Page 6 - 1925-09
P. 6
<
Pag.' 126-----------------------------------------C O S I N Z E A N A -------------------------------------------- 15-V. 1925
SPICUIRI LITERARE
I N T R ’ O N O A P T E P E B Ă R Ă G A N ’ ’
NUVELE de N. PORA -
Volumul de nuvele al dlui N. viaţă, în care toate mădularele şi îmbrăcat în haine de catifea
Pora apărut în editura „Cartea organele sunt în deplină armonie, neagră, cu o pălărie moale cu bor
Românească“ se clasează printre şi de îndată ce vre-unul ar suferi duri mari, şi cu o cravată neagră
cărţile acelea, pe care le ceteşti sau ar fi nimicit — suferinţa, sau cu aripi fâlfâitoare, sub o barbă
cu interes şi cu mulţumire. lipsa* lui, se • răsfrânge şi asupra neagră, destul de neîngrijită şi tur
Stilul simplu, fără artificii, iar celorlalte. mentată de o mâră nervoasă, loca
acţiunea concisă, rulează repede Pierise delicatul pricepător al tarul casei nelocuite trebu’â să sară
ca icoanele pe ecran şi lasă tot acestei taine, iar soţia, în amintirea în ochii flecarilor şi superstiţioşUor
deauna în suflet o urmă. lui, respectându-i dorinţa, lăsată cu mahalagii, prin tot felul lui de a fi.
Dl N. Pora este, în adevăr, un limbă de moarte, nu clinii ninvc în — N’ai văzut ce galben e şi me
povestitor, care nu oboseşte pe frumoasele încăperi ale casej^ neo reu cu pleoapele vinete?...
cetitor niciodată. Senzaţionalul, bişnuit de c'udate. — Se vede că nu poate să doarmă
pe care-l strecoară cu multă pre Sufletul celui dus, spunea lumea, săracul!...
dilecţie în scrisul său, îi dă o el trebue să steâ acolo. Iar temeiul — Da’ ce, te joci cu necura
particularitate specială, care-l face acestei vorbe îl dase însuşi clădito- tul !...
un scriitor iubit şi gustat, mai cu rul casei, un meşter zidar, care po — Şi-i slab, bietul de el, par’că
seamă de cetitorii foiletoanelor. vestea, zâmbind, că moşierul alcă nu mănâncă cu săptămânile.
Pentru a l face cunoscut printre tuise planul şi sta toată ziua ciocan — Păi ce crezi, se mai lipeşte
cetitorii noştrii, reproducem din pe capul lui. cevâ de om !
recentul său volum: Plictisit, meşterul, când puse te- — Ce naiba tot mâzgăleşte acolo,
‘ meliile aripei din fund a casei, în pe câte un capăt de carton, sau
CASA CU STAFII demnă pe alt zidar să prinza cu pe câte o pânză de sac întinsă pe
sfoară umbra plictisitoruiui proprie speteze, de-1 apucă noaptea uneori,
Sgomote nelămurite isbeau, în tar. Sfoara întinsă în zid, trebuia în fundul grădinei părăginite?
să-şi cheme umbra, care nu înlârzie
fiece noapte, auzul întârziaţilor, când — Pasă-mi-te mai boieşte la
treceau pe lângă casa părăsită. La să vie să s'o caute. După un an cadrele din casă, că s’or fi stricat
dreptul vorbind nimenea nu căutase moartea neaşteptată a moşierului cu vremea...
să afle pricina, neîndrăsnind vreu deşteptă în suflete o superstiţie de Insă nimic sigur nu putuse af â
:
nul să steâ câteva clipe locului, mult u tată. nimeni, cu atât mai mult cu cât
stăpâniţi toţi de spaima ce o naşte Iată de ce un bilet cu poftitoarele cel ce sta de câteva zile în casa
în suflete putinţa unor arătări bi cuvinte „de închiriat“ rămânea li părăsită, cum se înserâ încuia şi,
zare. pit pe zidul casei pustii, fără ca învelindu-se într’o pelerină respecta
Insă după jaluze’ele veşnic lăsate nimeni să vie s’o vadă. bilă, cu o ţigară în dinţi şi fredo
zăceau în părăsire încăperi luxoase, nând un cântec necunoscut de ni
împodobite de gustul răposatului meni, trecea misterios pe dinaintea
soţ al stăpânii casii, un moşier bo Aşa că mirarea obştească nu mai porţilor pe unde stăteau vecinele,
gat, care, spre osebire de alţ'i de avu margini într’o bună zi, când numai ochi, măsurându-1 din cap
teapa lui, pricepeâ frumuseţea unui jaluzelele ridicate ale casei cu stafii, până ’n călcâie.
tablou, sau a vreunui alt lucru de arăta că, odată cu voiosul soare al Iar a doua zi, în crăpatul zorilor,
artă, cum îşi dădea seama că ase primăverei, mai intrase cineva în când lumina tâiâ dungLarmonioase
meni visiuni sufleteşti nu pot sta părăsitele încăperi. prin desişurile grădinei, locatarul
ori cum. Felurite bănueli muşcau sufletele era neclintit în acelaş colţ, pe un
De aci şi neobicinuita armonie superstiţioşilor de prin partea locu scăunaş, cu pipa în gură, netezin-
ce domnea între toate lucrurile ca lui, cari se aşt ptau la o altă ne du-şi într’una pâierj nişuri de linii
r
sei, acel ciudat fir de legătură ce norocire, dacă nu chiar la un î - şi semne neînţelese pe cartoanele,
le face pe toate, de la bibeloul de treg şir de năpăşti, întru cât este sau pe pânzele răzimate de nişte
pe o etajeră şi până la atmosfera lucru ştiut că un rău nu vine nici stinghii, proptite în pământ.
unui peisaj, ca şi până la cel odată singur. Şi vecinilor înspă'mân- Un bătrân, mai vorbăreţ, îndrăz» i
mai banal colţar, sau etajeră, să taţi de vuttul ciudat ce se auz*â într’o zi să intre în vorbă cu stră
fie într’un fel de apropiere sufle noaptea în casa părăsită, li se păru inul la port şi deprinderi, pripăşit
tească, în acea înţelegere şi armo că de aci încolo trebuiau să se în casa părăsită şi pictorul, o rudă
nie indiscernabilă de oricine, ce dă aştepte Ia cine ştie ce isbelişte nouă. de aproape a răposatului, putu,
neînsufleţitelor putinţa de a închega In cele din urmă trebuise să vadă astfel, să afle şi povestea cu sgo-
viaţa, neputând fi nimic clintit din pe noul locuitor al casei, care nu motele stranii ce se auzeau noaptea.
loc, fără ca să nu sufere şi celelalte, era, cum credeau toţi, stăpâna ca Aşa că bătrânul putu să ducă
întocmai ca într’un trup plin de sei, plictisită de viaţa la ţară, ci un vestea numai decât că tânărul, ţi
personaj destul de ciudat la înfăţi nând şi el la cuvântul răposatului,
*) Volum apărut în? editura „Cartea şare şi ale cărui apucăturiJ'dete nu dormeâ acolo; însă, curios peste
Românească“Lpreţul 40 lei. ghes mai’mare"de*vorbă. măsură, destul de tânăr încă, ^ spre
