Page 12 - 1925-11

Pag. 164 C O S J N Z E A N A 15—VI. 1925

tâmple şi’n barba lui a - Vladimir l’a privit, a cătat în larg
dusă şi resfirată pe piept, şi şi-a plecat ochii în jos, suspinând:
iar de când poposise — Mă duc ...
cinci zile în Siracuza, nu Şi, după câtăva vreme, l-au adus
mai avea o clipă astâm­ în apele Caravancei, — numai până
păr şi zorile îl prindeau aproape, căci ţărmul era vârît mult
veşnic la proră, cu ochii subt apă, pustiit şi forfecat de valuri...
umezi şi gândul înstrăinat.Au oprit corabia, au desprins o luntre
A văzut atunci, într'o cu două vâsle, au pus-o pe apă şi i-au
după amiază dulce, pri­ dăruit-o lui...
măvăratecă, o vânzătoare — Na... să-ţi amintească de noi!...
de alune, cătând lung la Vladimir a sărutat mâna căpitanu­
corabie I-a privit ochii lui. Căpitanul l-a sărutat pe frunte,
ei negri şi mari şi parcă s’a îmbrăţişat cu ceilalţi şi s’au des­
pentru întăia dată a vă­ părţit ...
zut atâta frumuseţe!.. S’a Şi-au p’âns toţi în clipa ceea ...
uitat lung în urma ei, şi ’căpitanul, şi Vladimir, şi întreg
şi-a urmărit o cu privirile, echipajul!...
până a pierdut-o în zare, Vladimir a mai cătat în urmă, dar
şi toată fiinţa i s’a cutre­ corabia albă, străvezie, se depărta,
murat adânc. ca o nălucă, în liniştea şi violetul
Din seara ceea, nu înserării. ..
mai avea o clipă astâm­ * *
*
păr şi nopţile le trecea
veşnic la proră, cu ochii Şi toate i s’au părut mai pustii
în stele, iar ziua căta acum: satul mai părăsit, malul mai
adânc în zare prins de scrijălat de valuri şi uliţa tăcută,
gânduri şi abătut... lungă, nesfârşit de lungă; plopii însă,
Satul lui, Caravancea, erau acum mai mari şi mai plini de
i se des’uşea iar în minte, verdeaţă ... Casa lui, casa bătrâni­
aşa cum Î’a lăsat atunci: lor, ajunsese morman şi nici urmă de
In săptămâna trecută la aerodromul din Someşsat, cu uliţa largă şi sădită trestie nu mai împrejmuia locul lor
lângă Cluj, s’a întâmplat o groaznică nenorocire. cu plopi, cu ţărmul lung, larg şi aplecat spre mare ...
Căpitanul av;ator Bădescu a căzut cu aeroplanul nisipos, pustiit şi for­ Doar ţintirimui l-a găsit mai lăţit
dela o înălţime de 700 metri şi a fost mutilat într’un fecat de valuri, cu pescari şi tocmai în fund de tot, ascuns într’un
chip oribil Motorul aeroplanului său s’a adâncit la că­
dere de 3 metri în pământ şi aviatorul a fost sfă­ blajini şi fete tinere şi zmocde ierburi sălbatece, două cruci
râmat in bucăţi. Ilustrat a noastră arată chipul neno- frumoase !... de lemn, mâncate de ploi şi de soare,
citului aviator căpitan Bădescu. Si-1 căta mereu în zare, cu literile mici şi scobite, i-au adus
la fiece colţ şi cotitură a aminte de bătrânii lui — Bakunin şi
Corabia ţinu acelaş drum, drept mării, iar când a trecut Dardanelele, Iovana.... Şi-a rămas ceasuri întregi,
către apus, iar lotca, cu pânzele s‘a dus la căpitan, s‘a cerut să-l lase şi acolo, lângă ei, jelindu-i cu privirile
desfăcute şi vâslele puse cruciş, pe el de-acum, acasă, că-i aproape în ţărină, aplecat şi podidit de la­
singură, fără stăpân, rămase în bătrân, şi-l mistuie dorul celor de-atâta
crămi ...
urmă, în voia vânturilor, ca o vreme părăsite, că vrea să se sta­ Locuitorii Caravancii, când l’au
fantomă rătăcită pe valuri... Vla­ tornicească şi el, că-i ajunge atâta văzut, întâiu nu l-au cunoscut, dar
dimir, sprijinit de copastia coră­ hoinăreală şi atâta umblet pe ape ., . apoi l-au luat, care ’ncotro, la ei, ne­
biei, a privit-o lung, cu mâna dusă Căpitanul lui, un bătrân mărunt, răbdători şi doritori să-l vadă ...
la gură, cu ochii înmuiaţi în lacrămi alb, ca spuma apelor şi veşnic — Băiatul lui Bakunin... băiatul
şi când a pierdut-o în zare, a simţit blajin, l-a privit lung, i-a privit a- Iovanei... doborît de valuri!... Noi
că i s‘a rupt ceva din sufletul şi dâncul ochilor lui senini si limpezi, te credeam mort, Vladimire ..., mur­
viaţa lui. Şi-a plecat capul în palme, i-a pătruns sufletul şi abia a în- murau şi-l priveau cu drag şi-i zâm-
a suspinat adânc şi-a plâns cum găimat. beua fericiţi, luându-1 la masă, între
numai la moartea Iovanei plânsese! — Bine, Vladimire ... bine, du- ei, în faţa samovarului...
De-atunci, dus a fost pe ape ... te!... Dar nu era mai bine să Şi Vlaciimir li-a istorisit toată vre­
o viaţă întreagă pe ape !... rămâi cu noi, în lumea noastră, mea petrecută pe valuri, şi ’n fiecare
A răscolit nebun mările, dornic aicea, departe de zgomotul şi rău­ seară se ducea la alţii şi toţi, din tot
de tărâmuri şi ape nouă ; a stră­ tatea lumii? Veşnic aproape, tova­ satul năvăleau sara la casa ceea, căci
bătut toate feţele pământului şi nopţi răşi nedespărţiţi în toate clipele, o Vladimir îi fermecase cu glasul şi
întregi rămânea ia proră, cu ochii iubire sfântă ne leagă şi ne face povestirile lui.
pierduţi în larg ca un zănatec, ur­ mai blânzi, mai drepţi şi mult mai Şi li-a adus şi multe nimicuri de
mărind stelele, fără gânduri şi fără temători de Dumnezeu! . . . Aici prin ţinuturile cele depărtate şi tu­
năzuirţi... ne-am deprins cu toţii; marea ne turor li-a dăruit câte ceva — şi pes­
Dar tinereţea lui a ’nceput să i ştie, marea ne cunoaşte şi noi îi carilor, şi nevestelor, şi celor cinci
se scurgă clipă cu clipă şi ochii ştim furia şi numai noi îi înţe­ fete ...
lui albaştri, limpezi şi senini, au legem gemătul şi cantecile ei, — şi Fetele erau mari şi frumoase şi
prins deseori să se înroureze şi tu ştii, Vladimir, ce frumos cântă lui Vladimir i au plăcut fetele, iar
şuviţe de argint să i se anine de marea!.,, fata lui Achim era tot atât de frti-