Page 8 - 1925-14
P. 8
Pag. 196 - C 0 S 1 N Z E A N A -------------------------------------------- 30—VII. 1925
L I T E R A T U R A R U S E A S C Ă
APA
de MAXIM GORKI
Fiecare om are pe conştiinţa lui — O temă?.. Vai de mine! Are pede să-i scriu tema. Intr’o zi, un
cel puţin o pată; am şi eu una, ca un subiect atât de trist, încât ai în profesor din literatura rusească îmi
toată lumea. ceput să plângi înainte de a o face? pusese nota 2 pentru o lucrare pe
De obicei muritorii privesc această Ea zâmbi. care o scrisesem în locul unui elev
podoabă cu destulă seninătate : aşa — Da, da, dumitale îţi vine uşor din clasa 5-a. Subiectul era: „Care
cum poartă oamenii de lume piep să vorbeşti, se vede cât de colo, că sunt trăsăturile de caracter comune
tul cămăşii scrobit. Eu însă nu port pe dumneata nu te sileşte nimeni între Bobcinski şi Dobcinski, cele
cămăşi scrobite, şi de aceea, fără să scrii... două personaje din comedia Revi
îndoială, pata pe care o am mă cam — Ba, din nenorocire, Lizeto, nu zorul de Gogol“.
supără. Deci, ca să nu mai lungesc e tocmai aşa. Nu mă sileşte profe Altădâtă, am luat nota 0 pentru
vorba, vreau să mă spovedesc. sorul, ca pe tine, mă sileşte viaţa. o altă temă, pe care am făcut-o în
Mai adaug că n’am luat această Nu ştiu, care din două e mai rău. locul unui băiat din clasa 6-a de
hotărâre fiindcă mi-ar lipsi alte di Dar nu te mai întrista aşa. Am să spre : „Respectul ce-1 datorăm pă
stracţii în viaţă, sau fiindcă nu mă fac eu tema în locul tău. Ce subiect rinţilor: avantajele şi dezavanta
simt în stare să atrag luarea aminte are ? jele lui“.
a semenilor mei printr’o ispravă mai — „Apa: rolul ei în natură şi în Aveam, cu alte cuvinte, destulă
însemnată, sau fiindcă vreau să vă viaţa omului“. Mi-o scrii? Da? Vai experienţă în această privinţă. Cu
sperii cu virtuţile mele. Nu, niciu- cât eşti de bun! O să-mi pună toate acestea căzui pe gânduri. Do
nul din motivele care îndeamnă de nota 5, *) nu i aşa? ream din toată inima, ca fetiţa mea
obicei pe oameni să se spovedească — Aşa cred. să aibă nota cea mai bună. Cum
în mod public nu mă stăpânesc — Şi pe urmă, vii să ne jucăm să fac, ca să obţină acel 5pecare-l
în clipa de faţă. Mă spovedesc nu cu păpuşile? visa, şi nici un sfert de punct mai
mai pentrucă vreau să dau o dovadă — Dupăce isprăvesc tema? De puţin ?
despre pocăinţa mea. Mă înarmez sigur. Dupăce cugetai îndelung asupra
prin urmare, ’cu peniţa, ca să-mi — Atunci, la revedere ! Eşti foarte problemei, ajunsei la convingerea,
curăţ, întocmai ca cu o perie, pata drăguţ. că înainte de a mă apuca de scris
neagră care-mi roade sufletul. Şi o luă la fugă. trebuie să uit că sunt un om mare,
Povestea a început într’o zi fru Mai avusesem prilejul să fiu de înalt de un metru şi optzeci, ci o
moasă de Mai, când, în timpul unei folos şi altora, în acelaş fel. Iată fetiţă de liceu, în vârstă de doispre
plimbări, am întâlnit o foarte fra pentruce mă oferisem atât de re zece ani. Eram dator, deci, să îmit
gedă elevă de liceu, pe care o cu *) In Rusia, notele încep delà 5 până pe cât mi-o sta în putinţă felul de
noşteam Se numea Lizeta. Avea la 0, nota 5 fiind cea mai bună. a gândi a unui copil. Foarte bine!
ochi căprui, plini de zâmbet şi de
lumină. Dar, în ziua aceea ochii ei
erau trişti. Faţa ei trandafirie şi ve
selă era, când ne-am întâlnit, pa
lidă şi posomorâtă. Paşii ei erau
uşori, ca ai unei păsări, pe când
acum abia îşi ţâra picioarele.
— Bună ziua, Lizeto I Ce* ţi mai
fac păpuşile? Sunt sănătoase? Ui
tasem să vă spui, că-mi plăcea să
mă joc cu ea de-a păpuşile, căci
această îndeletnicire mă făcea să
mai uit legăturile cu oamenii de
seama mea.
— Bună ziua, îmi răspunse Li
zeta, cu glasul înlăcrimat.
— Ce ai, fetiţo ? o întrebai, mişcat.
Mărturisesc că o iubeam mult, şi
că ea răspundea la această dragoste
a mea cu toată puterea şi cu tot
focul celor doisprezece ani ai săi.
N’am nici eu însu-mi, de altfel,
decât cincizeci şi trei.
— Iar... iar ne-a dat... o temăl Echipa, cu care Amundsen a făcut excursia cu aeroplanul la polul nord. Amundsen
zise ea printre lacrimi. este bătrânul din mijloc. Fotografia e luată după sosirea lor din primejdiosul zbor