Page 9 - 1925-11
P. 9
15—VI. 1925 C O S I N Z E A N A ■ 1 1 1 ...........— Pag. 161
SPICUIRI LITERARE
p o V E S T I R I
de SEPTIMIU POPA
Părintele Septimiu Popa a iz toată slujbele în viaţă. Suflet-nesuf- de flacăra unei lumini şi după un
butit în scurtă vreme să Jie un let, îmi era necaz: mă trez a din ceas de suferinţe cumplite a murit
:
scriitor foarte cunoscut pentrucă visuri prea dulci. în braţele lui.
în tot ce scrie, coboară ceva din Dar şoaptele nu mai conteniau. Un an întreg şi-a petrecut apoi
duioşia sufletului său de preot. — Si iartă-mă, Doamne, că nu zilele aproape numai în cimitir. Ii
Povestirile sale impresionează a- fac îeturghie pentru ei, dar tu ştii scormonia mormântul cu degetele
dânc aproape toate şi icoanele pe că Metropolitul m’a răspopit... şi plângea, de dimineaţa până seara.
care la zugrăveşte, au nu numai Acum ştiam cine-i. Era Adămuţ Uneori şedea pe iarbă la oarecare
un stil uşor, ci şi o naturaleţă, care cel micuţ, popa Ardealului. Am por depărtare de mormânt şi privea
înlănţuie interesul tocmai prin sim nit să-l caut şi am dat de el lângă perdut în zare fără să plângă. Atunci
plicitatea ei rară. Aceste două ca un tufiş. O mogândeaţă de om cu oamenii ziceau, că i-se arată mi
lităţi : duioşia şi simplicitatea i-au barbă lungă, îmbrăcat în palton reasa, aşa cum era în ziua cunu
asigurat părintelui Popa un loc negru şi cu pălărie albă de paie în niei : bălaie şi frumoasă ca Evan
bine apreciat, în mişcarea noastră cap. Făcea mătănii şi suspina. I-am ghelia sfântului Ion. Vorbea rar şi
literară şi colaborarea sa este în- pus mâna pe umeri. puţin, părinţiii îl socotiau în pragul
zistent căutată de către cele mai — D-ta aici părinte Adămuţ? nebuniei.
de seamă reviste ale noastre. „Co- — Mă privi speriat şi după-ce Când se împlinise anul dela cunu
u
sinzeana îşi împlineşte o datorie se încredinţă că nu-i rectorul se nie s’a dus în cimitir încă înainte de
de onoare ţaţă de preţiosul său co minarului, (se temea de el mai tare a se miji de ziuă. A stat cu coatele
laborator, reproducându-i aci din ca s minariştij) — îmi răspunse: răzimate de crucea mormântului până
cel mai proaspăt volumaş, apărut — A ci frăţioare ! îmi fac slujbele. la apusul soarelui, când, deşteptat
:
nu de mult în „Biblioteca Semă Ştii, omul năcăjit le face când po dintr’un vis, se ridică deodată şi îşi
nătorul" din Arad, bucata: ate şi unde se nimereşte. Dar tu, duse mâna la inimă.
ce cauţi noaptea pe aici? — Anicuţă, sufletul meu, mi-ai fost
Popa Ardealului Eu ce să caut? N’am putut dormi dragă de când erai mică ... Vino să
şi am ieşit la aier... te îngrop aici, în inima mea ... Să
E un început banal, ştiu, dar a — Hm, frăţioare, i‘o fi chiar aşa ! te port mereu cu mine.
fost într'adevăr o seară frumoasă de Iţi ştiu eu durerea. Doi ochi frumoşi, Şi pe buze i se ivi cel dintâi zâm
Mai cu lună plină. Mă aflam în asa-i ? bet, dela cununie încoace.
grădina seminarului sfântului Ipolit. — O fi, părinte... De-atunci s’a făcut alt om. Uneori
Ce vreţi ? Aveam nouăsprezece ani — Şi câţi ani ai, frăţioare? era chiar vesel. Părinţii l’au îndem
atunci şi eram înamorat. Un răvă- — Nouăsprezece! Mai am trei nat să-şi caute altă slujbă şi să se
şel, cel dintâi în viaţă, ce-1 primi şi apoi... însoare. Adămuţ le-a aruncat o pri
sem înziuaaceea dela„un îngerdefată — Şi apoi... şterge-te pe buze, vire mânioasă, iar a doua zi a plecat
frăţioare ...Se mărită până atunci...
cu ochi negri“ m‘a alungat în grădină. la drum. S’a dus la Metropolitul.
Şi vedeţi, dumnezeescul parfum (N’a fost prooroc mincinos). Privindu-1 cu multă bunăvoinţă,
al florilor de primăvară nu mă îm — O fi părinte, — am mai zis, Metropolitul îi spuse câteva cuvinte
băta. »Palida regină a nopţilor se simţind că îngălbenesc şi trezin- de mângâiere şi îi dete acelaş sfat,
du-mă din toate visurile. Aşa vei
nine şi amoroase“, eu nici n‘o vedeam. ca şi părinţii.
Întins pe-o pajişte de verdeaţă, gus fi pâţt şi d-ta în vremea d-tale.. — Aşa fiule! E prea trist să fii
A fost o vorbă ne la locul ei. toată viaţa legat de-un mormânt...
tam în tăc< re, închizând şi deschizând
ochii, farmecul singurătăţii. Iar gân S’a apucat omul să plângă şi să se — Dar nu mai este în mormânt
durile mele sburau departe, departe, lovească cu pumnii în cap. In preasfinţite, — răspunse Adămuţ tre
strâbăteau cei trei ani, cari mai a- vreme-ce încercam să-I domolesc. sărind, — am scos’o de-acolo. Am în
veam să-i petrec în seminar. Se mi-am reamintit trista lui poveste. gropat-o aici, uite...
* *
opriau tocmai la un mic sătuleţ * Şi îşi desfăcu haina la piept.
aşezat într’o regiune poetică, unde In seminarul sfântului Ipolit şi-a — Ce vrei dar? --.îl mai întreabă
eu aveam să fiu popă, iar ea pre petrecut şi Adămuţ tinereţele, învă Metropolitul privindu-1 cu milă.
oteasă, când auzii între tufişurile ţând Dogmatica şi Dreptul canonic — Hirotonia!
grădinei şoapte omeneşti. şi gândindu-se la Anicuţa, fata das — Bine fătul meu! Iţi dau timp de
— Adu-ţi aminte, Doamne, de călului din satul lor, cea „frumoasă şase săptămâni, să te gândeşti...
roaba ta Veronica, de robul tău Ni- ca Evanghelia sfântului Ion“, care — Nu, preasfinţite, — făcu acum
codim, de rob i tăi Petre şi Grigorie îl aştepta cu dor s’o facă preoteasă. întunecându-se.m’âm gândit de- ajuns
şi... de mine păcătosul şi ne La trei săptămâni după absolvirea un an de zile...
vrednicul ... seminarului s’a desfăşurat apoi trista Se hirotoni în ziua sfintei Adomiri.
Pe-atunci studiam spiritismul şi lui tragedie, l-a ars mireasa la cu Când la înconjurarea altarului corul
la început credeam că-i vre-un suflet nunie, în vremea lui „Isaia dănţu- începu „Isaia dănţuieşte“, i-se um
întors din altă lume. Vre-un suflet ieşte“. La a treia înconjurare a icoa plură ochii de lacrimi. La a treia în
de popă năcăjit, care nu şi-a făcut nelor s’a aprins vălul dela mireasă conjurare şe întoarse brusc cătră
