Page 5 - 1925-11
P. 5
15--VI. 1925 C O S I N Z E A N A Pag. 157
Pe ’ncetul bătrânul se linişti, se Colţeanu nu se aştepta la o re — Ieri, la telefon, mi-aţi făcut in
însenină şi hotărât să-şi dea învo tragere aşa umilită. Dar nu putea vitaţia pe ora zece.
irea sună la telefon şi ceru Nr. 35. să nu-i primească scuzele. — Cum ? Eu? Dtale ?
Colţeanu pricepu că iar îl cheamă — Ai fost cam aspru, domnule Colţeanu isbucni într'un hohot de
adversarul şi fiind gata de plecare, coleg. Dar n’are a face, uite, îţi râs: Adecă Dta, dle Andrea, eşti
zise candidatului: dau mâna, suntem împăcaţi. cu mus?a pe căciulă? lată că se
«Domnule Andrei, vezi ce mai — Aşa, iubite pretine. Aşa se face lumină, dle Spineanu.
vrea dobitacu de Spineanu“. cade se pecetluim dela început in — Cum adecă?
Andrei luă receptorul, gata să timitatea relaţiilor ce ne vor lega — Vezi bine, nu cu mine, ci cu
întâmpine cu resemnare fulgerile băpe viitor DIui ai vorbit telefon. L-ai poftit,
trânului. — Cum, şti vreo noutate senza ţi-ai dat învoirea, prin urmare.
— Allo! Ce doriţi? ţională ? — Ce, prin urmare. Fata mea
— Da, da, răspunse Spineanu, — Nu te face, amice. Dta ai fost nu-i de nasu’ D!ui. Nu-1 cunosc şi
te rog să mă scuzi, m'am răsgândit. totdeauna omul norocului, cu pro basta.
Nu vreau să calc peste dorinţa co cesele, cu cancelaria, cu aventurile, Colţeanu, care într’o clipă pricepu
pilei mele. Ini dau învoirea şi să cu societatea, cu toate. Ş’acum dai toată situaţia, interveni.
fe într’un cias bun. Te rog să ne lovitura cea mai straşnică. — Nu aşa, dle Spineanu. D! An
faci onoarea mâne la zece ore să — Cum? Care? întrebă Colţeanu drea e advocat ca şi noi, e un ca
aranjăm afacerea. La revedere. nedumerit. racter escelent, de ieri e procuristul
Andrei nu-şi credea urechilor. Aşa — Bine te-ai ştiut învârti, să nu meu şi azi mâne îl iau de compa
o schimbare bruscă, ce-i deschidea simt eu absolut nimic. Dar n’are a nion. Dar mai presus de toate, văd
o perspectivă neaşteptată de feri face. îmi dau învoirea. Silvia e bună că are şi atribuţia de mare cuce
cire era aevea sau numai vis. Era şi cuminte. Şi cred că o să f ţi ritor de inimi. Şi mi-se pare că
convins că iubita lui Silvia îndrep fericiţi. dşoara Silvia are aUe păreri despre
tase toată nenorocirea. Cuvintele — Cum, domnule Spineanu ? Dşra dânsul, mai favorabile ca Dta.
bătrânului îi sunau în ureche ca o Silvia? Cu mine? Spineanu sta proptit pe masă dus
muzică dulce şi îmbătătoare. Ziua — Da, da. Cunosc toată chestiu pe gânduri. Colţeanu într’o clipă se
de mâne avea deci să-i aducă cea nea. Şi vă dau binecuvântarea. repezi la uşă să cheme pe Silvia.
mai fericită clipă a vieţii sale. — 'Bine, dle Spineanu, nu ’nţeleg Dar faţa era aci şi asculta. Sur
In vremea aceasta Silvia tremura Eu sunt logodit cu alta. prinsă în flagrant fu nevoită să
de frică. Timpul mesei sosise şi — Cum ? ! mărturisească în faţa tatălui taina
aştepta cu inima înfiorată desnodă- — Da, văduva doctorului Barbu. iubirii ei faţă de tânărul candidat.
mântul. Când tatăl ei sosi, ea aş — Aşa? Va se zică Dta vrei să — Dacă stă chestiunea aşa —
tepta împetrită o descărcare furioasă joci numai pe Don Juan? Să-mi zise Spineanu după o chibzuială
din partea bătrânului. Dar Spineanu seduci fata? Să mi-o nenoroceşti? de câteva clipe—facă-se voia voa
era senin şi vesel şi nu suflă nici A ! Asta e grozav. stră, vă dau binecuvântarea şi să
un cuvânt de cele întâmplate. Silvia — Te rog, să nu te eşofezi. E o fiţi fericiţi“.
nu înţelegea aceasta atitudine. Şi neînţelegere la m’jloc. Eu n’am cu — Şi eu, zise Colţeanu, îmi iau
nu putea afla nici un fel de espli- fata ’ Dtale nimic Situaţia în care voie să fiu cel dintâi care vă ex
caţie. mă găsesc nu-ini permite să-mi prim sincerile mele. felicitări şi de
* ruinez întreg viitorul. Şi nu permit nu-i cu supărare îmi însuşesc rolul
nimănui să-mi facă astfel de acuze
— Spineanu m’a insultat, trebue de naş.
să-i cer esplicaţii —îşi zise a doua Vreau dovezi. Silvia sbură în braţele lui An
zi Colţeanu — şi de nu-mi dă sa — Mai vreai dovezi, răspunse drea, care îi zise :
tisfacţie o să-i trag o lecţio să se Spineanu mânios. Telefonul de ieri — „Şi noi avem să mulţumim
ducă veste“. e destulă dovadă. telefonului, căci fără indiscreţia lui
Şi fără multă socoteală se pre In acest moment se auzi o bă nu câştigam această cauză aşa de
zentă la Spineanu. Acesta îl primi taie uşoară la uşă. Amândoi adver uşor.
foarte rfabil. sarii amuţiră. Bătaia se repeţi şi
— Bine-ai venit, iubite pretine. uşa se deschise. Era Andrea îm
Mă bucur că te văd în casa mea. brăcat în paradă, frac, cilindru,
— Atn venit, — da, — nu în ghete de lac şi cravată albă.
chestii oficioase, o afacere de na Văzând pe şeful său aci, rămase
tură personală. uluit în prag. Colţeanu sări de pe
— Da, da, o ştiu prea bine, răs scaun.
punse Spineanu. Dar înainte de — Ce-i domnule Andrea? S’a
toate te rog să mă ierţi, atitudinea întâmplat ceva? E nevoie de mine?
mea de ieri a fost cam necuviin — Nu, — răspunse Andrea per-
cioasă. Ei, dar — primul moment plecs
de revoltă — necunoştinţă de cauză — Ce doreşti Dta, întrebă Spi
— indignare — aşa suntem noi, neanu nervos.
porniţi. Am greşit şi recunosc. Acum — Scuzaţi — iertaţi, — răspunse
putem face pace. Orice rană se Andrea încurcat. Am’ venit la invi
poate lecui. Şi eu sper că pot să-ţi taţia de ieri.
ofer un leac repede tămăduitor. Mă — Ce invitaţie, Dle? se răsti
’nţelegi, nu-i aşa? Spineanu.
