Page 3 - 1925-15-16
P. 3

1
    30-VIIL lUi ,-------------------. - .1. .... ,r------- C  O  S  1  N  Z  Ë  A  N  À    —  r I. . h .............« ------- Pag. &Ô7



     I  L    E     A    N     A        C     E     A        Ş             I      R         E        A        T        Ă


                                         POVESTE de ION SLAVICI

      A  fost  ce  a  fost;  dacă  n’ar  fi   „Eu  sunt,  surioară  !  —  grăi  fe­  nouă  nopţi  la  fereastra  fetei  celei
    fost, nici nu s’ar povesti.         ciorul  de  împărat  —  voinic  împă­  mijlocii  şi  bătu  de  a  treia  oară  la
      A  fost  odinioară  un  împărat,  care   rătesc  ce  stau  de  trei  zile  cu  dra­  fereastra  ei,  ea  deschise  fereastra
    avea  trei  fete,  dintre  care  cea  mai   goste la tine la fereastră**.  şi îi grăi cu glas drăgăstos:
    mare  eră  frumoasă,  cea  mijlocie   Fata  cea  de  împărat  nici  nu  se   „Eu  ţi-aşi  privi  în  faţă  şi  ţi-aşi
    mai  frumoasă,  iar  cea  mai  lânără,  apropie  de  fereastră,  ci  grăi  cu  glas  grăi  o  vorbă:  să  mergi  însă  la  sora
    Ileana,  atâta  de  frumoasă,  încât  şi  înţelept.                     mea  cea  mai  tânără  şi  numai  după
    sântul  soare  se  opriâ  în  cale,  ca   „Mergi  pe  calea,  pe care ai  venit:  aceia vino la mine“.
    s’o  vadă  şi  să  se  desfăteze  de  fru­  flori  să-ti  crească  în  cale,  şi  spini   „Am  să  trimit  pe  frate-meu  cel
    museţea ei.                         să-ţi rămână pe urmă“.              mai  tânăr,  grăi  feciorul  de  împărat.
                                          Peste  trei  zile  şi  trei  nopţi  fecio­  Să-ml  dai  o  sărutare  ca  să  pot
      Intr’o  zi  împăratul  primi  carte  şi
    veste dela vecinul său, împărat mare   rul  de  împărat  iarăşi  bătu  la  fe­  merge  mai  iute“.  Şi  nici  nu  zise
    şi  puternic,  —  cumcă  —  iacă  —   reastră.  Acuma  fata  de  împărat  se  până ce şi fură un sărut.
    nu  e  bine,  şi  are  să  se  bată  cu   apropie  de  fereastră  şi  grăi  cu  glas   „Să  nu  ai  parte  de  altul!—grăi
    dânsul  pentru  o  mare  pricină  îm­  blând.                           şi  această  fată.  Mergi  în  calea,  pe
    părătească.  Împăratul  se  puse  la   „Ţi-am  zis  să  mergi  pe  calea,  pe  care-ai  venit:  flori  să-ţi  crească  în
    sfat  cu  bătrânii  ţării,  şi,  când  vă­  care  ai  venit:  spini  să-ţi  crească  cale, şi fiori să-ţi rămână pe urmă.
    zură  cumcă  nu-e  în  cotro,  porunci   ’n cale, şi flori şă-ţi rămână pe urmă“.  Feciorul  cel  de  împărat  merse  la
    voinicilor  să  încalece  pe  armăsari,   In  trei  zile  şi  trei  nopţi  stet*  fe­  fraţii  săi,  le  spuse  —  cum  şi  ce,—
    să-şi  apuce  armele  şi  să  se  pregă­  ciorul  de  împărat  la  fereasta  fetei.  şi,  acum  de-a  treia  oară,  porni  fe­
    tească  de  bătaia  cea  grozavă  ce   In  crepatul  zorilor  de-a  zecea  zi,  ciorul  de  împărat,  —  cel  mai  tâ­
    avea să se facă şi să fie.          adecă  după  ce  au  trecut  de  trei   năr  fecior  de  împărat.  Când  el  so­
                                       ori  câte  trei  zile  şi  de  trei  ori  câte  si  la  cetatea  cea  cu  trei  fete,  Ilea­
      Mai  înainte  de  a  încalecă  şi  el   trei  nopţi,  el  îşi  netezi  părul  şi  bătu
    însuşi,  împăratul  chemă  pe  ficele   acuma d’a treia oară, la fereastră.  na  sta  la  fereastră  şi,  cum  sta,  ea
                                                                            îl văzu şi’i grăi cu glas vesel:
    sale  la  sine,  le  grăi  vorbe  blânde                                  „Cel  voinic  frumos  cu  faţă  de
                                          „Ce  e?—cine  e?  şi  ce  voieşte?
    şi  părinteşti  şi  dete  apoi  la  fiecare   întrebă  fata  de  împărat  —  acuma  împărat.  —  ce  cale  ţi-ai  ales  de
    câte  o  floare  frumoasă,  câte  o  pă­                                mâni aşa de înfocat?“
    sărică veselă şi câte un măr fraged.   mai răstit decât în celelalte rânduri.  Când  feciorul  de  împărat  văzu
    „A  cărei floare  se va  veşteji, a  că­  „Eu  sunt,  sorioară  !  —  grăi  fe­  faţa  Ilenei  şi  auzi  vorba  ei,  el  stete
    rei  păsărică  se  va  întristâ  şi  al  că­  ciorul  de  împărat  De  trei  ori  câte   locului,  privi  la  ea  şi  grăi  cu  glas
    rui  măr  va  putrezi,  despre  aceea  trei  zile  stau  cu  dor  Ia  tine  la  fe­  voinicesc:
    voi  şti,  că  nu  şi-a  păzit  credinţa“,   reastră  :  vreau  să-ţi  văd  faţa,  să-ţi   „Am  pornit  la  soare,  ca  să-i  fur
    grăi  împăratul  cel  înţelept,  încălecă   privesc  în  ochi  şi  să  aud  cum  curg   o  rază,  să-i  încredinţez  sora  şi  s’o
    apoi  pe  cal,  zise  „sănătate  bună“   vorbele de pe buzele tale“.   duc  acasă  să  mi-o  fac  mireasă.
    şi  porni  cu  voinicii  săi  în  calea   Fata  de  împărat  deschfse  fereas­  Acum,  surioară,  mă  opresc  în  cale
    cea mare.                          tra,  privi  cu  supărare  la  voinicul   să  privesc  la  tine,  în  raza  feţei
      Când  cei  trei  feciori  ai  împăra­  cel  frumos,  apoi  grăi  cu  glas  ne­  tale  şi  să-ţi  zic  o  vorbă  şi  să-ţi
    tului  vecin  primiră  veste,  că  împă­  auzit :                      fur o vorbă.
    ratul  a  pornit  în  cale  şi  că  el  s’a   „Eu  ţi-  aşi  privi  în  faţă  şi  ţi-aşi   Ileana  îi  răspunse  cu  înţelep­
    depărtat  de  acasă,  ei  se  înţeleseră  grăi o vorbă: mergi însă mai ’nainte   ciune  :  „De  ţi-ar  fi  năravul  cum
    între  sine  şi  încălecară,  ca  să   la sora mea cea mijlocie — şi numai   îţi  este  vorba,  de  ţi-ar  fi  şi  sufle­
    meargă  la  cetatea  cea  cu  trei  fete   după aceea vino la mine“.   tul  cum  îţi  este  faţa,  mândre  şi
    de  împărat,  să  răpească  credinţa   „Am  să  trimit  pe  frate-meu  cel   frumoase,  blânde  drăgăstoase,—  te-
    fetelor  şi  să-i  facă  împăratului  su­  mijlociu,  grăi  feciorul  de  împărat.   aşi  chema  în  casă,  te-aş  pune  la
    părare.  Cel  mai  bătrân  dintre  fe­  Să-mi  dai  însă  o  sărutare  pentru   masă  şi  te-aşi  ospăta  şi  te-aşi  să­
    ciori,  voinic  şi  viteaz,  şi  frumos,   ca  să-mi  fie  calea,  mai  uşoară*.  Şi   ruta“.
    merse  înainte,  ca  să  vadă  ce  e  şi   nici  n’a  zis  bine  până-ce  şi  fură  un   Feciorul  de  împărat  sări  de  pe
    cum,  —  şi  apei  să  aducă  veste  şi   sărut delà fata cea frumoasă.  cal  când  auzi  aceste  vorbe,  apoi
    să spuie.                            „Să  n’ai  parte  de  altul  !  —  zise   grăi cu glas voinicesc:
      Trei  zile  şi  trei  nopţi  a  stat  voi­  fata  de  împărat  ştergându-se  pe   „Că-mi  este  năravul  cum  îmi
    nicul  pe  sub  ziduri  fără  ca  vre  una  buze cu mâneca cea ţesută cu altiţe...   auzi  vorba,  că-mi  este  sufletul  pre­
    din  fete  să  se  fi  arătat  la  fereastiă.  Mergi  pe  calea,  pe  care  ai  venit:   cum îmi vezi faţa : lasă-mă în casă,
    In  crepatul  zorilor  de  a  patra  zi  el   flori  să-ţi  crească  în  cale  şi  fiori   pune-mă  la  masă,  şi,  din  zori  în
    perdu  răbdarea,  îşi  întări  inftna  şi   să-ţi rămână pe urmă“.     seară  rău  să  nu-ţi  pară“.  Şi  nici
    bătu  la  fereastra  celei  mai  mari   Feciorul de împărat merse la fraţ’i   nu-şi  grăi  vorba  —  până-ce  şi  sări
    dintre fetele de împărat.          săi,  le  spuse  —  cum  şi  ce,—şi  cel  pe  fereastră  şi  peste  fereastră  în
      „Ce  e?  —  cine  e?  —  şi  ce  mijlociu porni în cale.             casă  şi  în  casă  la  masă  tocmai  în
    vreâ?  —  întrebă  fata  trezită  din   După ce feciorul cel mijlociu stete  frunte,  unde  şedea  împăratul  când
    somnul cel mai dulce.              de  nouă  zile  şi  de  nouă  ori  câte  era mire.
   1   2   3   4   5   6   7   8