Page 3 - 1925-09
P. 3
15—V. 1925 ------- C O S I N Z E A N A ------------------------------------------ Pag. 123
O M U L S Ă R A C
— MONOLOG -
de OCTAVIAN PRIE
Drăguţ de Sfânt- Gheorghe! îmi Ţi-ar trebui Niculae, fătul meu, Când intram pe portiţă cu sacul
creşte inima, când te văd venind! ţi-ar trebui! gol subsuoară auziam de afară cum
Tu eşti sfântul primăverii, sfântul Las că nu-s de tine ! se răsteşte Domniaei cătră bărbat:
săracilor! Tu care te pleci de-o sută, de-o — Iar îl aduce dracul. De cer
Iu nu eşti ca sfântul Dumitru! miie de ori! şetorul ăsta nu poţi închide uşa.
El e sfântul iernii, al somnului, La seceră eşti toată ziua cu nasu’ Gândeşte, că astă vară ne-am trudit
al trândavilor! în pământ, la coasă tot suceşte te, pentru el!...
Tu, Sfinte Gheorghe, înverzeşti tot îndoaie-te, la sapă faci mătăni- Ceream cucuruz, spuneau, că nu
câmpurile şi înfrunzeşti pădurile! ile cele mari! au sfârmit. Baremi grâu, cât de
Mă uit peste hotar şi râde inima Ce s’ar alege de ttne, dacă ai slab. Că am puţin de tot. O pită,
în mine ! avea burduful plin? Ce ar fi de că nu am o coajă Ia heiu. Că chiar
E verde tot jos şi e a.bastru sus ! capul tău, dacă în rânză ţi-ar sta mâine vreau să meargă la moară.
Iarba e de-o palmă dela pământ, cu- ca un petroi funtul de carne, iar Şi să mai trăeşti iarna !...
curuzele au eşit, holdele-s mari. cupa de vin te-ar ameţi de cap? Vara este de ceice nu au altceva,
Şi toate la mine se uită ! Ai fi şi tu ca gazdele. In soare decât braţele şi sufletul în oase.
Nu am o palmă de loc şi totuşi ţi-ar fi prea cald, în umbră prea
Vara ştiu că au toţi! Au cucu
al meu este pământul tot. frig. Cum ai mânca — hai la răchită ruz, au grâu, au pită. Altcum cosesc
Pe mine mă aşteaptă şi holdele şi trage un somn. Mijlocul te-ar du şi seceră ei, sau pe câmp le putre
şi erburile şi cucuruzele ! rea, iar picioarele, manile ţi-ar fi zesc şi erburi şi holde.
Pe mine mă cunosc toate. Mă ţapene ca beţele!
Nu mai din sprânceană să fac, şi
cunosc de un an, de zece, de o sută. es toate din coşuri !
Fără de mine, aşa rămân cum sunt! Ce ar face atunci ierburile, hol Ba mă chiamă toţi depe uliţă!
Căci dacă bogaţii ar trebui să le dele fără tine? Cui ar rămânea
sape, să le cosească, sau să le a- câmpul acesta mare, râzător? — Hai Niculae să-ţi dau o oală
dune, acolo le-ar putrezi paiul! Cine le-ar lua în p/imire pe toate de lapte, ca să duci la copii.
— Hai şi mâine, că iţi dau bu
Şi iată cum de mă aşteaptă toate căte sunt?...
pe’mine! La seceră, la coasă, la Hei, că numai când vine primă curos. Iţi dau şi ferdela, cu care
sapă tot eu şi iară eu ! Lucrez pe vara, pune lumea preţ pt omul să ţ:-am rămas dator . ..
— Mie?
stânga, lucrez pe dreapta. Lucru la rac ! Mă gândeam la ferdela, ce i-am
soare, pe vânt, pe ploaie şi în vi Dela Sfântu Gheorghe încolo în
for. Dela Sfântul Gheorghe încolo cep gazdele să ne vadă şi pe noi. cerut-o la Bobotează ca la vară să-i
sub cer îmi este casa, la câte o La Rusalii pe lângă unul nu trec cosesc livada din Rogoază, dar
nu mi-a dat-o ...
rădăcină de rug, la câte un snop să nu aibă o vorbă bună şi cătră — Ştii tu bine, că mi te-ai fă
culcuşul. Noaptea mă acopere cu mine.
ţolul ei negru şi vântul îmi cântă, îmi zimbesc toţi de departe. găduit două zile la secere şi a re-
ca să adorm. — Incătrău Nicolae? mas, ca să trimiţi după ferdela de
Cine este ca mine? Nu te-am mai văzut de un an grâu ...
D.mineaţa soarele mă găseşte mai cumetre Niculae ! — lan pleacă mai repede Anică,
întâi pe mine în hctar. Noaptea a Tot vere, tot cumetre, tot frate se răsteşte cătră muere şi adu-i
fost mai scurtă decât ţevea pipei, Niculae! Popă, dascăl, notareş se ferdela, ce să-i tot port grijile .. .
Cu de-asila mi-o pun pe umăr.
dar eu habar n’am. ţin după mine, ca şi coada după
Un pic numai să-mi treacă somnul căţel. De jude, vornic şi ceilalţi Iar la poartă îmi spune încă odată.
— Să nu uiţi Niculae, că poi-
peste ochi şi-mi ajunge ! nici nu mai vorbesc. mâne eşim la secere !...
Numai mălai să dea Dumnezeu ! Nu irec pe lângă o crişmă să — Ca să nu te fâgădueşti la ci
Mălai şi sănătate ! nu tragă câtă patru de mine!
Nu mă gândesc eu la plăcinte, — Hai mă, hai de bea şi tu un neva...
Să am patru boi, aş scoate vara
la fripturi! păhar!... bucatele pământului.
Acele sunt pentru gazde ), pentru — Hai căci eşti ostenit! Un pă
1
domni. Ei sunt care au vreme şi har la omul ostenit! Drăguţă de secere !
pentru gură. Noi ăştia săraci mân — Fâ-ţi o ţigare! Am eu câte Nici să cinezi nu te lasă gazdele !
Seara, câni vii dela lucru, de
căm coaja de mălai în drum dela un pic de tutun pentru oamenii abia ai pus piciorul în casă şi de
un loc la altul. mei ! Ştii doară bine, că suntem şi afară tot poc-poc în fereastră.
Cine să mai stea şi de hai-gură! ceva neamuri!...
Să-ţi mai vină şi câte un gând slab! Să mă trageţi în ţapă dacă şti — Acasă eşti Niculae?
u
— Ba, a eşit, strigă nevasta.
Să mai visezi de vre-o cratiţă de de vre un nemşug ... — Unde merge mâine?
carne, de vre-o cupă de vin !
Astă iarnă altcum vorbiau oa — Nu ştiu.
‘) Gazde se zic ţăranii înstăriţi. menii ăştia cu mine! — Să vrnă negreşit la mine..,
