Page 16 - 1925-12-13

Pag. 184 C O S I N Z E A N A 10—Vil. 1925

După citirea acestor două poezii
notez aceleaş însemnări: noutatea
subiectului, mlădirea versului, armo­
nia liniilor în ce priveşte arhitectura
poeziei, puterea de concentrare a
ideii.
în sfârşit, Săvescu a mai scris şi
poezii intime de dragoste, în general
slabe, istă însă un fragment din
poezia Excelsior, care ni se pare cu
adevărat inspirat:
CULTURALE de valoare, desconsiderându-se pe
FRAGMENT sine sau dispreţuind onorurile ofi­
Anul fără premiu. — In ploaia
In noaptea azurată, ciale, a refuzat să concureze?
sub clarul alb de lună, atât de generoasă a recompense­ Ce de presupuneri! In orice caz,
Vom fi ca două flăcări, lor literare, care a căzut cu abun­
culoare de apus, întâmplarea merită puţină atenţie.
Ce, cât mai sus se ’naltă, denţă la sfârşitul unui seceriş de S’ar putea, că în afară de fruntaşii
mai tare se ’mpreună vară, puţini au băgat de seamă că
Iar cei din urma noastră, mişcăiei dela Semănătorul, Lucea­
cu ochii ţintă 'n lună, a fost, printre atâtea altele, şi un fărul şi Viaţa Românească, a căror
Vor plânge a noastră fugă, premiu care nu s’a dat. „Academia
cu mâna dreaptă ’a sus! epocă de glorie a început înainte
Română“ n’a oferit nimănui marele de răsboi, generaţia cea nouă nu
Atunci aşa cum ştie, premiu Năsturel, destinat a încununa
puternica natură şi-a dat încă măsura puterilor sale.
Va contura în clarul cea mai bună carte apărută în E o generaţie în admirabilă înflori­
stelar, încet, încet, ultimii patru ani. Ultimul scriitor,
Din mine un arhangel, re, care n’a rodit încă. Dnii Octa­
în străvezie-armură. consacrat prin acordarea acestui vian Goga, Mihail Sadoveanu, I.
Din tine cea mai sfântă, premiu, cu care s’a împărtăşit Geor­
angelică fâptură, Brătescu-Voineşti, Gh. Bogdan Dui-
Cu păru ’n vânt, cu haina ge Coşcuc, dar pe care nu l’a ob­ că, Mihiil Codreanu, cărora li s’a
de-un purpur violet. ţinut Caragiale, a fost dat dlui Li- atribuit de curând înfiinţatul Premiu
Va fi a noastră fugă viu Rebreanu pentru Ion al dumisale. Naţional pentru literatură, nu ne-au
un dor de veşnicie, Să presupunem, că de-atunci nu s’a
Un vis de fericire mai surprins, după răsboiu, cu nicio
atâta de nespus, mai ivit pe arenă niiiun prozator lăture hcuă, a talentului lor. Zbu­
Că va cădea din stele şi niciun poG care să merite a fi
o dulce armonie, ciumul zilelor de aslăzi chiamă
Şi-al cerului Părinte, deosebit între tovarăşii săi? mereu pe inspiratul cântăreţ, pe
învins de duioşie, E drept, că dintre tcţi scriitorii
Ne va striga din raze: profundul cugetător, care să-i fixeze
„Mai sus, mai sus, mai sus!“. care au concurat anul acesta la chipul trecător îu tiparele artei veş­
marele premiu Năsturel, unul singur nice. De jur împrejur suntem încon­
Aşi mai putea să transcriu şi
alte poezii: Sborul Sufletului, Tanit, se înfăţişa cu un renume necontes­ juraţi de strălucite făgăduieli, posi­
Blonzii Teutoni, etc. tat E d. Ion Minulescu. Dar Aca­ bilităţi care vor deveni, poate, într’o
Dar cred că exemplele citate, v‘au demia Română a socotit, probabil, zi, o titanică realitate. Dar, deocam­
convins că poetul luliu C. Săvescu că autorul Romanţelor pentru mai dată, numai bâjbâieli, numai încer­
şi-a as'gurat o pagină în literatura târziu şi-a ales singur soarta, re­
română — pagină premergătoare cări, numai începuturi. Par’că ne
curentului nou — şi care i-a fost nunţând de a fi aclamat de con­ căutăm pe noi înşi ne.
refuzată, până acum, de critica ofi­ temporani, şi a decis să capitalize­ Să aşteptăm limpezirea mustului
cială. ze premiul. Prudentă hotărâre, atât care fierbe. A:ademia Română a-
Şi ca încheiere, un amănunt du­ din punct de vedere al verdictului, şteaptă şi ea. Ceva mai uşor decât
reros : mai acum cât va ani, îm- cât şi din punct de vedere gospo­
plinindu-se şapte ani dela moartea noi. Nemuritorii au vreme dea-
poetului, şi cum locul la cimitir dăresc. Academia Română, se ştie, juns ...
fusee dat de primărie, oasele desi­ trece actualemente, prlnti’o grea cri­ *
gur i-au fost aruncate în groapa ză financiară. Concesiuni teatrale — Ziarele
comună. Nimeni de-acum înainte, Să fie aceasta, oare, o sentinţă a au publicat, nu demu t, lista trupelor
nu va mai putea duce o floare la înaltului areopag cultural asupra maghiare de teatru, cărora minis­
J
mormântul lu , dar noi, care—deşi
nu l’am cunoscut — l’am iubit ca literaturei noastre contemporane? terul Artelor le-a acordat autori­
pe un frate, vom veghia ca o can­ Ne găsim, adică, într’o criză atât de zata de a da reprezentaţii în cu­
delă şi vom ţine tovărăşie zbuciu­ acută de talente, încât Academia prinsul Ardealului. In comunicatul
matului său suflet. Română nu poate descoperi, în tot încărcat de amănunte, pe care d.
Bucureşti, Septemvrie 1913. ceeace s’a scris de patru ani încoace, Al. Lapedatu l-a întocmit pentru a
nicio operă care să merite recu­ fi adus la cunoştiinţa publicului ro­
noaşterea sa? Sau această scriere mânesc, sunt înşirate toate condi-