Page 8 - 1925-12-13
P. 8

Pag. 176          - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C  O  S  I N  Z  E  A  N  A  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  10—VII 1925



                                 CADAVRUL MEU


                                                          de MUNTEANU-MIO
                M’am născut sărac. Tata era popă    Prin coridor s’aud paşi.            Am  găsit  după  două  ore,  un  e-
              şi  cânta  pe  toate  tonurile  cele  opt   Sunt  paşi  şovăelnici  şi  cercetă­  vreu.  Nu  ştiu  pentru-ce  am  o  re-
              glasuri cerând bani.                tori,  cum  sunt  paşii  animalului  de   pulsiune  pentru  acest  neam.  Să  fie
                Foarte  strâmtorat  fiind  într’o  zi,   pradă.                       poveştile  copilăriei,  cu  jidanii  cari
              după-ce  i  se  refuzase  o  sumă  buni­  E  El  !  îl  voi  vedea  cinic  şi  des-  varsă  sânge  de  creştin  în  pâinea
              cică  de  bani  din  partea  unui  fruntaş  gustător.  Va  râde  cu  ură  pe  când   lor, sau...
              al  satului,  la  liturghie  în  loc  de  eu  voi  iscăli  contractul  blestemat.   Era evreul.
              „Dâ-ne  Doamne“,  ar  fi  cântat  cu   Ce-mi pasă! Voi avea bani !        — Voi să-ml vând cadavrul. Sunt
              lacrimi  în  ochi:  „De  ce  nu-mi  dai   Uşa  se  deschide.  O  umbră  se   poet.  Dvoastră  disecând  pe  un  ca­
              miia,  creştine  Ioane,  că-mi  flămân­  strecoară  şi  după  umbră...  pro-   davru  al  unui  om  inteligent  ca  şi
              zeşte la şcoală băiatul?“           prietăreasa mea.                    mine,  veţi  găsi  poate  secretul  vii­
                S’a  muiat  creştinul  şi  i  a  răspuns   — Credeam că are să vină dracul.  torului...  eu  n’am  lipsă  de  cada­
              cântând:  „T«-eci  pe  la  mine  Părinte   —  Nu vorbiţi astfel Domnul meu.  vru...  n’am  mâncat  de  zile...  îmi
              după liturghie, fac eu rost“.       Vă pierdeţi uşor sufletul.          trebuesc bani.
                 La  optsprezece  ani  îmi  muriră   —  Ştiţi poate ceva despre El?      —  Vtţi muri în curând?
              părinţi.                              —  Nu, nu !                          —  Foarte repede !
                 îmi  luai  cu  chin  cu  vai  bacalau­  Şi a eşit trântind uşa.         —  Cât cereţi?
               reatul.                               Ce  rămâne  de  făcut  unui  om  ca   —  Zece mii.
                 Cum  n’aveam  altă  diplomă,  mă   mine?                                —  Două.
               declarai poet.                        Să  fure?  Nu!  Să  moară!  Mă      —  Şase.
                 Mai  lipseau  versurile;  lucru  uşor  vedeam  mort...  Şi  atunci  un  vers   —  Cinci.
               de  tot.  Am  început  a  scrie  versuri   duios  se  născu  în  adâncul  sufle­  Am  iscălit  contractul  şi  chiuind,
               albe.  Negre  mi-au  fost  însă  zilele,  tului meu.                    ne  mai  simţind  frig,  m’am  strecurat
               după  aceste  versuri  albe.  Nici  un   —  Vedea-îmi  voi  cadavrul...  ca­  într’un restaurant.
               codru  de  pâine  neagră  nu-mi  a-   davrul...                           —  Mă grăbesc, chelner!
               duceau.                               Ca  şi  un  cui  mi  se  înfipse  în   Gazda mă aştepta cu o cutie
                 Am vândut din ce mi-a lăsat mica  creer acest cuvânt: cadavrul.       mitică.
               moştenire,  dar  a  sosit  un  timp  când   Ce  vrea?  De  ce  îmi  străbate   —  V’am pachetat resturile de ţi­
               nu mai aveam ce vinde.              mintea  acest  cuvânt?  De  ce  văd   garete  rămase  şi  un  guler,  rugân-
                Sosi iarna albă cu mizeriile ei negre.  în juru-mi numai cadavre?      du-vă  să  plecaţi,  deoarece  camera
                     Urla vântul afară; urla în odaia   Am  găsit!  Cadavrul  îmi  va  fi   am dat-o unui Domn care plăteşte.
                  mea strâmtă mizeria. Un pat sără­  mântuirea. 11 voi vinde de pe acum,
                căcios, o masă nevopsită şi un scaun   fiind  în  viaţă.  Voi  trăi,  iar  după   —  Poftim aici o mie de lei.
                 şchiop, se văitau când le atingeam.  moarte  treaba  lor!  Ce-mi  pasă  ce   —  Ăştia sunt banii dracului, nu-i
                 Nu  mâncasem  de  trei  zile  şi  nu   vor tace cu stârvul meu !      primesc.  I-aţi  primit  azi  noapte  pe
               mai aveam ce vinde.                   Toţi  generalii  dorm  adânc  înain­  când îl chemaţi !
                 Petre Schlemihl şi-a vândut umbra.  tea  unei  lupte  hotărâtoare.  îmi  era   După două minute se reîntoarse.
               Sărac  de  spirit  i-a  plâns  pierderea.  frig, dar adormii şi aşa.      —  Eu  trebue  să  primesc  banii
               Ah  !  dacă  aş  găsi  şi  eu  pe  cineva   Am  avut  un  vis  frumos...  fru­  pentru  chirie.  Treaba  Dtale  dacă  îi
               să-mi cumpere umbra.                mos  cum  numai  visurile  sunt.  Eram   ai dela dracul, păcatul nu e al meu.
                 Am chemat pe acel ce caută astfel   mort  în  vreo  zece  exemplare  şi  al   Se  pare  că  norocul  a  auzit  că
               de  mărfuri,  pe  cel  ce  caută  pier­  unsprezecelea  era  viu.  Lumea  se   am bani, pentrucă îmi deveni tovarăş.
               derea sufletelor.                   înghesuia  în  jurul  meu,  oferind   Am  scris  versuri  minunate  şi  am
                 —     Cine  vrea  să-mi  cumpere  preţuri  fantastice  pentru  cadavrele   câştigat bani şi mai minunaţi.
               umbra ?                             mele.                                 Am întâ'nit-o şi pe „Ea“.
                 Viscolul  de-afară  îmi  sparse  gea­  —  Un milion !                   Ne  iubeam.  Un  prietin  (numai
               mul,  aruncându-mi  în  faţă  un  pumn   —  Două !                      ăştia  sunt  în  stare  să  facă  aşa  ceva)
               de ză'padă.                           —  Plătesc în lire sterline!      îmi sărută într’o zi logodnica. Onoa­
                 Am  mai  strigat  de  două  ori,  du­  —  Eu în dolari.               rea  trebuia  să  mi-o  spăl  în  sânge
               pă  cel  ascuns  în  pietre,  dar  n’a   —  Daţi-mi numai lei!          (proprietăreasa  mă  sfătui  s’o  spăl
               venit nimeni.                         Şi-am  plecat  într’o  dimineaţă  fri­  cu apă caldă).
                 —  Poate  nici  diavol\  nu  este?  !  guroasă să-mi vând cadavrul.      A  doua  zi  trebuia  să  duelăm.
                 Drace, dacă  eşti  vino ! Te-a  che­  Un neamţ mă întâmpină:          Ridicai arma,  când două  braţe  slabe
               mat  Faust,  te-ai  arătat.  Te  chem   —  Sunteţi tinăr şi viguros.    şi  osoase  mă  opresc.  Era  evreul,
               vrăjitoarele  cu  suflet  murdar,  te   Mi-e teamă să nu mor înaintea    cumpărătorul cadavrului meu.
               arăţi.  Vino,  şi  arată-mi-te.  Nu-ţi  Dvoastră.  Ce  folos  că  vă  cumpăr,   —  Nu  vă  permit  să  duelaţi.  Nu
               trebuie umbra, îţi voi vinde sufletul.  n’o să vă pot diseca.            vreau  să  am  un  cadavru  ciuruit  de
                Simt  cum  foamea  îmi  suge  pu­     — Voi muri în curând, Dle Doctor!  gloanţe,  Am  cumpărat  un  cadavru
               terile, chemând în ajutoru-i moartea.   Zău am să mor! Numai cumpă-      întreg. Am plătit cinci mii lei, vreau
                Sunt  tânăr  şi  aş  vrea  să  trăesc.  raţi-mă !                       să ştiu pentru ce am plătit.
                Ajută-mă!                             M’a dat afară!                      In mijlocul hohotelor de râs,
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13