Page 8 - 1925-11
P. 8

Pag. 160----------- ------------------------------  C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A              15—VI. 1925

                mai buni decât noi şi că ştiu mai
                multe ; dar bieţii oameni habar n’au
                ce  se  petrece  în  lumea  asta,  nici
                văd nici nu aud. Pe mine, de pildă,
                nu m’aude niciunul din ei cum c£nt
                din  vioară  şi  nici  pe  logodnicul
                meu nu-1 aude cum cântă, şi doar
                el are o vioară mai puternică decât
                mine.
                   —  Dar unde aveţi voi vioara ?
                întreabă rândunica..
                   —  Aici, în şold, respunse lăcusta,
                şi-i arată şoldul, ridicând piciorul
                 dinapoi.
                   —  Dar urechile, unde le aveţi?
                   —  In picioarele dinainte, răspunse
                 lăcusta.
                   Apoi lăcusta îi povesti că ch ar
                 în seara aceea îşi petrecuse nunta.
                   —  Şi unde ţi-e bărbatul ? întrebă
                 rândunica.
                   —  El  acum  se  pregăteşte  de
                 moarte. La noapte îşi dă duhul; aşa
                 e la noi.
                   — Cum asta? Alţii, după nuntă,
                 mai stau în cuib, mai cântă...          Ziariştii românii în vizita lor din Cehoslovacia au depus o coroană frumoasă pejg
                   Lăcusta râse cu batjocură: „Aşa                 mormântul eroului cehoslovac necunoscut, în Praga.
                 e lumea. Unii cântă înainte, alţii după
                 nuntă; fiecare cu felul lui, numai    —  Ei cum, întrebă rândunica, şi  umplu văzduhul de o duhoare uci­
                 proştii  cred  că  mintea  lor  e  cea                                  gătoare, care se înrăutăţi pe zi ce
                 mai bună.                           scatiul povesti mai departe.        trecea.  Plutiâ  deasupra  insulei  ca
                   Şi  în  'vremece  spunea  acestea,   —  Au  venit,  cum  vin  ele.  A:î   o negură de otravă şi putreziciune.
                 lăcusta înhăpa smocuri întregi de   stat  deasupra  ca  un  nour  şi  s’au   Oameni şi animale se înbolnăviră.
                 iarbă  şi  dupăce  se  umfla,  scuipa   revărsat apoi ca un potop deasupra
                 totul.                              insulei. Nourul era însă mai mare   Insectele şi păsările cădeau de sus
                                                                                         fulgerate şi-şi dădeau sufletul într’o
                   —  Nu prea mănânci frumos, îi     decât insula, aşa că, împrejurul in­
                 zise rândunica.                     sulei,  multe  lăcuste  au  căzut  în   clipă.
                                                                                           Cai şi vite pieriau în toate păr­
                   —  Mănânc în felul meu. Paiele    mare.                               ţile.
                 nu  sunt  pentru  stomacul  nostru,   Intr’o  singură  zi  au  înghiţit  tot
                 sugem numai sucui.                  ce a fost verde.                      Oamenii muriau, svărcolindu-se
                   Apoi  lăcusta  săpă  o  gaură  pe   Apoi,  seara,  se  porni  o  furtună   în dureri. Ciuma a ucis toate vie­
                 locul unde era şi puse un ghemă-  groaznică. Sburau acoperişurile de    tăţile. Am rămas numai eu.
                 toc de ouă ; erau douăzeeci şi cinci.  pe case, în pădure copacii se frân-   — Dar asta e o poveste grozavă,
                 Mai săpă încă o groapă şi încă una  geau, iar şuvoaiele de apă se ros­  zise rândunica. Singurul lucru bun
                 şi în fiecare puse câte 25 de ouă.  togoleau depe înălţimi până în mare.  e  că  au  pierit  şi  lăcustele.  Aşa se
                   Ai văzut cum am descântat ouăle,  Furtuna aceea a nimicit toată oastea   întâmplă când cineva e prea lacom.
                 le-am  spus  că  au  să  călătorească  lăcustelor. După ce trecu furtuna,   Inhăpau totul şi scoteau apoi afară
                 la  Nord.  Au  să  ajungă  şi  în  ţara  marea erâ acoperită cu lăcuste, cât   ce înghiţiseră. ’ Dacă ar fi mâncat
                 frumoasă de unde vii tu.            cuprindeai cu ochiul. Se aşternuseră   cu  măsură,  ar  fi  ajuns  hrana  şi
                   — Ferească sfântul I              în straturi, formând o scoarţă groasă,  pentru ei şi pentru noi.
                                                                                           Şi când te gândeşti cât de fru­
                   Dupăce povesti aceastea scatiului,  care se legăna deasupra valurilor.   mos cântă lăcusta din vioară...
                                                     Ţărmul mării erâ plin de hoituri şi
                 rândunica se uită larăş la pustiirea   fiecare  val  aduceâ  tot  mai  multe,   Am să spun povestea asta acolo,
                 dimprejur.                                                              în ţara unde voiu ajunge...
                                                     în cele din urmă, o revărsare uriaşă
                   —  Cu  iarba  şi  cu  plantele  mai
                                                     de lăcuste moarte, acoperi întreaga  — După Cari Ewald —
                 înţeleg, zise ea, dar.unde sunt vitele,  insulă.
                 caii şi oamenii? Doară pe aceştia n’au   După furtună, se opri orice adi­
                 putut să-i mănânce lăcustele.
                                                     ere  de  vânt;  apoi,  săptămâni  în­
                   —  Nu aşa, deadreptul, zise sca­  tregi  ţinu  o  căldură,  cum  nu  se
                 tiul, dar ascultă.                  mai  pomenise.  Ardea  soarele  de
                   Rândunica  începuse  însă  să-şî   dimineaţa până seara. Ramurile co­
                 piardă răbdarea.                    pacilor  atârnau  moleşite  şi  vădu­
                   —  Dar, pentru Dumnezeu, spu­     vite de frunze. Toate apele secară
                 ne-mi încotro s’au îndreptat deaici   şi oameni şi animale zăceau storşi
                 lăcustele?                          de vlagă.
                   —  La moarte, răspunse scatiul.     Apoi  veni  ciuma,  urmă  scatiul.
                 Puţine au scăpat cu viaţa.          Lăcustele  moarte  putreziră  şi  se
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13