Page 4 - 1925-14

Pag. 192 C O S I N Z E A N A —-----------------I--------------------30—VII. 1925 •

deopotrivă: popa reformat, învăţă­
torul şcoalei de stat şi ceialalţi. -:Æ'h
De câte ori nu-i împungea pe ei Aeroplanul lui
aşa, un tel de dudă înăcrită, adu­ Amundsen Înzăpe­
când vorba de ţăranii din Plopeni. zit în blocurile de
— Să fie a dracului de porodiţă. ghiaţă delà pol. Din
Ori cum ai arunca o, cade pe pă­ pricinna greutăţilor
mânt mereu în picioare, ca pisica. Amundsen nu a pu­
Cum poată să se ţină atât de câr- tut atinge polul.
pânoasă de lume?
Şi...de unde se deşteaptă mereu?
— Hm, — făcu popa rtformat. — din clipirea ochilor,’ din scuturarea Atunci s’a putut vedea clar ce clo­
De unde? Ian, uitaţi-vâ, mă rog, prin sumanelor pe umeri, din clătinări de coteşte în acest popă... El e dea-
geamul din faţă, cu mine. Vedeţi capete. Femeile vorbeau despre ace­ dreptul o piedică, aici în Plopeni,
cocioaba aia neagră pe deal, cu cru­ leaşi lucruri din ameninţări cu de­ pentru bunul mers al lucrurilor.
cea ridicolă pusă drept creastă?! getul şi din subţieri de buze. Se strică ţăranii. Se îndârjesc, se
Acolo se adapă nevoiaşii ăştia 1 A- Rar, vreun flăcău, ori vreun băr­ opun... Trezeşte pofte de nemul­
colo în poiata aia ... bat însurat, reîntors de pe câmpul ţumiri... Până ieri, care dintre ei
Ei, nu ştiţi voi ce-i un popă valah!? de luptă şi informat de cele ce se mai ştiau ce se petrece în lume?
petrec la ei în sat, dupăce îşi pli- Azi toţi nătăfloşii şi nespălaţii îţi
— Eu cred că îndeletnicirile lor nia concediul, luând o duşcă de comentează ultimele evenimente de
i-au ajutat să se trezească rând pe rachiu mai mult, începea să răc­ pe glob ! Şi, la toate astea, cine-i
rând, — luă cuvântul Lab Laioş. — nească tulburat, sălbătăcit: cauza — Popa!
Nu-i vedeţi că-s vecinie dintr’un târg — Să nu vină vremea aia, să nu Ei, bine, asta nu se poate suferi
în altul? Urmăriţi-i numa’. Umblă vină ! mai departe. Ar fi o faptă de com­
ăştia ca furnicile ... Dar dispun şi Ortacii de chef însă înţelegeau plicitate. Când ţara duce un răz­
de parale, pe onoarea mea... E îndată cum vine vorba şi săriau boiu atât de crâncen, aproape de
putere de viaţă în ei, domnii mei, să-l domolească din răsputeri: patru ani, adevărat că în chip glo­
şi pace!... — Nouă ne faci necaz, numai rios, orice încercare de subminare,
Astfel stând lucrul, nu-i mirare, nouă, care rămânem acasă...! Ştii pe orice înscenare de nemulţumire, e
dacă acestor ţărani, dintre cari cei Nichita ce trage pentru o vorbă mai o crimă, un atentat... la siguranţa
mai voinici şi mai frumoşi sunt ple­ mult, ştii?! Şi azi se târeşte dintr’o statului... !*
caţi la războiu chiar dela mobilizare, temniţă îi alta...! Acuma, zice că-i Rechizitorul vrednicului secretar
au început să h se deschidă ochii la Seghedin___ fu straşnic. Făcu o adâncă impresie
mari şi iscoditori în jurul lor. Şi aşa Şi aşa, sătenii luară de veste toate’ asupra: reprezentanţei comunale.
au descoperit în grabă o seamă de mişcările şi toate faptele persoane­ — Adevărat, foarte adevărat! apro­
lucruri şi fapte în drăguţa lor de lor din administraţia lor. bă Deneş.
administraţie comunală, la care ar fi Le comentau, le povesteau între — La asta nici nu m’am gândit!
căscat ochii mari, prosteşti, superi­ ei de zeci de ori, până în cele mai se amestecă Lab. Dar nu mă în­
orii imediaţi; ei insă habar nu aveau mici amănunte... Fiecare ispravă doiesc că aveţi toată dreptatea...!
de cele ce se petrec „la fund“. nouă, a doua zi trecea din om în — Să-i facem vânt! îşi întâlniră
Cum le puneau la cale toate se­ om până la popa. Aici se oprea şi graiul în aceeaş părere cu toţii. —
cretarul cu p'imarul; cum dregeau o lua iar înapoi... Primejdia trebue preîntâmpinată din
ei, mai rar! Cum se pricepeau să Insă toţi aveau lacăt pe gură. ori care parte ar veni, iată adevă­
îndosească saci enormi cu făină ori Nimeni n’ar fi cutezat să ridice un ratul si singurul patriotism !
cu zahăr, bidoane cu petrol şi lăzi glas în public, pentiu nimic pe — La asta mă gândiam. De asta
cu tutun, pe urma cărora făceau lume. v’am rugat să osteniţi până aici.
averi în ascuns! Da, erau meşteri în Din toate aceste secretarul nu Am crezut tare, că prezenţa voastră
astea, încât, îşi închipuiau ei, că nici bănuiâ nimic. De geaba se umflă nu putea să rămână...; că împre­
dracul n’ar putea să le dea de urmă..! primarul Ion Bărbat în pene, bâ- ună vom găsi mai uşor soluţia cea
Dracul, nu! Aveau dreptate. Dar tându-şi pieptul cu mult ifos şi mai potrivită.
când e vorba de Plopeneni, apui spunând cu înţelesuri încrucişate Nu m’am înşelat. Suntem de a-
s’au fript, s’au înşelat dumnealor că el „de douăzeci decani îşi poartă cord! — trase concluzia secretarul
amar. Căci Plopenenii au aflat în diregâtoria...“ cu aer de plină gravitate.
curând toate şmecheriile secretarului — înaintea mea prostimea nu ştie ...Pe deal, la bisericuţa de lemn,
şi ale primarului. Se şi vorbia de nimic, n’ajjnge nimic. Las’ pe mine, cu turnul înegrit şi aplecat de un
toate, dar numai în şoapte şi în domnule secretar, că ţi-i comănesc vifor, cântau clopotele de vecernie.
taină. Tare, nime nu îndrăsnia să eu!“
scoată nici măcar o sfântă de vorbă De fapt, pe secretar, în vremea
legănată. Gemeau acolo în adâncuri asta, îl munceau alte gânduri. „Po­
cu toţii. Vedeau nelegiuirele până pa ăsta, care îşi sună clopotele în
din colo. Erau prea cusute cu aţă fiecare dimineaţă, nu-i lucru curat
colorată pentru ei. Îşi dedeau seama în sat. Nu ! Cât era de întemeiată
şi de urmările acestor abuzuri, dar convingerea lui dela început cu pri­
tăceau ca şi când ie-ar fi atârnat vire la acest om, se dovedeşte şi
cineva lacăte la gură tuturora ... cu ultima lui isbucnire, când cu
Bărbaţii se înţelegeau între ei rechiziţionarea vitelor pentru armată