Page 5 - 1925-09
P. 5

15—V. 1925                                  C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A                       “ Pag. 125

        Muncit  de  gânduri,  am  părăsit                                      —  Ei!... şi? ...
      ideea de-a merge la birou şi o luai                                      —  Ne-am  înpăcat  şi  iar  ne-am
      cu paşi repezi pe urmele soţiei mele.                                  ceitat. Sfârşitul a fost că ne-am des-
      Peste puţin am văzut-o intrând în-                                     părţ t. Sunt zece ani de atunci. Şi
     tr’o  prăvălie,  apoi  eşind  de  ai:i,                                 vez', domnule, eu sunt om pacinic
     am  observat-o  stănd  de  vorbă  cu                                    şi bun, dar ea totuşi s’a hotărât să
      două  femei  şi  un  bărbat.  Văzând                                   mă părăsească. Dar păcatul nu poate
      una  ca asta, mi-am scos carnetul                                      să rămână nepedepsit Am mai vă-
      din buzunar şi am însemnat în el                                       zut’o de-atunci de multeori.Se plimbă
      de trei ori cuvântul „scandal“, apoi                                   şi acum pe stradă sirgură, întră prin
     cuprins  de furie  am alergat  la  ea                                   prăvălii şi stă de voibă cu bărbaţii.
      şi am întrebat-o : Unde-ai fost? şi                                    Auzi, domnule, scandal şi lucru ne
     ce-ai  făcut?..  La  asta  soţia  mea,                                  mai pomenit.
      vroiam să zic, scorpia, m.-a reflec­                                     Aici nenea Iordache făcu un gest
      tat cu o faţă nevinovată :                                             desperat şi isbi cu pumnul în masă,
        —  Dragul meu, ce te uiţi aşa Ja                                     apoi tăcu şi rămase posomorât.
      mine? am fost de-am târguit!                                             Scoase apoi din buzunar un port­
        —  Nu-i  adevărat!.  —  î'  sbier                                    ret  şi  mi-i  arătă.  înfăţişa  o  damă
      eu,  —  păi!  da!  am  sbierat,..  aş                                  tinârâ  şi  drăguţă.  Intorsei  chipul
      vrea să văd, cine ar putea rămânea                                     spre lumină şi nu mi-am putut re­
      liniştit la ura ca asta?!.                                             ţinea un zimbet.
        — Ca o femeie să intre într’o pră­                                     Atunci nenea Iordache îşi eşi din
     vălie şi apoi să spună că a fost la                                     sărite  şi  smuncindu-mi  din  mână
      târguit...  da...,  dar  se  poate  în­
      tâmpla, ca în partea din dos a pră­                                    portretul, îmi zise mânios:
      văliei să fie o uşă secretă şi... şi...                                  — Te rog, domnule, să nu te uiţi
      ştiu cazuri, că femeia numai pentru   Regele Boris al Bulgariei, pe care   aşa  de  lung  şi  aşa  de  ...  nu  ştiu
                                            guvernul Ţancov l’a internat în­
      aceia mergea la târguit, pentruca să   dată după atentatul comurist    cum, la chipul ăsta. Ori cum, dar e
      se poată întâlni cu cineva ...                 dela Sofia. ■   <       chipul soţiei mele şi nimenea afară
        Dumneaei, adecă soţia mea, a plâns                                   de mine nu are nici un drept faţă
      şi mi-a spus că sunt nebun! Hm...  lărie cafenie, ochi vineţi şi umbreiă   de  ea.  Şi  dacă  dumneata  crezi  că
      se poate aşa ceva?... spune dum­   albă... Pălăria şi ochii şi le-a adus   poţi să-mi pui coarne şi să-ţi baţi
                                                                             joc  de mine, apoi să ştii, că te-ai
      neata! ...                         de acasă,iar umbrela i’am cumpărat-o
        —  Eu  cred  că  ...  nu  se  poate  eu. De data asta n’a mai ameţit, dar   înşelat.;.
      nene Iordache!...                  mi-a spus catigorie, că d*ţă ornai       Nenea Iordache chemă chel­
        —  Apoi vezi bine că nu se poate! necăjesc, pleaca Ia mamă-sa acasă  nerul şi plăti, apoi plecă furios, fără
      o  ştiam  eu  asta!...  Ajunşi  apoi  Auzi domnule, că pleacă acasă!   ca să se uite macar odată înnapoi.
      acasă, femeia s’a făcut ameţ tă!...
      Asta a fost prima scenă a căsniciei
      noastre. Au urmat apoi succesiv cele­
      lalte.
        Odată, într’o seară, şedeam amân­     I  N     N  O  A  P  T  E  *)
      doi acasă şi răsfoiam nişte jurnale.
      Nevasta mea citea pe la sfârşit, prin   C I P R I A N   M  .   D  O  I C E S C U
      „ştirile mărunte“. Citeşte odată, de
      două ori, de trei ori, ba mai şi zim-   Seara, când privesc spre boltă mi-este sufletul grădină
      beşte. Eh?i!... Te-am prins... gân­     Unde cresc atâtea ierburi şi atâtea flori albastre...
      deam ...                                Din adâncurile nopţii, scot acum ca din ruină
        Peste puţin s’a lăsat de citit şi     Cântecul uitat de tine, plăsmuit iubirii noastre!
      a trecut în bucătărie. Atunci eu re­
      pede pun mâna pe jurnal şi încep        Liniştea coboară totuşi mai încet ca altădată
      să  c'tesc  prin  „ştirile  mărunte".   — Ca un văl întins şi negru peste'ntregul Univers —
      Deodată  dau  cu  och  i,  de  o  ştire   Şi-mi apare înnainte chipul tău, frumos, de fată,
      grozavă şi fatală totodată, care suna   Când în suflet simt cum creşte tot mai tainic caldul vers!
      cam aşa:
        — Un domn doreşte să facă cuno­       Bolta, pare ca o pânză tot mai des, mai des cernită
      ştinţa acelei dame tinere şi drăguţe    Şi pe ea atâtea astre ce răzleţe o colind.
      care s’a plimbat eri pe strada X...     Luna galbenă zâmbeşte, — ca o fată ’ndrăgostită —
      cu pălărie cafenie, o. hi vineţi şi um­  Când atâtea candelabre şi în suflet mi-se-aprind...
      brelă albă. Să se răspundă la locul
      acesta subt „Cavaler“.                   Şi în minte îmi apare chipul tău frumos de fată —
        — Mi-se păru, că lumea se pră­         Când tu braţele de ghiaţă după umeri ţi le’ntinzi!
      buşeşte  cu  mine  şi  imi  venea  să    Ah, par basme toate acestea, par'că n'au fost niciodată
      turbez. Când s’a reîntors din bucă­      Că azi candela iubirii tu nu vrei s’o mai aprinzi!...
      tărie soţia mea, adecă scorpia, am
      vrut s’o ucid. Căci dânsa singură
      putea să f,e dama din anunţ. — Pă­       *) Din ciclul de poezii „In ritmul iubirii..."
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10