Page 10 - 1925-11

Pag. 162 C 0 S I N 2 E A N A 15 -Vi. 1925

Metropolitul şi îl privi cu ochi spe­ Atunci am plâns, măi, aşa să ştiţi... Dacă sosia în oraş pe înserate,
riaţi. O lacrimă se furişă şi în ochii Să vă joc acum una! săria gardul în grădina seminarului
Mitropolitului şi îi ceti molitvele Şi îmbrăcat în odăjdii, cum era, şi dormia în tufişul de alun, iar în
hirotoniei. se porni la joc de-alungul bisericii, ziua următoare răsăria între semi­
A ajuns popă înSpătăcel el s’a făcut răsturnând scaune, sfeşnice şi tetra- narişti ca un „Deus ex machina“.
iubit de tot satul, în scurtă vreme. poade şi înbrâncind pe oameni. Când se scăpa vre-unul să-i amin­
F^cea slujbele cu multă evlavie şi Femeile îşi făceau cruce şi îşi tească tinereţele se lovia cu pumnii
predica frumos. Numai la cununii, scuipau în sân, iar bărbaţii îi legară. în cap şi plângea,cum făcea şi acum.
când se făcea a treia înconjurare a In ziua următoare l-au dus la casa — Părinte Adămuţ, — i-am zis.
altarului i se întunecau privirile. de nebuni. dacă am văzut că nu-1 pot domoli
Atunci era alb ca varul. A scăpat de-acolo după vre-un an altcum, — n’ai putea să-mi joci una?
Din an în an devenia tot mai poso­şi jumătate. In Spătăcel ei a acum alt L’am nemerit. Mi-a jucat ca vre-o
morât. Posomorât la feştanii, poso­ popă. El a fost răspopit şi trecut la cinci minute, chiuind şi pocnind în
morât la pomeni, posomorât când pensie. degete. Apoi se opri şi mă prinse
vorbea cu oamenii şi când nu vor- Nu i-a rămas, decât să se facă pri­ de mâna.
bia. D -altfel cu oamenii nu întindea beag. A devenit „Adămuţ cel micuţ, —Acum frăţioare, du-te în treabă-ţi!
zeamă lungă. Răspundea numai în­ popa Ardealului“, unit ori neunit, cum Culcă-te, visează ochii cei frumoşi
trebărilor ce i-se adresau, răspunsuri vrei şi cum era satul prin care treceai. şi lasă-mă şi pe mine să mă culc.
scurte, de-un cuvânt ori două. Oameni miloşi, îi dădeau să mă­ Că am nişte jungh uri grele ...
— E om sfânt, — ziceau femeile, — ’ * * *
nânce şi să bea, iar el drept mulţă-
nu-i place să vorbiască cu oamenii, mită le trăgea un dans straşnic şi apoi A doua zi, la masă, a fost posomorât
ci numai cu Dumnezeu. o lua cătră alt stat. ca nici-odală până atunci şi galben
In anul unsprezecelea al preoţiei, Dela femei primea bani pentru ca ceara. Privite duioase, ce le arunca
la sărbătoarea sfintei Adormiri, rosti slujbe, iar slujbele le făcea unde pu­ seminariştilor, păreau priviri de adio...
o predică minunată. Curgeau vorb.de tea, prin tufişuri şi pe la umbrele — Măi, frăţiori, — ne zise la ridi­
din gura lui ca mierea, dar privirile copacilor. Din când în când venia şi carea mesei, — eu am junghiuri grele
îi erau îndreptate mereu înspre ta­ pe la seminariul sfântului Ipolit. Se­ şi simt că n’am să vă mai văd. Veniţi
vanul zugrăvit cu sfinţi al bisericii. minariştii îl primeau cu drag şi cu în grădină, să vă mai joc odată.
Oomenii îi sorbeau fiecare cuvânt. milă, îl duceau la masă, iar după Jocul lui acum a fost nebun, săl­
Când predica era mai frumoasă, masă în grădină. batec. Când bătea piciorul, credeai
părintele Adămuţ se opri deodată, — Frăţiorilor, — zicea după ce că vrea să intre în pământ... Dar
îşi lovi fruntea cu palma şi izbucni ajungea în grădină, — voi mi-aţi dat a fost scurt. Fruntea i-se umplu de
întrun râs sălbatec. să tnânânc, plătească-vă Dumnezeu! sudori şi atunci se opri, ne mai privi
—’ Oameni buni, oameni buni, ştiţi Acum să-vă-joc una! odată şi apoi o luă în fugă cătră
voiu, că eu n’am jucat la nunta mea? Ş' juca până se făcea tot apă... poartă ..

Înmormântarea generalului englez French, fostul generalisim al armatei engleze in cursul războiului european. La înmormântarea
lui a luat parte şi o delegaţie franceză, în frunte cu generalul Joffre