Page 3 - 1925-11

15—VI. 1925 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C O S I N Z Ë A N À . Pag. 155

+ MARGARETA MEŞTER i n i m Ă

de ALEXANDRU CIURA Z. SANDU
A murit, la Turda, în vârstă de Prietenul Silvestru folosi ocazia
52 ani Margareta Meşter, soţia d-lui să spună câteva cuvinte de bun- Pentruce te învolburezi mai vrăj­
notar public de acolo. Ştirea s’a în­ sositsubsemnatului, numindu-l „acest maş decât marea întărâtată? Ori
viforul ispitelor te sbuciumă până
registrat la informaţiile ziarelor, cu brav tiner din Munţii-Apuseni“ .. .
câteva rânduri de comentar, din cari Cea dintâi biruinţă publicistică a în adâncuri? Linişteşte-te şi pri-
opinia publică de azi, atât de puţin subsemnatului, — cu ănticipaţie! meneşte-ţi haina dorurilor l Ascultă
ruga caldă, ruga smerită a sufletu­
orientată în mişcarea literară a celor Ne-am strâns mâna prieteneşte, lui meu cucernic! E atât de dornic
două decenii din urmă, nu-şi poate şi eram aşa de mândru — cum
face o ideie măcar de ceea-ce a în­ sunt şi azi — când am strâns mâna de pacea zărilor necunoscute...
semnat cândva decedata — pe atunci, redactorului responsabil Andrei Bal- Temere duşmană, pentru ce-mi
Margareta Moldovan. teş, care înfundase toate puşcăriile înfiorezi inima?
Prin anii 1898—1900, când scrii­ ungureşti, pe urma proceselor de Vai, cât de urâte sunt arătările
torul acestor rânduri încă s’a abătut presă, ce se porniseră, ca o lavină, ce mă înconjoară! Urâte şi obraz­
prin redacţia Tribunei, oprindu-se, pe împotriva „Tribunei“. nic de gălăgioase. Noroiul drumu­
câteva luni, chiar la o masă redac­ * * rilor de afaceri murdare le umple
*
ţională din Strada Poplăcii, ea era ca bubele pe cei leproşi. Duhul îmi
cunoscută în cercul entuziast al celor \eniau, pe atunci tot mai mulţi cere aripi de vultur. E dornic să
patru-cinci oameni, cari redactau oaspeţi din Regat la Sibiu pentru se înalţe spre azurul cerurilor. E
„Tribuna“ şi „Foaia Poporului“. sezonul de vară. bucuros să se scalde în lumina
Trecuse prin botezul literar la Tribuniştii încă treceam graniţa, idealului...
„Rândunica“ (1894 - 95) şi publicase în fiecare Sâmbătă, să petrecem o
volumul de schiţe şi nuvele „ Din tai­ zi pe pământ liber românesc, să Frică nebună, pentruce-i frăngi
nele vieţii“, primit cu simpatie din vedem hora ţăranilor şi să închinăm aripile ?
partea presei ardelene. un păhar cu bere „Luther". Fiinţa mea urzită din visuri de
Colabora regulat la ziarul „Tri­ Ne cunoşteau la gara din graniţă, fericire se pierde în noapte. Rătă­
buna“ şi, cu ocazia întâlnirilor delà şi ne dădeau drumul, fără multe ceşte pe cărări încâlcite şi străjuite
„Stadtpark", sau a escursiilor la formalităţi Singur odată am fost de păcate. Suferinţă sfântă, lumi­
Câineni — le făceam în fie care Sâm­ opriţi. Prinţul moştenitor de atunci, nează-mi drumul. Povăţuieşte-mă
bătă — discutam literatură şi criti­ Regele de azi, ridicat din patul de la izvorul tămăduirii. Doamne, Tu
cam articolele noastre, şi ale altora, boală, venia la Câineni, să asiste la eşti tămăduirea, odihna sufletului
apărute în „Tribuna“ şi „Familia“. o serbare locală. Ştiam de asta, şi meu...
Aparţinea deci vechei garde a tri- ne-am grăbit să asistăm şi noi.
buniştilor, cari eram mândri de a Dar funcţionarul spunea: Am ordin îndoială nestajnică, părăseşte
continua opera începută de Gh. Bog­ sever, să nu dau drumul nimănui cămara inimii mele!
dan- Duică, l. Slavici, Gh. Coşbuc, şi din Ungaria, să nu i-se întâmple în zorii trandafirii ai credinţei
întreagă pleiada de scriitori ardeleni, ceva Alteţei Sale. Am protestat cu curate e atâta viaţă, atâta simţire.
cari erau propovăduitorii ideilor pro­ indignare, dar de geaba. In lumina lor se ţese în chip mă­
fesate de „Junimea“ delà Iaşi. Când a aflat de cele întâmplate, reţ fiinţa Domnului. Ea covârşeşte
Nu mă ¿xtind şi asupra celor ce decedata s’a înfuriat, şi a plecat la lumea cu genunile ei de păcate. în
mi-au fost contimporani la redacţie, şeful, care ne cunoştea, şi care ne- a faţa ei se închină sufletul meu...
lăsând aceasta în sarcina posterităţii şi dat drumul peste graniţă. Inimă, ascultă, închină-te şi tu!
recunoscătoare, iă sperăm, şi cunos­ Şi la serbările de acolo, între a-
cătoare în materie. tâta mulţime, cei cinci tribunişti
Jin să amintesc numai un mo­ eram cei mai veseli şi cei mai fericiţi...
* *
ment emoţionant, chiar în ziua intrării *
mele în redacţie. Un ucenic culegător Aşa era pe atunci. ACOLO, UNDE 1E-AI DUS...
u
l
de literă era ridicat la rangul de calfă. „Tribuna s a stins demult. Mă­
Redacţia şi administraţia contribui­ nunchiul de oameni, adunaţi odată TEODOR MURĂŞANU
seră în total cu cinci coroane — o în preajma ei, s'a împrăştiat; unii
risipă, pe acele vremuri — : costul au murit. Acolo, unde te-ai dus
unui butoiaş de bere „Trei stejari“. Ne revedeam tot mai rar, cu Gătită cdn farmec nespus,
Doamnele aduseseră ceva de ale mân­ ocazia vr'unui articol publicat prin Cu mâinile aduse pe piept,
cării, şi pornirăm cu toţii veseli, spre ziare şi reviste. Cu'n zimbet fugar şi ’nţelept,
Jangenwald. Margereta Meşter a redactat, mai Cu fruntea senină şi albă
Era o întrunire aproape familiară. în urmă, pe cât ştiu, gazeta săptă­ La tânărul gât purtând salbă...
Când se umplură cele dintâi pă- mânală „Turda“.
hare cu bere, directorul „Tribunei“, Oameni noui răsar din întuneric Acolo, unde te-ai dus
măngăindu-şi barba neagră, rosti şi îşi fac drum cu coate e, să răs- Gătită ’ntr'un farmec nespus,
un cuvânt călduros în onoarea săr­ bată... Purtând încă 'n galbena-ţi păr
bătoritului, arătând cum culegă­ De aceea credem că e bine să ne Miresmele f loarei de măr —
torii de litere şi personalul admi­ aducem aminte şi de oamenii cari Nu poate fi moarte, nu poate,
nistrativ luptă, umăr la umăr, cu au fost, căci trecerea lor prin vieaţă Nici lumea uitărilor toate,
redactorii ziarului pentru realizarea n'a fost întotdeauna zadarnică şi Acolo, unde te-ai dus
idealului nostru naţional... fără folos ... E calea ce duce mai sus!