Page 5 - 1925-15-16
P. 5
10—VIII. 1925 ------------------------- - - - - - - - - - - - - C O S 1 N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 209
Când el văzu dar cum c’acum nu e Când împăratul văzu mărul pe care ea avea să se culce în acea
bine, trimise după un popă, ca, mai dulapul Ilenei, el erâ să-l mănânce noapte.
înainte de ce-ar muri să-şi uşureze cu ochii, de frumos ce erâ. — Sara, când cuscrii şi corinteii
sufletul şi să se împărtăşească. Dar „Unde ai pus floarea şi ce ai făcut s’au fost aşezat la odihnă şi Ileana
Ileana nici acuma nu dormea; ea păsărică?“ întrebă el pe Ileana. s’a fost culcat în pat, feciorul de
merse la popa, îi dete mulţi bani Ileana nici nu răspunse, ci fuga împărat grăi către mireasa lui:
şi făcu, ca el să o trimită pe ea la surorile sale şi aduce o floare „Dragă Ileană, să mai aştepţi pu
în locul său. Aşa ajunse Ileana ca proaspătă şi o pasără veselă. ţinei, că eu vin îndată“. Eşi după
popă Ia curtea împăratului. „Mare să creşti, fata mea! — aceea din casă.
Când Ileana ajunse la patul fe grăi împăratul, acum văd că ţi-ai Ileana nu se gândi mult, ci sări
ciorului de împărat, el eră pe pra păzit credinţa“. din pat, lăsă păpuşa cea de zahăr
gul morţii; nu mai erau în el de De la Ileana împăratul iarăşi în locul său şi se ascunse sub o
cât trei răsuflări. merse la fiică-sa cea mijlocie şi perdea ce sta la capul patului.
„Fătul meu, grăi Ileana popită, apoi la cea mai mare. După ce el Ileana nici nu se ascunsese bine
m’ai chemat la tine. ca să-ţi măr le întrebă de cele trei lucruri ce până ce feciorul cel de împărat şi
turiseşti păcatele. Gândeşte dar la le-a încredinţat, ele îşi aduseră cu întră în casă cu o sabie ascuţită
ceasul morţii si spune-mi, ce-ţi grabă pasărea, floarea şi mărul de în mână.
zace la inimă. Eşti supărat pe ci la Ileana. Hei! dar bunul Dumne Să-mi spui acuma, Ileana draga
neva, ori ba? zeu nu rabdă minciuna: la ele mea, grăi el, tu m’ai aruncat pe
„Ba! pe nimeni! grăi feciorul de floarea era veştedă, pasărea era mine în pivniţă“?
împărat, pe nimeni afară de Ileana, tristă şi numai mărul era proaspăt, „Eu !“ grăi Ileana de sub perdea.
fata cea mai tânără a împăratului fraged, rumen şi îmbietor Ia faţă. Feciorul de împărat dete odată
vecin. Şi o urăsc cu dor şi dragoste, * cu sabia peste sinişorii păpuşii.
vorbi mai departe feciorul de îm Când împăratul o văzu aceasta, „Tu m’ai scos cu batjocură din
părat. Dacă ar fi să nu mor şi să el înţ?lese toată treaba: porunci ţară, întrebă el de-a doua oară.
mă însănătoşesc, mă duc s’o peţesc dar, ca pe cele două fete mai mari „Eu“, grăi Ileana.
la împăratul şi dacă n’o pieri în să le îngroape până la sinişori în Feciorul de împărat dete peste
t
noaptea cea dintâiu „atunci ea să-mi pământ şi aşa să le lase ca să faţă.
fie soţie credincioasă şi după lege“. vestească asprimea pedepsei împă „Tu mi-ai vărsat mâncările? în
!
Ileana ascultă aceste vorbe, z se răteşti. Iar pe Ileana o lăudă şi o trebă feciorul de împărat de-a treia
încă şi ea puţine şl apoi merse sărută şi multă vorbă bună şi îm oară.
acasă. Aici înţelese că surorile ei părătească făcu cu ea, zicându-i: „Eu*, grăi Ileana.
plâng şi se văietă pentru că au fost „Mult noroc să a», fata mea, căci Feciorul de împărat dete cuspada
sîmţit că împăratul are să sosească tu ţi-ai păzit credinţa“. de sus în jos.
acasă dela lupta cea mare. După ce feciorul cel mai tânăr „Tu mi-ai vărsat vinul*? întrebă
„Bucurie s’aveţi, le zise Ileana, al împăratului vecin s’a însănăto- feciorul de împărat de-a treia oară.
când auziţi, că taica nostru cel bun şat, el încălecă şi porni, ca să vină „Eu“, grăi Ileana.
are să vină acasă întreg şi sănătos“. şi să peţească pe Ileana. împăratul Feciorul de împărat dete cu spada
„Hei! că noi ne-am bucură, răs cel bătrân, tata Ileanei, îi zise cu odată cruciş, odată curmeziş. — Iar
punseră surorile, dacă nu ne-ar fi vorbă părintească, când el îşi spuse Ileana începu a răsufla aburi de
veştejit floarea, nu ne-ar fi putrezit gândul, care l-a făcut să pornească moarte.
mărul şi nu ni s’ar fi supărat pă în cale: „Fătul meu, voinice, mergi „Tu m’ai aruncat în cuţite“? în
sărică; dar acum e vai şi amar de şi întreabă pe Ileana; cum ea do trebă feciorul de împărat de-acincea
capul nostru“. reşte, cu ajutorul Iui Dumnezeu, oară şi mai în urmă.
Câid Ileana auzi astfel de vorbe, aşa are să fie“. „Eu*, grăi Ileana.
ea merse de rouă, că pasărea e Iar Ileana nu zise nici o vorbă, Feciorul de împărat împunse acum
flămândă şi că mărul e la sine îa ci lăsă, ca voinicul cel păţit să o cu sabia în inima Ilenei, începu
casă şi află că floarea e încă abu sărute. Atunci împăratul pricepu apoi să dea în toate părţile, şi cruciş,
rită numai nu zice : „mănâncă-mă, toată treaba şi grăi: „Dragi copiii şi curmeziş, şi în lung şi în lat, să
surioară“. Ca să le ajute dar dra mei, bag sama aşa a fost dat, ca dea din toate puterile ce avea, încât
gilor surorilor ei, ea dete la una voi să vă fiţi soţ şi soţie; să vă îi curgeau lacrămile pârău. Când
dintre ele floarea, Ia alta dete pă fie dară de bine!* se apropiará zorile de ziuă, el începu
sărică, iar sie-şi ţinu numai mărul Multă vreme n’a trecut până ce să plângă din toată inima. — Odată
cel fraged. Aşâ aşteptară sosirea Ileana se cunună cu feciorul cel îi sări o bucăţică de zahăr în gură.
împăratului celui aspru la poruncă. voinic şi frumos şi viteaz şi împă „Hei! Ileană! dulce ai fost vie,
împăratul, îndată ce sosi acasă, rătesc, şi li se făcu o nuntă, încât dar dulce eşti şi moartă“ 1 zise el
intră la fata cea mai mare şi o i-a mers vestea în şapte ţări... Hei! p ângând încă mai tare.
întrebă de floare, de păsărică şi dar Ileana, n’a uitat vorba şi gân „Dulce zău“! grăi Ileana, eşind
de măr. Ea îi arătă numai floarea; dul cel rău al fecioru'ui de împă de sub perdea, „dar pe de-o sută
şi asta era însă pe jumătate veşte rat: ea ştia cum că în cea dintâi şi de o mie de ori mai dulce am
jită. împăratul nu zise nimic, ci noapte după cununie are să o pri să fiu de aci înainte*.
merse la fiică-sa cea mijlocie. Asta-i mejduiască. — Porunci dară, ca să Feciorul de împărat stetea împie
arătă numai păsărică; şi asta era se facă o păpuşă de zahăr tocmai trit de bucurie când văzu pe Ileana
însă pe jumătate întristată. împăra atât de mare cum era ea însăşi... întreagă şi sănătoasă: El o cuprinse
tul iarăşi nu zise nimic, ci merse cu faţă, cu ochi, cu buze, cu toată în braţe, şi de aci înainte trăiră
fără vorbă la fiică-sa cea mai mică, făptura Ilenei... Şi când păpvişa fu mulţi ani fericiţi şi împărăţiră peste
la Ileana cea înţeleaptă. gătită, ea o ascunse în patul, în ţară cu pace şi cu noroc.