Page 2 - 1925-12-13
P. 2
Pag. 170 - C O S 1 N 2 E A N IO—Vil. 1925
T
TAINA DELA BRAŞOV F L O R I
albe de zăpadă şi răsuri cu sclipiri din
d e
apusul soarelui, împodobesc camera
S E B A S T I A N B O R N E M I S A
mea de exil. Le-am găsit aşezate cu
Las să ruleze câteodată pe Taina dela Braşov! Dar grije în ungherul dinspre fereastră, la
întoarcere în umbrele amurgului.
dinaintea ochilor mei anii pe cine nu o cunoaşte dintre cei Petalele lor fragede ca lumina
trecuţi pe subt poalele Tâmpei cari am fost elevii acestui a- din zori îmi surâd cu prietenie şi-mi
şi simt cum mă cuprinde o şezământ de cultură! Care şoptesc solia de taină: „Ne a tri
mis Ea, cea mai frumoasă şi îngă
nostalgie după tot ce mi s’a d ntre noi n’a simţit contra duitoare stăpână, cea mai gingaşe
sălăşluit în suflet odinioară. stul isbitor dintre aerul acela şi mai duioasă Domniţă: Dragostea.
Şi suntem bucuroase să venim la
Revăd colinele îmbrăcate în demn şi totuşi atât de familiar, tine cu nădejdea de fumină să clă
floare de zăpadă şi toată zbur care te făcea dela cea dintâi dim puntea de fur mec pe care vor
trece gânduri şi doruri dela suflet la
dălnicia dulce a unei tinereţi lecţie să-i iubeşti şi să-i res
suflet. încrucişarea dorurilor pe dru
frumoase, care constituie astăzi pecţi profesorii? Care nu a mul dalbelor flori va sălăşlui căldura
partea cea mai preţ oasă a văzut şi nu a simţit căldura şi bucuriei în inimi Doar prin bucuria
dragostei trăiesc toate în lume. \enim
vieţii mele. Icoane fugare, cu talentul, care te făceau să-i să îţi destăinuim că Ea, Dragostea din
visuri şi cu iluzii, pe care anii admiri şi să-i asculţi cu suprema lumea ei de mărgărint va sf inţi camera
ta de exil şi te va mântui din vâltoarea
cernuţi deasupra capului meu încordare şi’n cele mai grele
desnădejdei.
nu le-au putut nici până azi clipe de oboseală? Care nu a * *
*
şterge şi care vor rămânea dea- văzut severitatea şi simţul lor
In clipa aceasta de adânc farmec
pururi calde şi binefăcătoare, de adâncă echitate, care te
mintea îşi îmbracă haină de mireasă,
ca o preţioasă călăuză, care te făcea să recunoşti totdeuna iar inima înfiorată primeneşte har
însoţeşte toată viaţa... rostul pedepsei şi niciodată pe nică cămara sufletului, pentru a
primi şi sălăşlui Iubirea.
Şi mă gândesc, ce mână bi cel al nedreptăţii?! Şi în sfâr
Fiinţa firea mea întreagă vibrează
necuvântată a fermecat zilele şit, care dintre noi nu s mte în zarea luminei neobişnuite ce răs
acelea, ca ele să păstreze şi şi astăzi duhul acela adânc pândeşte oaspetele ceresc. Vibrează
şi cântă cu fermecul dulce al har
până astăzi atâta frăgezime, naţional, care umplea toate pelor euliene. Ingenunchiat de sen
atâta duioşie şi atâta comoară colţurile acestui liceu şi r.dica timentele fericirei ce va să vie, în
ţeleg cântecul şi rostirea lui, e imnul
în inima mea. Taina aceasta în butul tuturor obstacolelor
de proslăvire al dragostei veşnice:
mă ispiteşte şi caut deslegarea drapelul naţional deasupra Bra „Iubire! Tu îmbraci pământul în
ei cu sete şi cu râvna carac şovului la fiecare 3—15 Mai, flori şi aprinzi stelele in adâncuri
de văzduhuri. Tu trimiţi adierile de
teristică îndeletnicirii de publi generaţii dearândul.
mângâiere ale vânturilor pentru a
cist, care scormoneşte adânc Iată deci, taina dela Braşov! legăna în pat de nuntă bucuria de
orice chestiune, spre a-i înţelege Marea taină, cu care Liceul vieaţă veşnică a florilor. Dacă nu
ai fi Tu cu puterea Ta de vraje,
pe deplin rosturile. Căci o Şaguna a ştiut să crească 75 lumea ar fi robită de des gust şi
taină Braşovul are şi el. Altfel de generaţii de cărturari români păcate. Şi atunci n'am putea nă
dăjdui să ajungem de la rătăcire
nu ar fi putut da vieţii noastre şi să merite pe drept cuvânt
la adevă şi din păcat la curăţenia
r
publice aţâţi reprezentanţi ilu faima de primus inter pares! inimei; atunci duşmăniile ar rămânea
ştrii, a căror caracter s’a for Demnitatea şi familiaritatea, veşnice duşmănii şi n'am putea găsi
nici un mijloc să le împăcăm. A-
mat între zidurile acestui bă căldura şi talentul, severitatea tunci n'ar mai fi nici grai, n'ar mai
trân lăcaş de cultură şi al şi ech tatea, învelite toate în fi nici înţelelegere, nici armonia
inimilor şi nici bucuria înfrăţirei prin
căror suflet svăpăiat a fost aerul unui superb naţionalism
muncă. Atunci n'am mai găsi pe
modelat de acel şir ilustru de au fost apanajul bătrânului li pământ fiorul mângăierei şi nici în
profesori, a căror amintire tră ceu, căruia generaţia mea îi cer veşnicia fericirii.“
Iubire curată, Tu i şti creatoare şi iz
ieşte mai viu decât flacăra în păstrează un sfânt devotament
băvitoare, vino sfinţeşte- mă, sălăşluin-
mintea tuturor acelora, care ne şi îi urează aceleaşi mari şi du-te întru inima meat
am purtat tinereţa pe dinaintea neîntrecute calităţi şi pentru Z. SANDU
ochilor lor buni şi inteligenţi. deceniile care vin !
