Page 13 - 1925-15-16
P. 13

30—VIII. 1925--------------------------  --------C  O  S > .   N  Z  E  A  N  A                  Pag. 217


     eu,  le  îngheţa  sângele  în  vine  şi
     cădeau  ca  vrăbiile,  neloviţi,  iar  noi   Cum j u         d   e   c   ă     p   a   ş   a
     cei  dela  Ardeal,  ne  gândeam  în  si­
     nea noastră:                                           din Maroc...
       —  Doamne,  de  ce  nu  sântem  cu
     ei I Cu granatirii...
                                                            — însemnările unul călător —
       Nu-i  vorbă,  nici  noi  nu  ne  dam:
     întorceam  puştile  măciucă,  închi­  Războiul  pe  care-1  poartă  Franţa  san,  care  l’a  ridicat  la  rangul  de
     deam  ochii  şi  loveam  pe  nevăzute,   în Maroc, pentru a înfrânge răscoala  general,  paşa  din  Fez  s’a  luptat
     cu  inimile  strânse  ...  Porunca  eră   rifanilor  lui  Abd-El-Krim,  a  făcut  vreme  de  şapte  ani  pe  seama  lui
     poruncă.  Da’  nu  ne  venea  la  soco­  pe  mulţi  ziarişti  şi  scriitori  francezi   Abd-el-Az'z  împotriva  Rfului  ră­
     teală.  Păcat  de  aşa  neam  de  flăcăi   să  treacă  Mediterana  pentru  a  stu­  zvrătit  caşi  astăzi,  dând  dovezi  de
     Nemţii noştri fugeau ori cădeau buluc   dia  la  faţa  locului  obiceiurile  şi   mari  calităţi  războinice  şi  politice,
     şi  rămâneam  noi.  Atunci  îi  vedeam   f  rea  îndărătnicului  pcpor  african.  şi  aducând  stăpânului  său  o  în­
     că  stăteau  par’câ  pe  gânduri  şi  se   Unul  dintre  aceşti  călători  cu  ochii  treagă  bogăţie  de  aur.  Bagdadi  e
     întrebau:  ăştia  nu-s  nemţi,  ci  flăcăii   larg  deschişi  asupra  celor  ce  se   un  om  incoruptibil,  care  a  ştiut  să
     iadului?  Le  plăceâ  să  ne  încunjure   petrec  în  jurul  lor,  ne  povesteşte  reziste  la  orice  tentaţie,  deaceeea
     şi  să  ne  facă  prinşi,  ca  să  ne  arate   următoarea  scenă  interesantă,  care  cu  drept  cuvânt  poate  să  zică:  —
     împăratului  lor.  Bagseamă  li-se  îm-   merită  să  fie  cunoscută.  E  judecata   „Tot  ce  se  găseşte  în  casa  mea,
     părea  de  noi.  Apoi  la  Wagram  au   lui  Bagdad*,  paşa  din  Fez,  capitala  mi-a  rămas  dela  strămoşii  mei.  Am
     făcut  ce-au  făcut  şi  ne-au  prins  pe   Marocului.                 comandat  patruzeci  de  ani  armatele
     câţiva.  Ne-au  strâmtorat  într'un  cot   Bagdadi  e  un  om  de  şaptezeci   lui  Maghzen.  De  doisprezece  ani
     de  pădure  şi  ne-am  trezit  deodată   de  ani,  în  care  se  întrupează  toată  sunt  paşă  în  Fez,  cel  mai  bogat
     împrejuraţi  de  franţuzi,  mulţi  cât   măreţia  civilă  şi  militară  a  maroca­  oraş  din  Maroc.  Odăile mele  ar pu­
     puvoiul  de  vară.  Ne-au  întins  mâ-   nilor.  El  se  bucură  pretutindeni  de  tea  să  aibă  zidurile  aurite  şi  să  fie
     nile  frăţeşte  şi  ne-au  strigat:  bra­  o  popularitate  fără  egal,  şi  e  în­  pline  de  bijuterii  şi  de  pietri  scum­
     vai  Nu  ne  temeam  de  ei,  că  prea   conjurat  de  o  aureolă  de  cinste  de­  pe.  Dar  n’am  vrut  să  se  spună,  că
     aveau  ochi  prietenoşi  şi  feţe  de­  săvârşită  într'o  ţară  unde  jaful  şi  Bagdadi,  omul  de  a  cărui  cinste  nu
     schise.  Şi  ne-au  dus  la  împăratul,   tâ'hăria  sunt  la  ordinea  zilei.  Di­  s’a  îndoit  nimeni  niciodată,  a  pus
     pe-o  muche  de  deal,  la  Napolion   scipol al marelui sultan Muley-Ha-  mâna pe un ban care nu-i a lui.
     Bunăparte.
       Om  mic,  fără  mustaţă,  cu  piep-
     tărel  alb  si  cu  chivără  ascuţită  în­
     ainte.  Călare  între  ghinerari,  toţi
     unu  şi  unu.  Ne-a  privit  încruntat  o
     clipă, apoi dupăce a întrebat de po­
     vestea  noastră,  s’a  luminat  la  chip
     şi  a  zis  şi  împăratul:  brava  Arde­
     lenii  Aştia-’s  neam  de  latini,  tari
     ca iadu, brava ...
       —  L-am  văzut  pe  Napolion,  ne­
     poate, cum te văd pe tine... Doamne,
     Doamnei  Se  uitau  ghinărarii  la  el,
     par’că  să-l  soarbă.  Şi  ne  uitam  noi,
     oh,  cum  ne  uitam...  Ăia  era  împă­
     rat, nepoatei
       —  Atunci  am  cunoscut  eu  pe
     Franţuzi şl mi-am zis: frumos neam
     şi  viteaz  popor.  Ochi  limpezi,  ca
     soarele,  piepturi  ca  stâncile,  braţe
     ca fulgerele. Inimi deschise, şi prie­
     tenoşi,  ca  vremea  cea  bună.  Nemţii
     noştri  erau  tot  înnouraţi  şi  tăcuţi,
     ca  zilele  babelor,  când  iasă  Dochia
     la  munte,  iar  Franţuzii  tot  foc  şi           DELA SĂRBĂRILE JUBILIARE DIN BRAŞOV:
     pară.  Şi  chiteam  în  mintea  mea:  or   Câţiva  colegi  din  promoţia  anului  1909,  întruniţi  cu  prilejul  sărbărilor.  In  rândul
     fi  de-un  sânge  cu  noi...  Trebue  să   deasupra,  dela  stânga  spre  dreapta:  Vasile  Stoica,  publicist;  Dr.  Ionel  Hozan,
     fie.  Par’că  aşa  spune  şi  în  cărţile   advocat;  Dr.  Sébastian  Bomemisa,  directorul  revistei  noastre;  Dr.  Emil  Colbazi,
     voastre. Adevărat?
                                           asistent  la  Clinica  Dermatologică  din  Cluj;  Dr.  Dimitrie  Nistor,  fost  prefectul
       — Da, nepoate, eu am văzut Fran-    clasei  VIII,  advocat;  Dr.  Victor  Stăniiă,  asistent  la  Clinica  Dermatologică  din
     ţujii în ţara lor ...                 Cluj;  Laurean  Aron,  căpitan;  Dr.  Ion  Tatu,  consilier  al  oraşului  Oradea  Mare;
       Şi-am  dat  ochi  cu  Napolion  îm-   Inginer  Nicolae  Dordea.  dela  Intreprinneriie  Generale  Technice.  In  mijlocul  şirului
     păratu!                               din  jos  părintele  Manu,  deputat.  Dela  dânsul  spre  stânga  Dna  Dr.  Hozan  şi
                                           Dna Căpitan Aron, iar spre dreapta (la stânga dânsului) Dna Dr, Bomemisa
                                                                     şi Dna Dr. Nistor.
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18