Page 8 - 1925-10

Pag. 144 C O S I N Z E A N A 30—V. 1925

Mai grav fu cazul lui Andreiu Ver-
chère. Intr’o noapte i-a venit rândul
de pază. S a postat într’o cameră a
plehaniei. Pela miezul nopţii se des-
lânţui tărăboiul: p?rea că toate mo­
bilele se sparg sdroburi. Bietul Ver-
chère ţipă după ajutor. Vianney care
din pat aîeigă la el, caută în toate
colţurile ... Nicăiri nimic. Verchère
s’a ales cu spaima.
Treizeci şi cinci de ani ispitirile
s’au continuat fără curmare. Inamicul
îşi semnala prezenţa prin trei isbiri
în uşe şi prin alte lovituri mai în­
cete ori mai violente, dupăcum durmia
preotul. Pe scară deslănţuia vuet fur­ { Zece mai a fost serbat pretutindenea cu mare strălucire şi ’n faţa celor mai înalte
autorităţi.lln Cluj defilarea trupelor şi a şcoalelor a fost jprimităîde Dl general
tunos. Apoi intra. Apuca baldachinul Dânilă Pop, comandantul corpului VI de armată, care se vede aci în chip între
patului,îlsgâlţăia,degândiaică-lrupe. Dl primar Dr. Utalea şi Dl prefect de judeţ Mureşanu.
Bietul pleban se mira de multe-ori
cum de-a mai rămas vreo ţandără din cau limbile străine ca la turnul Vavilo- menii din sat. Se putea convinge
el. Nu odată, spiritul nevăzut bă- nului. Părea că toată ceata diavolilor oricine despre ele.
tea în uşe, înainte de a intra, cum s’a adunat la parlament... In mânia acestor fapte, contrazice­
bat oamenii onorabili. In clipa urmă­ De sine înţeles, că aceste întâmplări rile nu conteniau. Şi cea mai încăpă­
toare, fără să se audă deschiderea au provocat mare răsunet şi — ca ţînată se arăta preoţimea. Colegii
uşii, oaspele nepoftit era deja în ca­ totdeauna — multe aprecieri, multe preotului din Ars nu prea voiau să
meră. Scutura scaunele. Arunca mo­ contraziceri, multe negaţii. Aşa sunt creadă „adevărul manifestărilor mis­
bilele. Se învârtea val-vârtej, strigând oamenii. Dar nu e permis a presupune terioase“. Le deduceau din „cauze
în mod sarcastic: „Vianney, Vian­ că Vianney se înşela, ori veia să amă­ psihologice şi naturale“ (par-că nu­
ney 1 ... Acuş vei fi al nostru ... gească. Nu avea sens nici o amăgire, mai atâta ar fi natura, câtă o cu­
Acum eşti al nostru!“ Altădată nu iar cine cunoştea pe Vianney, ştia că noaştem). Motivele le constatau în
intra în odaie, ci striga Ia el, din acest om modest şi cu totul superior, veghiarea şi postirea escesivă a ple-
mijlocul curţii şi dupăce se sătura mai bucuros ar fi luat venin decât să banului. Explicarea părea scurtă şi
de strigat, imita vuetul unei armate minţească. Nir era superstiţios. Nu precisă, dar nu corespundea fenome­
în marş sau atacul cavaleriei. era credul. Poseda toate calităţile nelor. „Dacă plebanul s’ar nutri mai
Altădată, când intra în cameră bă- unui martor greu la cumpănă. Feno­ bine şi ar durmi mai mult, dacă ar
tea eue cu ciocanul în padiment. menele s’au întâmplat nu odată, ci •ţinea cumpănă în mâncare, beutură
Altădată despica lemne, giluia scân­ de sute de ori. Le-au auzit toţi oa- şi somn — văpaia închipuirii sale
duri, tăia cu firezul, părea că e cel s’ar reduce; mintea i-s’ar limpezi şi
mai harnic tâmplar. Altădată totsfre- apariţiile ar înceta.“
delia, încât bietul pleban credea că O M A G I u
până dimineaţa tot padimentul va fi In loc de orice combatere şi pa­
ciuruit. Când colo ... niciodată nici M. S. REGINEI MARIA lavre critice s’au întâmplat însă
urmă de tăieturi şi sfredeliri... Altă­ de Maria Cunţan următoarele fapte, relatate de nu­
dată bătea toaca pe masă, pe uşe, meroşi martori oculari, colegi şi
pe scaune, pe cuptor, alegând anume Am scufundat cu dragostea de mamă critici de ai plebanului. In iarna
obiectele cele mai sonore în miezul Copiii mei în sacrul tău botez, anului 1826 funcţiona ca preot în
nopţii... Şi-am îndurat furtuni fără de teamă Saint-Trivier de pe Moignan aba­
De multe-ori se auzia, în chilia Răpită de cucernicul tău crez. tele Granger, caracter eminent şi
corespunzătoare din parter, un roib bărbat distins, care stima foarte
înfocat, nechezând şi sărind până în O ţară mândră cu poieni bogate mult pe Vianney. Dorinţa lui era să
tavan şi de aici slobezindu-se jos cu Cu cruci de piatră’n marginea de sat, înduplece pe plebanul din Ars să
toată forţa copitelor. Altădată părea Cu zorile iertării de păcate, vină la o visitâ în parochia sa, ca
că un jandarm zurăe din pinteni de-a Credinţa de copil nevinovat. să împărtăşească pe credincioşi cu
lungul scării : sus ş jos. Altădată Vian­ Pe plaiul tău cu zările senine efectul fericit al presenţei unei
ney auzia la capul patului o turmă Ca ochii pruncilor ce-am legănat fiinţe altruiste şi devotate che­
de oi, făcând sgomot monoton, care O horă se roti şte ’n jur de mine mării sale. In acest scop l-a rugat
nu-1 lăsa să doarmă. O cântă lin, un fluier fermecat. să se alăture la misionarii, cari din
Intr’o noapte, fiind zădărit mai mult prilejul hramului vor peregrina la
ca de obiceiu, Vianney a oftat zicând: O ţara mea, cu doina ta de jale, St.-Trlvier. Vianny s’a învoit. A
„Doamne Dumnezeul meu; pentru re­ Pe care dorul o ascultă — mut — plecat. A rămas în St.-Trivier trei
întoarcerea celor păcătoşi eu bucuros Beau din isvorul suferinţei tale săptămâni. A predicat şi a spovedit
îţi voiu jertfi câteva ore din somnul Jalea eroului necunoscut. mii de credincioşii.
meu“. Şi apariţia infernală îndată Am pierdut fii, dar sufletul nu moare, Fiindcă zădăririle continue din
dispăru. A urmat linişte adâncă şi Ci dă îndemnuri sacre din trecut, Ars tocmai pe timpul acela au pro­
bietul preot se putu odihni. Un rege care — a desrobit popoare, dus mare rumoare în toate părţile,
In câteva nopţi consecutive sgo- Cu oastea lui stă lângă noi ca colegii săi glumiau cu el îmbărbă-
motul s’a mutat în curte. Se ameste­ [drept scut. — tându-1: „Nu te lăsa, iubite frate 1