa loanele !
sbârlită, intră în cancelarie. — Atâta pagubă — gândii — cel C O M O A R A
— Ce-ai făcut, mă? — stiigă el puţin atunci n’o să mai fiu planton TEODOR MURĂŞANU
la mine suflând cu necaz fumul ţi­ de onoare !
garetei — m’ai făcut de râSs păcă­ — Să ştii că de acuma nu mai Eşti totcelvechiuşi bun, mărite soare..!
tosule. am nici o încredere în Dta!
— „Răfuiala 1“ — gândii. Grăbesc spre câmp neveste şi
— Nu ştiu despre ce e vorba, — Domnule colonel, m:-am dat [bărbaţi —
Domnule colonel,— răspund eu cu seama de funcţia de onoare ce Ce mulţumiţi îmi par, şi aşezaţi,
cel mai nevinovat ton din lume. mi-aţi încredinţat... Se umple grabnic satul de-o splen-
— Nu ştii, ai? Nu ştii? la, vino Dar el n’avea poftă să asculte [doare.
după mine. discursuri. ✓ Porneşte abia, ca'n vis de'ncet, o boare,
Mă duse în cabinet, închise uşa, — Lasă, lasă, că te cunosc eu. Din viile cu pomii ’mpovăraţi,
se proţăpi în faţe mea, mă măsură Nu ţi-e ruşine, porcule... marş d’aici. Se joacă 'n colb copii nevinovaţi,
de câteva ori, şi cu o voce care — Să trăiţi ! Pe luncă râd tălăngi murmurătoare.
credeam că face să se prăbuşească Abia ajunsei în cancelarie, că el
o imensă bibliotecă ungurească ce venea pufnind în urma mea. Mă Şi fiecare colţ e tot mai darnic,
ocupa un perete întreg, tună; măsură odată de sus în jos şi odată Sunând de-atâtea bucurii cu tril,
— Ce-ai făcut, păcătosule?! de jos în sus, apoi, către adjutant: Cum nu mai sună ’n lume o comoară.
— Domnule colonel...
— Bâăâ ! n’auzi? de ce, în loc — Să-l treacă cu 10 zile închi­ Eu însă- aştept de- acuma tot zadarnic
să scoli pe Di general la orele 6.30, soare — şi mă arătă cu degetul ! Un râs şi o bucurie de copil
Tai sculat la 7.30? x Ce le-am lăsat pe-aici odinioară...