Page 7 - 1925-09
P. 7
15—V. 1925 ----------------------------- --------- C O S I N Z E A N A - - - - --------------------------------- Pag. 127
a aveâ un pic de dragoste de ne Se hotărî apoi să aştepte, după CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ
cunoscut, se hotărî să doarmă acolo; ce luă din cui o puşcă încărcată, GEORGE NEDELEA
călcând şi cuvântul mătuşi-si şi fe- şi după ce stinse lumânarea, rămase Bine-aţi venit iubiţi, cocori,
rindu-se de a-i spune ceva nici aşa, cu ochii căscaţi mari, cătând Bine-aţi venit în ţară.
flecarului bătrân. să străbată întunericul. Pe-aripa voastră aţi adus
Câtăva vreme iarăşi nimic, nici
*
* * cea mai uşoară trosnitură de mo Senin şi primăvară.
Deci, în noaptea aceea de Mai, bilă măcar. Apoi ceva se svârcoli Şi glasuri de privighetori
după ce-şi trecu vremea, ca de undeva, într'o foire şi o foşnire ce-1 In codri şi prin luncă,
obicei, cu prietenii, spre miezul sili să sară în sus, ridicând coco Şi’n suflete ace laş dor
nopţ i, în loc să se ducă unde şul puştei. Sgomotul se înteţi, cu De viaţă şi de muncă ..
dormea de obicei, o luă spre casa aceiaşi fâşiială înceată din toate Şi flori în crâng şi flori pe plaiu,
cu taine. încăperile ridicându-se apoi cu vuet Fior şi bucurie,
surd, din ce în ce mai puternic,
Tăcere deplină domnea în preai mă. In calea voastră totu-acum
Şi când intră tiptil, ca un făcător umplând casa întreagă de sgomot, Tresare şi învie...
de rele, îl încercă o teamă, când de se clătinau şi geamurile, ca la Chiar dorul meu de mult apus
dete de întunericul adânc al încă trecerea unui corp întreg de arti Re'nvie parcă iară,...
perilor. lerie... Bine-aţi venit iubiţi, cocori,
Cu o lumânare în mână trecu Ne mai ştiind ce face, cu respi
dealungul celor cinci încăperi, ui- raţia tăiată, sări din pat, îmbrăcân- Bine-aţi venit în ţară!..
tându-se peste tot cu luare aminte du-se în pripă si trântind uşa, se
şi înfiorându-se la sgomotul scân repezi afară, fără să mai stângâ lu PRIETENE,
durilor ce trosneau, sub covor, la mânarea şi fără să încuie. mie mai drag decât toate plăcerile
fiecare pas. Nu zări, totuşi, nimic, fugare, pentruce te sbuciumi fără
neobişnuit, nimic nelalocul lui. Şi răgaz, trudindu te să- ţi vesteşti voin
după ce contemplă câtva timp fru Când se întoarse în zori, Ia lu ţele şi faptele tale?
museţea podoabelor salonului şi a cru, nu-i veniâ să creadă ochilor. Ia mai îngrobă frumoasă învăţă
micului iatac, după ce admiră un Frumoasa casă a mătuşi-si erâ un tură dela mărul smerit ce-mi străju-
vechiu peisaj, pictat cu o mână de morman inform de bârne fumegân- eşte cucernic fereastra camerei dor
maestru de un urmaş al şcoalei lui de, printre care licăreau căştile nică de rodul fericirii. El înfloreşte
Corrot, suspină gândindu-se la greuaurii ale pompierilor şi curcubeele tăcut în culori trandafirii şi tămăi-
tatea cu cari poţi surprinde natura semănate de soare în semicercurile ază zările primenind în zorii primă
spre a o cetlui în opere adânci, de apă ce potoleau ultimile clipo- verilor blânde nedejdile de viaţă
pe lângă care veacurile trec închi- ciri ale jarului. “ tânără a trecătorilor grăbiţi după
nându-se. Numai pereţii negri şi câteva clipă de bucurie.
Tăcerea cea mai adâncă stăpâ crâmpee din mobilierul prăpădit şi Şi cât adânc se înfioară de zum
nea încăperile, până ce desfăcu vergelele de care atârnau tablourile zetul albinelor harnice, care-l ajută
aşternutul şi se cuibări, cu o carte şi armele înegrite de fum — atâta să lege rodul florilor fragede şi puţin
în mână, hotărât să citească, până mai rămăsese din frumoasele încă vieţuitoare! Iar în clipa supremă el
l‘o prinde somnul. peri ce-i desfâtase suf etul cu câ- plânge de fericire, scuturându şi mân
Printr'un exces de prevedere lă trvâ ceasuri mai înainte. . gâiat de mirajul visului împlinit,
sase deschisă uşa ce da în antreu, Dar numai el şt â ta na — lumâ petalele amăgitoare în lumina cea
zărind astfel licăririle puştilor, să narea uitată aprinsă. Încolo, vecinii hrănitoare de rod.
biilor, şi iataganelor, frumos rân- aflase delà băt'ânul guraliir că el Şi nu se laudă pârguindu-şi bună
;
du te pe o pi.noplie de răposatul, nu doarme acolo, şi nimeni n‘avu tatea fructului pe crenguţele îndrep
care eiâ mare amator de vânătoare. nici-un fel de bănuială când se ivi tate spre Părintele Soare, şi nici în
După ce ceti câtăvâ vreme, obo în curiea vechei case cu stafii. clipa când darnic îşi împarte belşu
seala îl birui şi suflând în lumâ — B estemul cerului trebu â s‘o gul rodurilor înviorătoare.
nare, începu să guste pacea som ajungă ! Da, prietene scump mie, mărul meu
nului. Da ce crezi, multă vreme să-şi smerit nu şi dă seamă nici de po
N:ci nu-şi dete seama cât a dor facă mendrele necuratul! doaba gingaşe d.n pragul primăverilor
mit, nici dacă nu era în prada — Ce mai pâ j ol ! făgăduitoare, nici de binele ce-1 făp-
unei halucinaţii, când se trezi în — Pedeapsa lui Dumnezeu.. tueşte şi nici de cei cărora-l hără
!
mij ocul unui sgomot asurzitor, ase Şi alte de astea se auzeau prin zeşte. El efericit, mângâiat de tăcerea
menea bubuitului neîntrerupt al mulţimea strânsă în jurul fostei adâncă, în care ţese haină strălucită
unor darabane bătute cu furie. case cu staf i. datoriei ancestrale!
Aprinse lumânarea, răcni odată Iar pompierii cu târnăcoapele şi învaţă dar, înţeleaptă pildă dela
„cine-i?* ascultând, iar inima îi casmalele lor spărgând duşumelele smeritul meu măr, atât de sincer în
băteâ ecoul surd al spaimei, sim- desfăcură şi bârnele podelelor, de jăptuirea binelui. Doar sincertatea şi
ţindu-se par'că gâtuit, cu fruntea sub care năvăli, cu un bâzâit in munca roditoare nu se vei tesc în lume
plină de sudoare. fernal, un stup întreg de albine nici prin semne, nici prin vorbe şi
Zgomotul conteni ca prin farmec, care deteră de aer, după ce roiseră mai puţin prin trâmbiţe de chimval
fără să-şi fi putut da seama de acolo cine ştie câtă vreme, în în răsunător. Ele sunt tăcute ca Pămân
isvorul lui. Eră pretut ndeni şi ni- chisoarea ce şi-o alesese în timpul tul, care ne dărueşte toate bunătă
căiri. Stăteâ în ziduri, în tavanul şi clădirei casei, silind minţile, cu ţile, urmând credincios poruncile ză
în podeala casei, pe care se opriră sgomotul lor inoportun, să zămi mislite în geriuna vremurilor.
privirile lui înfricoşate. slească povestea unei case cu stafii. Z. SANDU
