Page 10 - 1925-15-16
P. 10
Pag. 214 C O S 1 N Z E A N A 30--VIII. 1925
mâna pe inimă şi am zis în gândul
meu: U L C L E E L E
— Doamne, jur pe tot ce am mai
sfânt, că dac’o fi să nu şe poată de ION S. S Ă L Ă G I A N U
mărita Leuuţa din cauza acestui dinte, Dşoarei LV CI A C . . .
o iau eu...
Un coleg de şcoală, fiul celui mai Dacă mergi cu personalul dela „Aşa s’a pomenit din bătrâni —
vestit medic al oraşului mi-a adus Oradea-Mare la Cluj, ai un minunat ţie-te Dzeu 1 — răspunse moş Du
o carte despre durerea de dinţi. prilej să te delectezi in pitorescul mitru nepăsător, la început, dar tot
Am citit-o întreagă. Da, dinţii co regiunii, plină cu păduri virginale mai aplecat spre vorbă încetul cu
piilor de-obiceiu cresc iar până la şi cu o serie nesfârşită de mormane încetul.
zece ani.. Dar de ce numai „de uriaşe de stânci, — prin culoarele Unde-i fată mare în casă şi ul-
obiceiu?“. cărora trenul şerpue timid, întrând cică-i pe creştetul casei. O fată, o
Când venea dela şcoală Lenuţa adeseori prin tuneluri înfricoşate. ulcică; două fele — două ulcele.
îşi des.hidea gura mare în faţa o- Expresul şi acceleratul, cari abia
glinzii. Eu o vedeam şi gândeam: poposesc prin gările cele mari, ex Nu i rău aşa cu ulcelele pe casă.
— Doamne, de ce nu sefac minuni clud această plăcere pe care o gă Şi eu baba mea tot cu ulcica am
şi în ziua de azi? seşte ochiul în atâtea tablouri fer luat-o, dar acum după „bătaia“ asta
Când mergeam la şcoală treceam mecătoare, căci din goana lui ver mare — când s'au reîntors feciorii
pe lângă o biserică pururea des tiginoasă stâncile îţi fac impresia că acasă — mere pacoste au adus ul
chisă. Intram, mă puneam în ge acum-acum se rostogolesc peste celele acestea pe capul oamenilor.
nunchi în faţa altarului şi mă ru prăpastia prin care fugi, şi astfel Că, să nu-ţi povestesc numai de
gam: ochiul obos’t dela o vreme preferă Ion al Floarei Ursului şl vei vedea
— Doamne, nu mă lăsa cu ocara să citească vreo pagină de roman ce blăstăm a fost şi pe capul fe
jurământului strâmb... Tu eşti atot mai bine, decât să privească Ia pă- ciorului acesta o ulcică a unei fete
puternic Doamne, dă-i Lenuţei un reţii vagonului. de-i zicea Măriuţa lui moş Ananie.
dinte. Sunt fericit că mie punga îmi in Era fecior bun, cinstit şi cu spor
Dumnezeu mi-a ascultat rugăci terzice să mă încumet a desbate la lucru lonuţul Floarei. Dar pe
unea şi evenimentul mult aşteptat, biletul pentru aceste două feluri de semne în zodie rea i-a fost dat să
a sosit. Dinţii cresc cu dureri, dar trenuri, cari răpesc cea mai fru vadă lumina soarelui căci nu se
Lenuţa le-a suportat cu răbdare mu- moasă distracţie celuia care voia putu „alipui“ şi elcaşi alţi oameni*.
cenicească. jează. Moşul meu privea înspre unul
*
* * * * * dintre satele de pe coaste şi cu
privirea aţintită asupra unei case
N’aş fi spus povestea aceasta ba „Valea Ladului“ — strigă călăuzul,
nală, copilărească. Dar ea are un şi cu o smâncitură trenul se opri. mici, în margine de sat, acoperită
cu scânduri şi cu două beţe aproape
epilog, nu prea copilăresc. O haltă tupilată subt un umbrar de putrezite pe creştet, mi-o arătă şi
S’a scurs an după an şi eu m’am castani bătrâni. mie continuându-şi istorisirea :
făcut dentist. Cum, cum nu, Lenuţa Satul departe pe coastele unui
s’a măritat... cu mine. Dintele ei deluşor din faţă. Mai încolo un alt „Vezi dumneata casa aceia, fără
a fost cu noroc. sat la dreapta,* altul la stânga. Se ulcele, colea de margine, pe lângă
Am trăit zile albe împreună. Ori tot văd aşa resfirate, aci pe Valea drumul de ţară? Acolo şedea moş
ce nor se ivea pe „firmamentul“ Iadului, vreo 3—4 sate, şi fiind Ananie cu două fete de-s ele nu
căsniciei noastre, îl alunga amin aproape îndesuite pe trei coline rori acuma la nişte „găzdaci“ de-ai
tirea dintelui de odinioară .. . despădurite, puteam uşor distinge satului.
— Lenuţo, suflete, — îi ziceam pe coperişul caselor, în fiecare sat, Pe una dintre acelea — pe cea
atunci, — îţi scot un dinte ... în vârful unui băţ o ulcică ici — mai mare — tare o iubea lonuţul
Lenuţa zâmbia, zâmbiam şi eu şi două, trei, patru colea. Floarei. Şi s’au vorbit copiii într’o
norul se risipia. Ce o mai fi şi asta? gândeam zi de vară, colea pe vremea sece
După un an de căsnicie a durut-o eu. Fără rost nu-şi urcă nici ro rişului, că în toamnă să se cunune
întradevărun dinte. A durut-o straşnic mânii noştri ulcelele pe casă. Iată-mă şi să se „aşeze“ şi ei ca lumea.
vre-o trei săptămâni. Insfârşit, i-l’am din curiozitate dat jos din tren şi Dar, vezi dumneata, omul într'un
scos. Nu peste multă vreme apoi... mă luai la vorbă cu un moşneag fel vrea şi Dumnezeu altcum orân-
s’a născut Viorica. Aşa se întoarce — tocmai cum îmi trebuia mie — dueşte şi pe feciorul Floarei, până
durerea omului în bucurie. care să-mi istorisească taina ulce în toamnă, l-au chemat la cătănie,
După doi ani i-am mai scos un lelor, căci cum s’a svonit şi pela noi la
dinte şi s’a născut... Mărioara. Iar „Moşule Dumitre“ — poreclesc primărie, mare bătaie începuse împă
când i-am scos pe cel de-al treilea eu la întâmplare pe interlocutorul meu ratul nostru şi cela al neamţului cu
s’a născut... Lili. Trei dir ţ», trei — „de ce or fi atârnat oamenii împăratul muscalului. Iar pe lonuţul
fete. Dinţii Lenuţei sunt aducători dela DVoastră ulcelele pe casă?“ Floarei,dacăîlîmbrăcarăîn „mondur“
de noroc... întrebarea mea prinse şi moşneagul până în ţara muscalului nu s’a
Şi totuşi, vedeţi, mă gândesc de — care de sub umbra unui castan oprit trenul cu el şi cinci ani în
multe ori: n'ar fi bine oare să-i privea nepăsător norodul nou-nouţ cheiaţi — din vara aceia — nimic
scot de-odată toţi dinţii şi să-i pun sosit cu trenul—începu să-mi isto n’a mai auzit Măriuţa Iui moş Ana
alţii noui? risească întâmplarea pe care o Veţi nie — că aşa-i zicea Ia fata cea
Aceia nu dor nici-odată ... urmări în cele ce urmează : mai mare — despre el.
