Page 9 - 1925-09
P. 9
15—V. 1925 ----------------------------------------- C 0 S 1 N Z E A N A Pag. 129
de pleca e. O caravană uşoară în
vinge mai lesne greutăţile drumului,
în faţa cărora adesea, un ce nvoi
încărcat rămâne neputincios. Astfel,
Rasmussen nu luă cu el decât doi
tovarăşi, o groenlandeză şi un gro-
enlandez, şi două. sănii trase de
doisprezece câini. In acelaş timp
îşi reduse b g^jul la strictul nece-'
sar. Pe coastele Oceanului îngheţat
vânatul se găseş.e în abundenţă ;
deci, exploratorii mănâncă ceeace
pot se împuşte ei înşişi, carne de
ren şi carne de focă, pe care, la
nevoie, le consumă ( h a r crede
P«.ntru ctzul când vânatul ar lipsi
(âteva zile, Rasmussen luă cu sine,
totuşi, o ladă cu cutii de conserve.
Prov zia cea mai grea, 65 ch.lógra
me, o alcătuia tutunul, destinat să
slujească drept monedă de schimb.
Rasmussen porni la drum la 1*1
Martie 1923. Cincisprezece zile mai
tâ;ziu atinse ţărmul Oceanului în
gheţat. Intr’o dimineaţă, cu puţin
înainte de a pleca mai departe, mica Revoliţ.a bulgară: Catedrala St. Nedelia înainte de atentatul comunist, cu mul
ceată de exploratori zări doi eschi ţimea imensă venită la înmormântarea deputatului ucis.
moşi cari se îndreptau spre ei. Fără mit'v . Pentru a-I înlocui, ei între 1923, Rasmussen socoteşte propor
să stea o clipă pe gânduri, Ras- buinţează la fabricarea săniilor per- ţia asasinilor până la 65 Ia sută dm
musseu ieşi în întâmpinarea lor ri- nuţe’de piele umplute cu carne de totalul populaţiei. Adică, mai mult de
di ând braţele, pentru a le tălmăci peşte, pe care, apoi frigul îl întă jumătate din aceşti piperniciţi lo
astfel intenţiile sale paşnice. Apoi, reşte ca piatra. cuitori ai gheţurilor, au ucis cu
când rjunse la o distanţă mai mică, In această societate barbară, a mâna lor şi, probabil, vor sfârşi în
şi când vecea sa putu să străbată cărei a tivitate n’are altă ţintă decât acelaş chip ...
până la ei, îi pofti foarte politicos căutarea hranei, orice fiinţă care Cu ce se nutresc aceşti oameni?
la o convorbire. Le spuse, că el şi consumă fără ¿ă producă e socoti In primul rând cu carne de focă.
tovarăşii lui sunt călători paşnici, tă drept inntilă şi trebue trimisă pe Liniştiţi-vă, carnea de focă nu în
veniţi să cerceteze ţinuturile acele lumea cealaltă, unde, desigur, lupta dreptăţeşte scârba cu care vă gân
şi că nu doresc decât binele locui pentru existenţă nu e atât de aspră... diţi la’ ea. Nu e nici uleioasă, nici
torilor băşti aşi. Foarte surprinşi, Aşi se expîică, la aceste neamuri prea tare. Un muşchiu de focă tâ
văzând că li se adresează în limba de eschimoşi, brutala deprindere nără Ia frigare ar putea să figureze
lor, necunoscuţii se opriră, apoi în de a şl omorî fetele, dacă putem să cu cinste pe masa oricărui european.
cepură, la rândul lor, să dea dovezi zicem aşa, încă din faşe. Mai tot- Dar nu numai carnea de focă se
despre simţămintele lor prieteneşti. d auna, când o mamă naşte un co întrebuinţează. Grăsimea ei le dă
Cele două grupuri se apropiará, apoi pil de sex femeiesc, îl strânge de lumina şi încălzitul, din pielea ei
Rasmussen îşi pofti oaspeţii în co gât f ră multă zăbavă. Aşa se ilus se croiesc vesminte, din tendoane
liba sa, unde în scurlă vreme ex trează instinctul matern la femeia le ei se fabrică aţa...
f
ploratorii şi cei doi es:h moşi fra eschimosului! Dar acest obicei mon Locuitorii din ţara Regelui Wil
ternizară în jurul unei fripturi gus struos atrage după sine si un alt helm mai au şi alte mijloace de
toase de ren. Nevrând să rămână soi de crime. Eschimoşii sunt poli existerţă. Vara, ei găsesc din bel
mai prejos, în ceeace priveşte buna gami. Deci, pentru a-şi alcătui un şug peşte şi vânează o mare canti
creştere, eschimoşii invitară pe Rasharem, n’au alt mijloc decât ră tate de reni. pe cari îi păstrează,
mussen în tabăra lor. pirea f’meilor. Asemenea furturi se — Ia ghiaţâ! — pentru iarnă. Dar
Cea mai mare parte din aceşti pun la cale, când în sânul tribului din în ţinuturile dela nord, viaţa e mult
oameni sălbateci nu văzuseră nicio care face parte bărbatul, când în ve mai grea Adeseori, printre locuitorii
dată un alb, iar dintre arme nu cu cini. Mai totdeauna sunt întovărăşite de-acolo. bântuie foamete cumplită.
noşteau decât arcul şi săgeata, cu de o moarte de om. De aci isvo- Un eschimos din triburile dela m a-
!
ajutorul cărora reuşeau, totuş, să răsc apoi tot felul de răsbunări ză noapte, i-a povestit lui Rasmu
doboare urşi şi reni. îndemânarea personale şi de lupte între triburi, ssen cu cea mai mare linişte, caşi
vârătorului înlocuieşte puterea ar care au adesea urmări sângeroase. cum ar fi lucrul cel mai firesc din
mei. Călătorul danez descoperise, Râsboiul Troiei a fost purtat din lume, că într’o zi a mâncat pe fra
însfârşit, un trib esch moş, pe care pricina frumoasei Elena. Femeile tele lui mai mic, iar cel mai bătrân
nu-1 atinsese nicio influenţă străină. eschimoş'lor n’au profilul grec, dar dintre ei, neavând altceva la înde
Acest mic popor izolat nu întrebu bărbaţii lor ţin tot atât de mult la mână, a fost nevoit să-şi consume
inţează, de pildă, decât un foarte onoarea lor conjugală, caşi regele nevasta...
mic număr de obiecte de metal. Menelaos... In privinţa eschimoşi Aceste cazuri de canibalism nu
Chiar lemnul lipseşte la aceşti pri lor cu cari a -petrecut vara anului sunt simple poveşti. Din nefericire,
