Page 4 - 1925-12-13
P. 4

Pag.  1  7  2          . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  - - - - - C  O  S  I N  Z  E    A  N    A  - - - - - - - - -  -----------------------------10 -Vil. 1925

                m’a văzut, a zâmbit atât de drăgălaş,  jubit mai mult ca pe celelalte fete...   Se uită înspre casă, şi cântă
                încât  m>se  părea  că  s’au  format  şi   Tu ai suferit mai mult ca ele...  Intr'un colţ de stradă.
                pe  obrajii  ei  de  piele  şi  oase  gro­  Iar  peste  o  săptămână,  a  sburat
                piţele drăgălaşe ale celorlalte copile.  între îngeri...                Cum răsună cântul
                Tatăl ei era la fabrică.                             *
                  — Ce mai faci Dalino? — am între­   La  cinci  zile  după  îmormântare   In adâncul nopţii ?
                bat-o,  mângăindu-i  fruntea  şi  părul,  am  întâlnit  pe  mama  Dalinei.  Mi-a   Amuţesc bogaţii,
                ca în clasă.                        spus,  că  bărbatui  ei  s’a  dus  la  popa   Obrajii le sunt galbeni
                  —  Mă rog... tuşesc, îmi răspunse,  să  facă  jurământ,  că  nu  mai  bea  In adâncul nopţii.
                grăbind  să  dea  dovadă  că  spune   nici-odatâ. Iar eu mi-am adus aminte
                adevărul...                         de geamătul omului de pe canapea.   Lazăr tace. Linişte e pretutindeni.
                  — O să-ţi treacă, — i-am zis — şi   — Să ştii, am zis femeii, că o să-şi   Aplauze cântării.
                iar o să vii la şcoală ,..          ţină  jurământul...  Ştii  cine  i-a  în­
                  —  O  să  i  treacă,  da,  —  grăi  şi   dreptat  paşii  către  p’opa?  Rugăc u-   Şi aplaudă bogaţii,
                                                                                   :
                mamă-sa,  aruncându-mi  o  privire   nea sfântă a unui suflet curat...   Hohotesc bogaţii.
                plină  de  înţeles,  iar  eu  am  spus   Şi  mi-am  scos  batista,  ca  să-mi   Linişte e pretutindeni.
                Dalinei  povestea  veselă,  pe  care  o   şterg lacrimile ...
                spusesem în ziua aceea şi în clasă                                                     111.
                   Am  mai  cercetat  pe Dalna de trei   obbooobboooobbrooobbbdooobbooo ooooooobbboooboo  •   .i
                                                    ............ ...........f.....................................
                ori. Când am cercetat-o a treia oară,                                    Tomnatic şi trist,
                era  cu  ochii  plânşi.  In  fundul  casei,   LAZĂR ÎNAINTEA PALATULUI   Soseşte al Bibliei Lazăr-,
                trântit  pe  o  canapea  verde,  sforăia   de ADY ENDRE                  Bogaţii cu frică l salută.
                un  om..-.  Era  tatăl  său.  N’am  mai
                întrebat-o:  unde-i  mamă-sa  şi  frăţi­  Trad. de A. PEIA
                orii?  ...  Lacrimile  >ei  şi  sforăiala            I.                  Lazăr răsuflă, păşeşte şi tace.
                omului  de  pe  canapea  îmi  spuneau                                    Si nevăzute cu el sosesc, bătrâne
                trista  poveste  a  celor  întâmplate  cu   E miezul nopţii, cineva se'nbuibă:   Şi schilave puteri din străbuni.
                vre-un ceas mai ’nainte. A fost plată   Trimite sgomote încete, bogatul palat.
                 la fabrică în ziua aceea, omul a venit   Cineva numără aur şi argint.   Horcăe pieptul lui Lazăr.
                 beat  acasă,  şi-a  încercat  puterea   Ce muzică divină:               Ar vrea să râdă şi el,
                 pumnilor  pe  spiţele  femeii,  apoi...                                 Dar gura-i se strâmbă pentru plâns.
                 s’a  trântit  pe  pat...  Femeia  şi  copiii   Asemenea acestei, alta, nici când nu
                 vor fi fugit în vecini ...                                  fam aflat.
                   Acum am vorbit şi eu încet, ca şi                                     Se bucură lumea pe pământ.
                 Dalina. De-odată, mă prinse de mână   lată, hârtii mătăsoase,           Iar Lazăr, vecinie al toamnei slăbănog
                 şi îmi şopti:                       fnafţătâetde-şi mândre osanale.     Ar vrea şi el să-i guste miezul.
                   —  Doamnă  profesoară,  să  zicem   Sună argintul,
                 amândouă o rugăciune ...            Aurul sună,                         Şi el ar vrea în joc ca să se prindă,
                   Mă  rog  şi  eu,  destul  de  des.  Dar                               Şi n codrii sălbatici, cu satirii sălbatici
                 rugăciunea  aceasta,  am  simţit  că  se   Şi lacrămile-mi curg de jale.
                 ridică  sus,  sus,  către  înălţimi,  acolo                             Să cânte din gumeţul nai.
                 unde nu sunt cârciumi şi oameni răi.   Sprijinesc palatul.
                 După  rugăciune,  Dolina  stete  (âteva   Şi muzica urlă, le mişcă, e vifor.   Chiar şi întră în piaţa bucuriei,
                 minute cu oth i aţintiţi înspre tavan,   Ne auzite cântări,             Şi  cu  slabu-i,  piept,  aşteaptă  femei
                 iar  eu  o  contemplam  în  tăcere.  Aşa   Parcă ale lumii bucurii.     Şi ceva de care ar râde.
                 cum  era  acum,  umbra  umbrei  de-
                 odinioară,  mi-se  părea  frumoasă,  ca   Ar cânta în cor.       t »    Si-a bogaţilor turmă speriată
                                                             -
                 un înger din cărţile de citire.                                         I aduce vin vechiu şi must,
                   După o tuşă seacă, rupse în sfârşit   Dar banii ai cui sunt?
                 ea tăcerea.                         Curg lacrimile mele.                Şi Lazăr gustă din dulcea beutură.
                   —  Aş  vrea  să  mor,  doamnă  pro­  Usca-i-s’ar mâna
                 fesoară ...                         Netrebnică şi fericită              Gustă, şi uneori îi gâdilă trupul
                   — De ce? — întrebai mirată, ştiind,                                   Fecioare şi femei,
                 că  copiii  nu  prea  au  obiceiu  să-şi   A celui plin de rele.        Aceasta-i a lui Lazăr tristă aventură
                 dorească moartea.
                   —  S’ajung între îngeri şi să rtiă-        .   - II.
                 rog împreună cu ei pentru tata,  să                                     Din pieptu i astmatic, înecată
                                            1
                 nu mai meargă la cârciumă... Pe     Intr’o casă 'npodobită,             Răsbate tuşea toamnei,
                 îngeri... îi ascultă Dumnezeu, mai   Plini de fericire                  Asemeni unui scârbos suspin de
                 bine ca pe oameni...                Adunatu- s’au bogaţii,                                     [voluptate.
                   In momentele acestea omul de pe   Şi-au cântat bogaţii                  .. \  I l V - •
                 canapea scoase un geamăt surd şi    Intr'o casă 'npodobită
                                          t
                 se întoarse pe cealaltă parte  -                                        La această bucurie plină de tuse
                   d am spus Dalinei o mu’ţime de cu­                                    Se veştejesc şi inimi, şi obraji.
                 vinte de mângâiere. Iar la despărţire,   Din colţul străzii însă,          Va fi toamnă Parcă vine moartea.
                 i-am mângâiat odată părul şi i-am ¿is:  Un cântec se. aude, sălbatec i,
                   — Dalino, să ştii, că pe tine te-am  Şi stndent. E Lazăr cel ce cântă:
   1   2   3   4   5   6   7   8   9