Page 16 - 1925-15-16
P. 16
Pag. 220 C O S I N Z E A N A 30-VIII. 1925
acvilele nebiruite pe meterezele Car-
paţilor şi au durat toate rosturile
noastre de popor latin. Şi ne gră
ieşte de pionerii redeşteptării noastre
dela mijlocul şi sfârşitul veacului al
XVIII-lea, de Gheorghe Şincai, de
Petru Maior şi de tovarăşii lor în-
trepizi şi entuziaşti, cari dela Co
lumna lui Traian şi din arhivele
Vaticanului au adus acel strigăt de
C U L T U R A L E în zilele de 29 şi 30 August, va fi mântuire, care a electrizatpe iobagii
de o deosebită însemnătate, întrucât Transilvaniei sau pe obijduiţii Mun
„Astra“ la Reghin. — Adună ea va avea sarcina de a împrospăta teniei, şi, luminându-le frunţile în
rile generale ale „Asociaţiunei“ din comitetul de conducere al vechiului creţite, le-a oţelit braţul să dea
Sibiu erau altădată pentru viaţa aşezământ. Să nădăjduim că va şti mişcări ca cea a lui Tudor Vladi-
sufletească a Ardealului un fel de să păstreze ceeace a câştigat până mirescu din 1821 şi a Iancului din
recapitulare obştească a puterilor acum, chemând la muncă puteri 1848. Dintre monumentele străbune
noastre de rezistenţă sufletească. noui, capabile să-i dea un nou avânt ale Romei a pornit vorba sfântă:
Fixând din an în an şi din loc în spre realizarea ţintei sale unice ; „Mare lucru este a fi născut român!"
loc o reuniune frăţească a tuturor care este întărirea culturei româneşti Şi tot acolo, la Roma, mormântul
factorilor mai de seamă culturali, şi răspândirea ei în straturi cât mai unul arhiereu martir, era până în
„Asociaţiunea“ îndeplinea un scop largi. zilele noastre, statornicul protest al
îndoit. îşi revizuia conştiincios pro * năzuinţelor naţionale româneşti, su
gramul său de muncă şi purta fă Pelerinaje româneşti la locu grumate de naţia haină şi imper
clia încrezătoarei sale însufleţiri rile sfinte. — Anul curgător a fost şi tinentă a lui Arpad. Inochentie Clain
de-alungul unui colţ de ţară oropsit. este, într’o privinţă, un an norocos. El a fost întruparea tuturor aspiraţiilor
Astăzi, în împrejurări schimbate, a dat Românilor prilejuri favorabile să noastre de popor latin, împilat şi
nici rosturile „Asociaţiunii“ nu mai poată trece, cu cheltuieli relativ mici, jefuit în propria lui ţară străbună.
sunt aceleaşi. Adunările sale gene graniţele ţării şi să profite de es- Ori, lespezile de mormânt din mica
rale nu se mai ţin, ca odinioară, cursii foarte folositoare şi bogate biserică „Madona del Pascolo“, tre
într’o atmosferă solemnă de praznic în emoţii înălţătoare. Două impor buie să fie şi astăzi un altar na
naţional. A început chiar să răsune tante grupări de pelerini, delà Bu ţional, spre care închinările noastre
şi aici, ca şi în alte părţi, zgomotul cureşti şi din Blaj, au cercetat până nu p^t să încete nici odată 1
neînţelegerilor şi al patimilor din acum Italia, care sărbătoreşte Ia Şi, înafară de acestea cons’deraţ'i
afară. Nu ne vom grăbi să spunem, Roma „Anul Sfânt“ al Creştinătăţii de ordin naţional, Roma, prin co
că fenomenul e îngrijitor. Lucrul Apusene. Alte două, una delà Cluj, morile de artă şi prin Biserica ei,
de căpetenie ,e să nu sufere insti a Ceferiştilor, şi alta delà Blaj, vor cu zeci şi sute de milioane de cre
tuţia, de pe urma răfuielilor dintre plecă în acestea zile, tot acolo, în dincioşi ale celor mai avansate na
oameni. patria Renaşterii şi a originii noastre, ţiuni ale pământului, prezintă tot
Căci .Asociaţiunea“ nu şi-a împli iar a treia, condusă de Mitropolitul deauna cel mai mare interes pentru
nit menirea odată cu întregirea ortodox al Ardealului, va cerceta orice om cult şi doritor de elevări
graniţelor. Ea nu are dreptul să locurile consfinţite de minunile Ma sufleteşti.
zică: „acum slobozeşte, Doamne“... relui Galilean însuş, Nazaretul şi De Ierusalim ce să mai spunem?
Munca ei de înălţare şi de purificare Ierusalimul. Ar trebui să cităm aici toată evan
a spiritului românesc nu s’a sfârşit Trecând peste orice consideraţii ghelia creştinismului, pe care razi-
Dacă n’am părea prea cutezători, şi de ordin confesional, amândouă a- mă întreagă ideologia umanităţii de
prea nedrepţi faţă de înaintaşii noştri, cestea direcţii de emoţionant „ha- două mii de ani încoace, ca să
am spune că ea abia începe cu a- gialâc“, au o importanţă foarte mare, subliniem graiurile locurilor sfinte,
/ devărat pentrucă abia acum, după căci iasă din cadrele obişnuite ale unde a trăit şi a învăţat fiul lui
atâtea veacuri de aşteptare, am vieţii de toate zilele. Roma şi Ieru Dumnezeu, Mântuitorul...
răuşit să îndepărtăm piedecele care salimul I Câtă vrajă şi câtă sfinţenie Deci hagialâcuri, cari ne duc la
stăteau în drumul propăşirei noastre cuprind amândouă acestea nume... Roma şi la Ierusalim, în lumea fără
spirituale. Pe vreme de furtună nu Nouă Românilor, Roma ne gră orizonturi sufleteşti din zilele noastre,
se poate clădi cu spor... ieşte de Romulus şi Remus, ne gră sunt etape de-o covârşitoare întărire si
Adunarea din acest an a „Aso ieşte de legiunile oţelite ale împă refacere morală. însemnează reveniri la
ciaţiunei“, care se va ţine la Reghin ratului Ţraian, cari au împlântat cărările spre idealism, scurmate şi cu-
