Page 4 - 1925-12-13

Pag. 1 7 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - -----------------------------10 -Vil. 1925

m’a văzut, a zâmbit atât de drăgălaş, jubit mai mult ca pe celelalte fete... Se uită înspre casă, şi cântă
încât m>se părea că s’au format şi Tu ai suferit mai mult ca ele... Intr'un colţ de stradă.
pe obrajii ei de piele şi oase gro­ Iar peste o săptămână, a sburat
piţele drăgălaşe ale celorlalte copile. între îngeri... Cum răsună cântul
Tatăl ei era la fabrică. *
— Ce mai faci Dalino? — am între­ La cinci zile după îmormântare In adâncul nopţii ?
bat-o, mângăindu-i fruntea şi părul, am întâlnit pe mama Dalinei. Mi-a Amuţesc bogaţii,
ca în clasă. spus, că bărbatui ei s’a dus la popa Obrajii le sunt galbeni
— Mă rog... tuşesc, îmi răspunse, să facă jurământ, că nu mai bea In adâncul nopţii.
grăbind să dea dovadă că spune nici-odatâ. Iar eu mi-am adus aminte
adevărul... de geamătul omului de pe canapea. Lazăr tace. Linişte e pretutindeni.
— O să-ţi treacă, — i-am zis — şi — Să ştii, am zis femeii, că o să-şi Aplauze cântării.
iar o să vii la şcoală ,.. ţină jurământul... Ştii cine i-a în­
— O să i treacă, da, — grăi şi dreptat paşii către p’opa? Rugăc u- Şi aplaudă bogaţii,
:
mamă-sa, aruncându-mi o privire nea sfântă a unui suflet curat... Hohotesc bogaţii.
plină de înţeles, iar eu am spus Şi mi-am scos batista, ca să-mi Linişte e pretutindeni.
Dalinei povestea veselă, pe care o şterg lacrimile ...
spusesem în ziua aceea şi în clasă 111.
Am mai cercetat pe Dalna de trei obbooobboooobbrooobbbdooobbooo ooooooobbboooboo • .i
............ ...........f.....................................
ori. Când am cercetat-o a treia oară, Tomnatic şi trist,
era cu ochii plânşi. In fundul casei, LAZĂR ÎNAINTEA PALATULUI Soseşte al Bibliei Lazăr-,
trântit pe o canapea verde, sforăia de ADY ENDRE Bogaţii cu frică l salută.
un om..-. Era tatăl său. N’am mai
întrebat-o: unde-i mamă-sa şi frăţi­ Trad. de A. PEIA
orii? ... Lacrimile >ei şi sforăiala I. Lazăr răsuflă, păşeşte şi tace.
omului de pe canapea îmi spuneau Si nevăzute cu el sosesc, bătrâne
trista poveste a celor întâmplate cu E miezul nopţii, cineva se'nbuibă: Şi schilave puteri din străbuni.
vre-un ceas mai ’nainte. A fost plată Trimite sgomote încete, bogatul palat.
la fabrică în ziua aceea, omul a venit Cineva numără aur şi argint. Horcăe pieptul lui Lazăr.
beat acasă, şi-a încercat puterea Ce muzică divină: Ar vrea să râdă şi el,
pumnilor pe spiţele femeii, apoi... Dar gura-i se strâmbă pentru plâns.
s’a trântit pe pat... Femeia şi copiii Asemenea acestei, alta, nici când nu
vor fi fugit în vecini ... fam aflat.
Acum am vorbit şi eu încet, ca şi Se bucură lumea pe pământ.
Dalina. De-odată, mă prinse de mână lată, hârtii mătăsoase, Iar Lazăr, vecinie al toamnei slăbănog
şi îmi şopti: fnafţătâetde-şi mândre osanale. Ar vrea şi el să-i guste miezul.
— Doamnă profesoară, să zicem Sună argintul,
amândouă o rugăciune ... Aurul sună, Şi el ar vrea în joc ca să se prindă,
Mă rog şi eu, destul de des. Dar Şi n codrii sălbatici, cu satirii sălbatici
rugăciunea aceasta, am simţit că se Şi lacrămile-mi curg de jale.
ridică sus, sus, către înălţimi, acolo Să cânte din gumeţul nai.
unde nu sunt cârciumi şi oameni răi. Sprijinesc palatul.
După rugăciune, Dolina stete (âteva Şi muzica urlă, le mişcă, e vifor. Chiar şi întră în piaţa bucuriei,
minute cu oth i aţintiţi înspre tavan, Ne auzite cântări, Şi cu slabu-i, piept, aşteaptă femei
iar eu o contemplam în tăcere. Aşa Parcă ale lumii bucurii. Şi ceva de care ar râde.
cum era acum, umbra umbrei de-
odinioară, mi-se părea frumoasă, ca Ar cânta în cor. t » Si-a bogaţilor turmă speriată
-
un înger din cărţile de citire. I aduce vin vechiu şi must,
După o tuşă seacă, rupse în sfârşit Dar banii ai cui sunt?
ea tăcerea. Curg lacrimile mele. Şi Lazăr gustă din dulcea beutură.
— Aş vrea să mor, doamnă pro­ Usca-i-s’ar mâna
fesoară ... Netrebnică şi fericită Gustă, şi uneori îi gâdilă trupul
— De ce? — întrebai mirată, ştiind, Fecioare şi femei,
că copiii nu prea au obiceiu să-şi A celui plin de rele. Aceasta-i a lui Lazăr tristă aventură
dorească moartea.
— S’ajung între îngeri şi să rtiă- . - II.
rog împreună cu ei pentru tata, să Din pieptu i astmatic, înecată
1
nu mai meargă la cârciumă... Pe Intr’o casă 'npodobită, Răsbate tuşea toamnei,
îngeri... îi ascultă Dumnezeu, mai Plini de fericire Asemeni unui scârbos suspin de
bine ca pe oameni... Adunatu- s’au bogaţii, [voluptate.
In momentele acestea omul de pe Şi-au cântat bogaţii .. \ I l V - •
canapea scoase un geamăt surd şi Intr'o casă 'npodobită
t
se întoarse pe cealaltă parte - La această bucurie plină de tuse
d am spus Dalinei o mu’ţime de cu­ Se veştejesc şi inimi, şi obraji.
vinte de mângâiere. Iar la despărţire, Din colţul străzii însă, Va fi toamnă Parcă vine moartea.
i-am mângâiat odată părul şi i-am ¿is: Un cântec se. aude, sălbatec i,
— Dalino, să ştii, că pe tine te-am Şi stndent. E Lazăr cel ce cântă: