Page 6 - 1925-14
P. 6
Pag. 194 C O S 1 N Z E A N A 30-VII 1925
C O N U L V A S I L E Î VLADIMIR N ICO ARĂ A L Ă
O
N
I
D
DE SABIN } TRl'ŢIA
Cu sufletul bătut de gânduri rele
Stau azi trudit la margine de drum
înalt şi grăsuliu, cu spinarea în de alte principii şi nu aproba pe Privind uimit: din visurile mele
covoiată puţin din cauza bătrâneţii, nici unul. Ce s'au sfărmat sub vremi le rebele
vesel şi vorbăreţ, aşi apucasem să-l Mă scuzaţi domnilor, — zise un Na mai rămas decât un pic de scrum.
cunosc eu pe Conul Vasile. Dea tinăr advocat, — dar eu sunt de
supra urech i drepte îşi lăsase în- părerea, că sufletele pribegesc în
tr’adins câteva fire de păr cărunt, „nirvana.* La un moment dat apoi, Zădarnic cerc cu mâni tremurătoare
pe cari le pieptăna într’o parte, să se transformă în fiinţe diferite, spre Să prind în zbor al gândurilor fum,
acopere „luna,* care făcuse mari exemplu în muscă, ori.... — Speranţele au fost înşelătoare,
ravagii pe capul dumnisale. In ti „E asta una nu se poate!“ zise Iubirile sunt clipe trecătoare,
nereţe fusese cel mai bogat om al conul Vasile. Credinţele s’au măcinat pe drum.
ţinutului, dar după moartea cucoa „Nu ţi-se pare oarecum prea ciu
r
nei Anetta, câteva proc se cu nea dată afirmaţia asta, dragă doctore?.. Cum nu mai sper în clipa care vine
murile răposatei soţii, îl sărăciră. S'ar putea oare ca dumneata — pu Si nu mai cred în ziua de acum,
Copii nu avea. Din toată măreţia nem cazul şi să nu te superi — după Când nu mai am încredere în bine,
zilelor din tinereţe, îi rămăsese doar moarte să iai fiinţa unui patruped, Când de tristeţe zilele mi-s pline
o casă boierească şi câteva pogoane care ...“ — De ce mai zăbovesc pe-al vieţei drum ?
de vie. Cu toate neajunsuri e însă, „Z-i măgar, coane Vasilică ..“ —
firea îi rămăsese aceiaşi, vesel, vor îl întrerupse zimbind un mucalit,
băreţ şi vecinie prevenitor. Pentru care se afumase binişor. „Ei nepoate,“ — cei tineri fără
asta îl stimau deopotrivă şi bătrâni „Tocmai!., aşa vroiam să zic — deosebire toţi îi erau nepoţi — „spu
şi tineri. Conul Vasile era sufletul şi să nu te superi dragă doctore şi ne şi dumneata ceva. Eşti student
oricărei societăţi. Rar se făcea vre-o nepoate..“ — spuse iarăşi la rân- în teologie şi trebuie să ştii!...“—
petrecere, dela care să fi lipsit, iar du-i conul Vasile. — „Dumneata Ce am spus nu îmi aduc aminte,
cules de vii fără dumnealui nici că care ai pretenţia de-a face în lume — eram şi eu subt efectul „vinu
se putea. Ca povestitor era neîntre dreptate şi eşti om cu învăţătură lui“, care îmi trecuse dela cap şi la
cut Când începea vreo anecdotă, mare, după moarte să ajungi în aşa picioare, — dar conul Vasile nu a
îşi aduna în jur o galerie ş’apoi să hal?..“ fost mulţumit de Ioc cu părerea mea
fi văzut râs şi voie bună. Paharele de vin se goleau mereu despre „ceialaltă lume.“ Atunci dum
Cu cei tineri îi plăcea să lege şi cu cât se inveselau inimele, cu nealui îşi trecu degetele tremură
vorbă, să îi descoasă, mai ales în atât devenea şi discuţ'a mai inte toare peste firele cărunte, cari îi
chestii de dragoste. Era meşter is resantă. Intr’un târziu conul Vasile acoperau „luna,“ apoi clipi de câ
cusit în treburi de căsătorie şi pen făcu propunerea să îşi spună fie teva ori obosit şi zise:
tru lucrul acesta îi umblau şi fetele care părerea şi să fie primită de „Domnilor, văd, că discuţia nu
în voie. Cu un cuvânt, conul Vasile toţi aceia, care se va părea mai mai vrea să ia sfârşit. Fiecare a
se pricepea la toate. Cu ocazia unei convingătoare. Eu, fiind cel mai ti spus ceva, dar nu se pot proba cu
serbări, — de îmi aduc bine aminte, năr am rămas pe urmă. Când vine dovezi. Eu nu ştiu, care va fi ade
era o sfinţire de biserică — eram şi rândul meu, conul Vasile se în vărată din multele păreri, dar per-
:
câţiva oaspeţii preotului din loca toarse spre m'ne şi îmi z se: miteţi-mi să vă istoricesc o întâm-
litate. Conul Vasile era între primii
învitaţi. După masa înbelşugată, la
care se servise vin, ca !a nunta din
„Cana,“ — părintele ne ospătase
cu tot ce avea mai bun şi nu în-
zadar se ruga lui Dumnezeu* că îi
dăruise multe bunătăţi — cum, cum
nu, venise vorba despre ,ceialaltă
lume.“ Pe tema asta se încinsese o
discuţie aprigă, între un preot or
todox şi unul catolic. Preotul catolic
susţ nea ex stenţa unui loc numit
„purgator,“ unde după părerea lui,
aveau să se ispăşească sufletele pă
cătoase, iar colegul său ortodox, era
de altă părere şi nu se lăsa nici
cum bătut. Stăpânul casei, vrând se
observe întru toate regulele ospi
talităţii, nu se mesteca în discuţie.
Ceilalţi aprobam şi desprobam, când
pe unul, când pe cellalt. Conul Agitaţiile chineze împotriva străinilor şi’n special împotriva Angliei, au
Vasile, care avea pretenţia că se luat proporţii uriaşe. Până şi copiii de şcoală au demonstrat pe străzi,
ocupă şi cu spiritismul, era cu totul cerând alungarea streinilor .din China
i
