Page 12 - 1925-10
P. 12

Pag. 148

               Şi  a  ţinut  această  „ante-scenă“  ca
               un  sfert  bun  de  ceas,  în  care  tu
               steteai  răzimat  de-un  stâlp  cu  o
               faţă,  pe  care  eu  nu  o  pot  descrie,
               iar  noi  bieţii  de  noi,  ne  făcusem
               mici-mititei,  care  pe  unde  ne  apu­
               case  vijelia.  După  furtună  —nu  mai
               ştiu  bine  cum  s‘a  potolit  —  am
               ţinut  „proba  generală“  —  noi  mai
               stângaci  ca  ori-când,  de  slg'ir  —
               iar  seara  „am  tras  o  reprezentaţie   ROMULUS P. VOINESCU:           duzină,  scriind  cărţi  pe  care  nici
               „număru  unu“,  un  entuiasm  nebun            IN CLIPE DE LINIŞTE       cel  mai  binevoitor  cetitor  nu  le
               şi  toate  lumea  transportată  în  al                                   citeşte  fără  un  zâmbet  discret  şi
                                                     Autorul  acestui  luxos  volumaş  de
               nouălea cer.                        88  de  pagini,  dintre  care  jumătate   iertător.
                                                                                          Desigur,  că  această  carte  nu  dă
                  Câte  momente  frumoase  ne-au  sunt ilustraţii, este scritor, după cum   însă măsura talentului d-lui Romulus
               fost  date  unora  dintre  noi,  prietenii   însuş  o  declară,  nămai  în  clipele   P.  Voinescu.  Dânsul  are  la  activul
                                                   sale  de  linişte,  căci  profesiunea  sa
               tăi,  să  le  trăim  în  preajma  ta!  Mă                                său  şi  lucrări  literare  de  valoare,
                                                   onorabilă  este  una  cu  totul  streină
               gândesc  acum,  că  dac’  aş  avea   de  literatură,  fiind  Dl  Voinescu  P.   pentru  care  avem  toată  consideraţia
                numai  un  bot  de  talent  de  scriitor,   Romulus  directorul  general al  Sigu­  şi  pe  care  le  apreciem  cu  aceiaş
                                                                                        sinceritate,  cu  care  ne  străduim  să
               aş  putea  scrie  o  serie  de  schiţe  de  ranţei statului.             arătăm  insuficienţa  volumului  „In
               toată  frumuseţea,  cari  să  mă  mai   De sigur, că scrisul, nu este legat,   clipe  de  linişte*,  pe  care,  repetăm,
               ţină  câtăva  vreme  între  cei  vii  şi   de  altfel,  nici  de  diploma  şi  nici   îl  considerăm  ca  o  marfă  luxoasă,
                                                   de  ocupaţia,  pe  care  cineva  o  are,
                dupe moarte.                       şi  istoria  literaturii  încrestează  un   scumpă  (gândiţi-vă  75  lei  88  de
                  Dar,  stai  1 . . .   căci  în  acest  caz  număr destul de impunător de scrii­  pagini) şi fără valoare!
      /                                                                                                    RADU MĂRGEAN
                aş  fi  poate  destul  de  deştept  să   tori,  cari  n’au  avut  nici  multe  di­
                                                   plome  şi  nici  situaţii  înalte  în  an­
                mai  aştept  cu  ele  până  nu  te-aş                                  O  N  I S  I F  O  R    G  H  I B  U  :
                                                   grenajul  social.  Aceasta  nu  i*a  îm­
                vedea  —  cum  e  vorba  —  ajuns  şi   piedecat  însă  de-a  fi  meşteri  şi  ce-   CEA DINTÂI STATISTICĂ A ÎNVĂŢĂ­
                la  mai  mare,  ceea  ce  de  altfel  îţi  celebri zugrăvitori ai pasiunilor ome­  MÂNTULUI DIN ROMÂNIA ÎNTREGITĂ
                doresc  din  toată  inima,  ca  să  am  neşti  şi  ’n  scrisul  lor  şi-au  ridicat   S’a zis cu drept cuvânt că „nume­
                şi eu mai mare succes.             nepieritoare  monumente,  pe  care  nu   rele  conduc  luipea“.  Omul  laic  nu
                                                    le-a  putut  şterge  nici  vremea  şi   prea  îşi  dă  seama  de  acest  fapt,  dar
                  Până  atunci  te  rog  să  primeşti,   nici  critica.  —  Dl  Romulus  P.  Voi­  specialistul oricărui ram al activităţii
                iubite  Zaharie,  toate  doririle  de   nescu,  din  nenorocire,  nu  aparţine  omeneşti, cunoaşte sdrobitoarea im­
                bine  şi  o  caldă  strângere  de  mână  însă scriitorilor de felul acesta. Lipsit  portanţă a statisticelor. Mai mult de­
                dela  al  tău  vechiu  prieten  şi  prea   de  un  remarcabil  talent,  dânsul   cât orice vorbă cât de frumos şi cald
                smerit  ucenic  în  arta  actoricească.   coboară  pe  hârtia  râbdurie  lucruri   spusă,  cifra  rece,  laconică  dar  plină
                                                    fără  valoare,  cărora  nu  le  poate  da
                                                                                        de  miez,  te  pune  dintr’odată  faţă  în
                Şi  te  mai  rog  încă  —  acum  îmi   nici  vestmântul  strălucitor  al  stilu­  faţă  cu  realitatea  lucrurilor.  Un  ne­
                vine  în  minte  —  să  nu  mai  îmi   lui,  care  cucereşte  prin  el  însuş,  adevăr,  spus  voit,  din  rea  credinţă
                porţi  duşmănie,  că  —  cu  tot  takn-  şi  nici  acţiunea  selectă,  care  să  sau  din  ignoranţă  într’o  statistică  şi
                tul  „pronunţat“  de  actor  —  intram   înlănţuie  sufletul  cetitorilor  şi  să  mai ales într’una oficială, e un păcat
                                                    transforme şi cele mai mărunte gân­  de  neiertat,  şi  greutatea  lui  apasă
                une-ori  făcând  pe  servitorul,  cu
                                                    duri  şi  amintiri  în  adevărate  perle  asemeni  păcatului  originar  asupra
                pălăria  pe  cap  în  salon,  sau  îmi
                                                    literare.  Fără  de  aceste  două  mari  studiilor  serioase  şi  muncite—  dar
                uitam  la  plecare  pălăria  acolo.  Te  calităţi,  care  se  cer  mai  cu  seamă  întemeiate pe baze mincinoase.
                rog  să  mă  crezi,  că  nu  o  făceam   pentru  genul  abordat  de  Dl  Romu­  La  noi,  în  anii  din  urmă  puţinele,
                intenţionat,  mai  ales  că  şti  bine  —   lus  P.  Voinescu,  scrisul  tânjeşte,  ca  statistici  sumare  şi  necomplete  ce
                                                    o  floare  lipsită  de  soare  şi  filele  mai  apăreau  din  când  în  când,  se
                de  câte-ori  îmi  şopteai  în  scena
                                                    tipărite  cu  atâta  grije  şi  lux,  devin  băt^au  cap  în  cap.  O  ochire  cât  de
                deschisă;  „laţi  pălăria  de  pe  cap
                                                    plictisitoare  foi  imaculate,  pe  care  fugară peste tablourile geometric îm­
                mâi,  că  doar  eşti  în  casă“,  mă  exe­  o  mână  de  profan  a  aşternut  în  părţite, te convingea de neseriositatea
                                                                                          r
                cutam la moment fără o vorbă.       nopţi  de  insomnie  divagaţii  cere­  lo .  (Aşa  între  două  statistici  despre
                  Cu dragoste şi sinceră admiraţie  brale de cea mai problematică calitate.  Basarabia, e o diferinţă nici mai mare
                                                      Regretăm  adânc,  că  Dl  Romulus   nici  mai  mică  decât  de  183  şcoli!
                  Bucureşti, Maiu 1925.             P.  Voinescu,  —  pe  care-1  apreciem  pag.  42—43.)  Starea  aceasta  de  în­
                                                    foarte  mult  pentru  inteligenţa  şi  doială  şi  neştiinţă  nu  numai  ruşi­
                                Al tău vechiu prieten:
                                                    energica  sa  activitate  poliţienească,  noasă  dar  de-a  dreptul  dăunătoare,
                                SOFRONIE ROŞCA      nu-şi găseşte destule motive de mul­  încă  nu  s’a  sfârşit.  O  critică  obiec­
                                                    ţumire  sufletească  pe  tărâmul,  pe  tivă  şi  justă,  dar  în  aceiaş  timp  şi
                                                    care  munceşte  şi  râvneşte  la  gloria  vehementă  a  ei,  e  broşura  de  care
                                                   .  ingrată  şi  efemeră  de  scriitor  de  ne ocupăm în această dare de seamă.
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16