Page 6 - 1925-10

Pag. 142 C O S I N Z E A N A 30—V. 1925

DE CE AM M U R I T

de M U N T E A N U - M 1 O

Mă îndrăgostii şi fui îndrăgit de observam scândurile crepate dela A ameţit!
soţia mea, fără a cere voia boerilor, podele. Mă liniştii şi haide să ne Noaptea pe când mă certam cu
părinţilor ei. vedem mort duşmanul. Râdea când somnul, auzeam:
Eram un funcţionar mititel, din- am întrat! Râdea aşa mort cum
— Ştit> voi mititeilor pentru-ce
tr’aceia, cari sufăr făr’ a se mira, era. Rânjea urât şi victorios. nu văpotcumpăra trăsura promisă?
înjurăturile şefilor. Am cftat de spaimă şi recules
Soţia mea era fata celui mai bo­ i-am surâs şi eu, timid, stângaciu. Pentru-că tăticul trebuie să moară.
gat boer. Că nu m’a iubit tatăl ei, — N’o să mă omori, nu-i aşa Bobu: Să moară atunci !
m’a urât soacra, durere, asta-i soartea tată socrule? Voi deveni moşteni­ leu: Mai bine un măgar decât
ginerilor. torul tău. Eu, moim'a, o să-ţi port tăticu. Eu l-am rugat să tragă la
Socrul mă împroşca cu venin când jobenul. Eîngrozitor, nu-i aşa? trăsură şi n’a voit.
şi unde putea. M’a ertat, silit de Medicul îmi întinse o hârtie, apoi La dejun mi se spuneau visurile.
împrejurări, dar nu m’a ajutat cu retrăgând-o: Icu mă vedea spânzurat, Bobu cu
nicio lăscae. M’ar fi ucis, nu mă — Am să o citesc eu... Testament. cu capul tăiat, soţia, oh soţia, ea
îndoiesc, dar soacra, o bună creştină, — Să mă razim, Dle Doctor! era chinuită (mă chinuia) de cele
îl sfătui să se păzească de un păcat — Să vă răzimaţi Dle... acolo mai grozave chinuri: mă vedea
aşa de negru. de părete. înecat, împuşcat, aruncat din etaj,
îmi muri într’o zi soacra şi a doua — Eu.... cu mintea sănătoasă, las ghilotinat.
zi veni boerul în modesta’mea lo­ întreaga mea avere unicei mele fice Pe când mi se punea funia în
cuinţă. Ceru o scuipătoare şi cum căsătorită cu.... Bunurile îi vor aparţi­ gât, înghiţiam cafeaua. Amară în­
eu întrebuinţam un vas cu năsip nea la un an după moartea mea, în caz ghiţitură.
în acest scop, de teamă să nu se că în acest interval de timp soţul
Bobu luând o farfurie mi-o isbi
murdărească, scuipă într’o farfurie său va deceda. In caz de divorţ în cap spărgând-o.
de pe masă. Avea sufte^ de ciocoi sau nemoarte, statul va fi unicul
socrul. meu moştenitor“. — Ce înseamnă asta?
Mă întrebă dacă soţia îmi este Bruh ! M’a scuturat ca de friguri. — Să mori !
acasă? La răspunsul meu negativ, Avuse deci ti Tip să-mi pregătească Atunci întră şi gazda.
îmi zise: „Copiii Dtale, au sânge de moartea. — Domnule, de ce nu vreai să
mojic. Mi-ai făcut neamul de ocară. Totul depindea de soţie. Dacă mori ? Cum poate fi cineva aşa de
Vreau să mă răsbun... m’am hotărât mă iubeşte însă, va arunca, cu dis­ egoist? Mori pentru copiii Dtale,
să te ucid“ I preţ, averea. Insfârşit ce înseamnă pentru soţie. Cât de frumoşi ar fi
Mă făcui mic, mititel, dispărând să ai avere: gânduri, nenorociri. mititeii în mătasă... şi cucoana, un
sub masă. Era puternic, cu pumni Gazda locuinţei mele, mă căuta înger. Cât de rău, fără inimă, fără
de atlet boerul; iar eu mâncat de de ceasuri pentru chirie. Auzind suflet...
praful mesei de birou, — o umbră, vocea testamentului îmi şopti: „Am
puţin mai gros. umblat după bănişorii mei, zile — Destul, afară !
— Nu te-ascunde, n’am să te de- arândul! Dta m’ai făcut să umblu! La prânz mă aştepta un popă.
omor acum! Crezi că sunt atât de Acum mă bucăr că ai să mori“ ! — Domnul meu, ştiu că te temi
neghiob să înghit puşcăria pentru Acasă mă aşteptau nerăbdători. de moarte... faci rău! Murind, vei
Dta, pentru un mojic... Rău a făcut Amândoi copii: leu şi Bobu. De ajunge în lăcaşul fericiţilor, unde
Dumnezeu când a creat şi mojicii. şase ani leu, partu are Bobu. nu este durere şi suferinţă... Când
Dupăcum ştiu, oameni n’am fost — Suntem scăpaţi de să­
decât noi boerii. Lipsiţi de braţe răcie ! Vino să te sărut. O
cari să muncească pentru hrana să-mi fac o haină pentru'
noastră, ne-am învoit cu Domnul doliu, din mătasă. Ce feri­
să facem din moime oameni. Ăştia cită sunt — ciripia soţia.
ne-au fost servitori şi poftim, acum Icu: O să am un cal frumos.
Dta îmi iai fica! Bobu: Eu o să am un
Să lăsăm însă astea la o parte. măgar, mare, mare cât tăticul.
Ţi-am spus că am să te omor. Cum? Văzându-mă supărat, so­
Ai să vezi! Cu ochii o să vezi ţia se rosti: „Nu ţi-e ruşine
moartea cum se apropie liniştită şi să fii supărat în astfel de
îngrozitoare. momente solemne“?
Plecă. Rămăsei înmărmurit. Vrea — Dragă, noi nu putem fi
să mă omoare. Ştiam că are să o bogaţi!
facă. E mai rău ’decât deavolul, un — ’?
boer de ăştia. Două zile după emo­ — In caz că nu mor în
ţionanta întrevedere, primii vestea decursul unui an, tatăl tău
că socrul îmi fu lovit de datnblauă. va fi moştenit de Stat., şi TURNUL BABILONULUI
Am sărit de trei ori în sus, de cred că nu doreşti moartea reconstituit de un inginer englezTdupă descrierile
bucurie şi-aş mai fi*sărit~dacă nu mea. Bibliei şi ale Asiriernlof." ’