Page 5 - 1925-10

30—V. 1925 ----------------------------- ---------- C O S I N Z E A N A - - - - - - Pag. 141
să arunce din greu, pământ peste rinţă să se arate şi ea întristată, — Lasă părinte, nu fi îngrijat.
sicriu, astupându-1 repede-repede, îndurerată, cum se cuvine... Ajută Dumnezeu să ajungeţi în pace
parcă s’ar fi temut să nu-1 scape. Intre astfel de sentimente ochii acasă. Căruţa şi caii stau gata. Cât
Pavel gemea sfârşit. Intâiadată i-se ei se întâlniră cu ai lui Pavel. Şi ai bate în palme vă pun în Piopeni.
arătau înaintea ochilor lui singură­ nu-şi poate da seama, pentru ce ...Că ce-i de-aici până acolo? —
tatea şi părăsirea ce-1 aşteptau în i-a venit ca o cutremurare cu fior O palmă de loc, — se amestecă în
toată proporţia lor. prin tot trupul, privind şi compăti­ conversaţie un moşneag cu faţa ira­
Cu ochii plânşi şi miloşi, cu şor- mind din ochi statura sdravănă şi diată de-o sănătate surprinzătoare,
ţjl încontinuu în’dreptul ochilor, faţa îndurerată a acestui flăcău!? având numai pieptarul peste cămaşă.
din mulţimea femeilor, care se pe­ Şi masa deveni aproape veselă.
rindau să ajungă la „mâna de ţă­ „Pomeana moartei“ se făcu într’o Pe feţele tulburi o clipă ale parti­
rână“, Anica rămase o clipă pri­ atmosferă mai uşoară. Diacul şi aici cipanţilor la îi treaga ceremonie a
vind compătimitoare figura dintr’o se întrecu pe sine însuşi... Lumi­ înmormântării, se înstăpâni încetul
bucată a lui Pavel, rămas atât de niţele de ceară clipiau misterios, cu încetul o linişte şi o ciudată
părăsit de-acum. De fapt gândurile pâinea şi vinul legănate de mâinile împăcare lăuntrică. Concrescuţi par’că
ei se împletiau şi se încurcau în tuturora, simbolizând jertfa de su­ în aceeaş bucată cu natura însuş,
altă formă cu alte dedesubturi. Cu fletul moartei, jucau ritmic în aer, sjfletjl lor reoglindia ceva din mă­
toată jalea, care, să fii de piatră însoţite de cântecul rânduit: reţia, din nepăsarea şi marea trecere
şi totuş ar trebui să te mişte la „Unde umbreşte darul tău, Mi- a ei...
as’fel de ocazii triste, în adâncul haile Arhanghele...“
inimii acestei femei se clâtia ceva Astfel se încinse un schimb de
Preotul închei^ cu o rugăciune vorbe cu păţanii, cu glume, cu isto­
tainic, ca o bucurie mai mult, pe şi toţi se aşezară la masă, ospă-
care nu o ştii de unde poate veni. tându-se lacom din bucatele ce aş­ rioare şi peripeţii de un oarecare
Un lucru ştia: că răposata era atât teptau în străchini... interes. Toate, dar toate transpirând
de iniţiată în unele secrete ale ei, sănătate însuflătoare de încredere
secrete la cari ajunsese prin nepri­ Afară, pela ferestre, j icau funigeii şi de viaţă viguroasă, elementară.
ceperea mă-sei. Câtă vreme a ştiut-o cu miile şi fluturii mărunţi de in- Aripa moiţii ce a fâlfâit o după
vie pe această femee, ea nu şi-a tunerec. Pădurile, cu uriaşele lor amiază- peste capetele lor, a fost
putut delâlura nici decum un ghimpe umbre, arătau limpede scurgerea mai mult o umbră de vară peste
blestemat din inimă. Iar acum, că timpului şi grabnica apropiere a în­ un câmp în soare.
a închis ochii pe veci, par’că i l-a serării. ...Târziu, întunerecul se înstăpâ­
smuls cineva cu mâna. Şi n’a fost — Da’ bine ne-am purtat,— legă nise bine pe de toate părţile, când
dureros deloc... Se sim’ţia atât de un început de vorbă diacul, sorbind „oamenii bisericii“ se aşezară în
uşurată, încât îi venia să răsufle şi el cu poftă din o farfurie de cărucioara lui Pavel şi porniră vi­
mereu adânc din aerul umed şi cu­ porţelan. jelios spre Piopeni.
rat al acestei după amiezi de No- — De, am început de vreme şi Şi deoparte şi de alta, pe coastele
emvrie, care părea ca şi cum ar fi totuş am dat bine în noapte, — prăpăstioase, copacii tineri şi cre­
plâns şi ea după oarecine. răspunse preotul şi se întoarse în- scuţi în laturi, jucau în vânt, ca
De ochii lumii îşi ţinu de dato- grijat spre geamurile mici. nişte copile cu roch'ţele umflate...

De sigur, că nu este o ocupaţie de tot neplăcută aceea de-a încerca într’un mare magazin de elită din Paris pantofiori pentru
picioruşele femeilor celor mai frumoase şi ademenitoare. Aceasta a îndemnat, probabil, şi pe marele duce Sergei Medivani,
care este nepot al fostului ţar, ca ia pribegia lui de astăzi să primească un asemenea angajament, şi să-şi facă cu devotament
serviciul după cum se vede şi din ilustraţia aceasta, in clipa, când tocmai iea măsura piciorului' unei blonde parisiene