Page 2 - 1925-09

Pag. 122 C O S Î N Z E A N A 15--V. 1925

O A S T E C U L T U R A L A

d e A L E X A N D R U H O D O Ş

Intr'una din ultimele şedinţa ale petrecut aici. Oamenii politici din au apelat la sprijinul dăscălimej
Camerei, d. deputat Sever Dan a Regat, cu excepţia câtorva aleşi „regăţene“. ("Porecla aceasta, atunci,
ridicat pe cale de interpelare, ihes- români de inimă, n‘au avut prea nu fusese născocită încă). O ase*
tiunea învăţătorilor „regăţeni“, re­ multe legături cu Ardealul. Pe vre­ menea colaborare părea foarte fi­
partizaţi la şcoalele primare din mea aceea, voturile dintr'o circum­ rească. Nepoţii elevilor lui Gheorghe
Ardeal. Evident, ascuţişul politic al scripţie electorală ardelenească, abia Lazăr din Avrig veneau să-şi plă­
acestei interpelări nu interesează puteau oferi un scaun de deputat tească o veche şi curată datorie de
aci. Dar, d. Sever Dan a ridicat, părintelui Vasile Lucaci. Stimabilul inimă. Pe cine putea să supere o
prin protestarea sa, o problemă Agamiţă Dandanache, candidatul asemenea invazie de ostaşi ai cul-
mai vastă, dincolo de hotarele bi­ lui Caragiale, se alegea la colegiul turei româneşti? Al cui loc îl luau
rocratice ale unei mărunte pro­ al treilea, într‘un judeţ oare care aceşti paşnici profesori.de geogra­
bleme de învăţământ. Ni se dă de munte. Nici cap talul românesc fie sau de botanică, chemaţi să îm­
;
prilejul, încă odată, si măsurăm la nu putea, din alte pricini, să treacă plinească golurile unei armate ale
orizont, drumul pe care l’am stră­ dincoace de Predeal, pentru a sus­ căror rânduri abia acum se înche­
bătut până acum pe tărâmul uni- ţine cu forţe frăţeşti, lupta atât de gau ? Ei nu veneau cu ambiţii de­
ficărei sufleteşti, şi să pipăim, pe grea pentru mântuirea gospodăriei şarte, n’aveau apetituri de potolit,
toate feţele, raporturile de cultură noastre naţionale. Băncile româneşti, nu porniseră să se îmbogăţească.
dintre două provincii româneşti. multe puţine câte erau, se vedeau Nu cereau să i facem deputaţi, nu
Sunt părţi gingaşe, pe care se cade silite să graviteze în orbita finan­ dădeau târcoale în jurul consiliilor
să le atingem cu multă băgare de ciară a Budapestei. Şi uşor îşi de administraţie, nu adulmecau după
seamă, fără obişnuita pripeală a poate înch’pui oricine, cu câtă bu­ diurnă şi nu vânau jetoane de pre­
guvernanţilor, şi fără veninoasa as­ năvoinţă ne tratau neîmpăcaţii noş­ zenţă. Cu leafa lor săracă, adăpo­
muţire a bârfitorilor de profesie. tri vrăjmaşi ! Cuvântul românesc stiţi cu chin cu vai câte patru în­
Nu vom reaminti acum, ceaace sbura însă cu aripi năzdrăvane tr’o odaie rechiziţionată, luptându-se
au întreprins, sau n‘au întreprins peste hotarele îr.fipte în propriul cu câte patruzeci de ore de curs
partidele delà noi pentru a realiza nostru trup. Cărturarii români de pu săptămână, aceşti „regăţeni* aşa
cu un ceas mai de vreme desăvâr­ pe cele două văi ale Carpiţ'lor de puţin primejdioşi, îşi îndeplineau
şita unitate politică a României au fost, de-alungul veacurilor, una datoria lor cu discreţie şi devota­
întregite. Nu vom pomeni, apoi, nici şi aceeaş familie. Ei n‘au cunoscut ment, fără să supere pe nimeni.
despre sforţările pe care le-au făcut, graniţă, n‘au găsit niciodată între Ei bine, ce s’a întâmplat în acest
sau nu le-au făcut, capitalurile ro­ ei deosebiri de ideal, nu s‘au duş­ timp, pentru ca să auzim, în plin
mâneşti, în colaborare cu munca mănit, nu s‘au bănuit, nu s‘au bâr­ Parlament, sunetul unt i trâmb ţe de
românească, pentru a şterge cât fit. Ci au înţeles pe deasupra vre- alarmă, vestind dintr’odată primejdia
mai repede şi cât mai bine, urmele mei lor, că sunt împreună purtătorii pe care o reprezintă acum aceşti
prea vizibile ale unei dureroase aceleiaş strălucitoare idei de unitate oameni? La aparenţă, nu sunt de­
robii economice, care dăinuieşte naţională, care, ca o torţa veşnică, cât două posibilităţi. Ori, după cum
încă. Vom da uşor la o parte gân­ purtată din mână în mână, trebuia vrea să ne facă a crede di Sever
durile răscolite de o asemenea ră­ să lumineze căile necunoscute ale Dan, învăţătorii expediaţi dincoace
fuială cu noi înşine, respectând viitorului. O carte de rugăciuni, de Predeal din vechiul Regat, sunt
cuvântul de ordine al acestei reviste, scoasă de subt tescaurile minunate toţi nişte ticăloşi fără ex.epţie; ori,
care ocoleşte cu bună ştiinţa orice ale diaconului Coresi la Braşov, că aceia cari se plâng împotriva
discuţiune sortită sl stârnească caşi un volum de versuri, apărut lor se lasă târâţi de un condamna­
păreri potrivnice. Năzuim, în adevăr, mai târziu la Bucureşti, câteva nu­ bil ex:es regionalist, aducând în­
ca toată lumea românească să fie mere din „Luceafărul“ delà Sibiu sau vinuiri nedrepte unor oameni cum
de acord, într’o rodnică înţelegere, o revalatoare Istorie a Românilor se cade. Nu putem crede nici una
asupra adevărurilor comune, pe care pornită delà laşi, erau deopotrivă, nici cealaltă. Mai de grabă, suntem
n: străduim să le f.xâm aci. tainice ferestre de cetate, prin care îndemnaţi să bănuim, că, potrivit
nădejdile noastre se atingeau şi se unui obicei al pământului, se dă
Vom spune, prin urmare, că mult
îmbrăţişau, la calda pâlpâire a
desbătuta unificare dintre provinciile prea multă însemnăt’te unor cazuri
unite aie României de astăzi, nică- simţirei româneşti, mândră de ori­ izolate.
r
eri nu se îmbracă în culori mai ginea ei, încrezătoare în destinul ei. Buruiana, în orice ogor, t ebuie
s mpatiCe, nicăeri n'are mai mulţi lată pentrucţ, nimeni nu s’a mi­ smulsă. Dar, leacul cel mai bun nu
sorţi de isbândă, nicăeri nu ne rat, când după unirea Ardealului e să dai fo: câmpului, tocmai în
foloseşte mai mult, decât pe terenul cu vechiul Regat, organizatorii în­ preajma secerişului, ca să ardă iarba
cultural. Învăţămintele zilei de as- văţământului ardelenesc, încă la în­ netrebnică. Aceleia, printre spicele
âtzi le putem scoate din ceeace s‘a ceputurile lui de dcsvoltare normală, pline, nic< nu i-se mai dă de urmă...

1