Page 6 - 1925-15-16
P. 6
Pag. 210 C O S 1 N Z E A N A 30-VIII. 1925
CÂNTECELE LUI ANACREON
- DIN ORIGINALUL GRECESC -
ANACREON CUPA
Am văzut în vis pe Anacreon Măiestre Hefaist, fă-mi o cupă
Pe veselul poet din Teos: In cinstea albei primăveri —
Cum m'a zărit m'a agrăit pe nume, Uite-o, sburând pe lunci, uşoară,
Grăbit la el am alergat Bogată'n roze şi plăceri!
Şi, sărutându-l, l-am îmbrăţişat... ...Pe cupă, meştere 'nvăţate
Eră cărunt, dar vesel şi senin Să-mi baţi imaginea beţiei,
Şi poftitor de glume şi plăcere Dar să nu scapi nimic într'însa
Iar buzele lui mirosiau a vin ... Ce-ar fi potrivnic bucuriei,
Cum tremură cu toată fiinţa lui bătrână Nimic insuflător de spaimă.. i
Ştrengarul Eros îl ducea de mână — ...Pe cel născut însă din Zeus,
El şi-a desprins cununa de pe frunte Pe Bachus Evoe-l îngaimă!
Şi zâmbitor mi-a dăruit-o mie. Să fie şi-Aphrodita-acolo,
Cea de ospeţi iubitoare,
Avea miros de Anacreon şi aceea. Şi câţiva Cupidoni şăgalnici,
Cu Graţii pururi zimbitoare
... Ş\ eu, şi eu, nebunul am primit-o Dansând la umbră de pădure
Şi-apoi pe frunte mi-am înfipt-o bine, — Sub crengele bogate ’n struguri,
De-atunci şi până azi, fără *nceiare, Flăcăi ce bucurii respiră
Iubirea fierbe, ca un must, în minei Şi-Apollo psalmodând din liră J!
HARFA SUPREMA ÎNŢELEPCIUNE
Aş vrea să am eu harfa lui Omer, lu mă iniţiezi cum să fac legi,
Dar strunele-i răsboinice le-aş rupe, îmi dai poveţe în oratorie,
O, daţi-mi mie cartea care ’nvaţă Dar toate câte mi le spui acuma,
Cum trebue să punem vinu ’n cupe — La urma urmei ce mi folosesc mie ?!
Lăsaţi-mă să chefuesc ... şi, beat de vin,
Să joc, să râd, să cânt şi să vă ’nchin Mai bine să mă ’nveţi tu cum să sorb
Şi zdrăngănind din harfa cea c’o strună Din tămâiosul vinului tezaur
Să vă aprind pe toţi la voe bună... Şi să mă nveţi cum să-mi petrec voios
Cu Aphrodita cea cu păr de aur...
Aş vrea să am eu harfa lui Omer,
Dar strunele-i răsboinice le-aş rupe! Nu vezi că păru-mi dă grăbit în iarnă —
Copile, adâ vin mereu şi mi toarnă,
înveseleşte-mă cu mirosu-i de coarnă...
ZUGRAVUL Ca mâine moartea o să ne doboare,
Iar morţii, spune-mi, ce preţ mai au oare!?
7u meştere, zugrav între zugravi,
Ascultă glasul Muzei ce-o să-ţi spună,
Să vii să-mi zugrăveşti tu cetăţenii, LIRA LUI ANACREON
Când chefuesc şi râd cu voe bună,
Să zugrăveşti şi pe-o bachantă acolo încep şi eu de Atrizi, de Kadmos,
Sfidând în bucurii nemărginirea Să cânt pe firavele-mi strune,
Şi-apoi să te vedem, dacă-ţi dă mâna, Dar lira, cum mi o prind în mână
Să zugrăveşti tu meştere iubirea! Numai de Eros poate spune.
O schimb şi i rup vreo două strune,
EROS înlocuesc pe cele frânte
Şi ’ncep o odă lui Heracles,
Legam cununi de roze... şi deodată, Dar lira ’n mâna mea şi-acuma
Printre corole, un Eros am găsit, Numai de Eros vrea să cânte...
L-am apucat de atipoarele de spumă — Bărbaţi eroi, vă las cu bine,
Şi'n vinu-mi de pe masă l-am svârlit Căci lira mea şi-ale ei strune
Am dus la buze-apoi şi-am stors paharul, Numai pe Bros ştiu să l cânte!
Dar el, pe din lăuntru-acum, ştrengarul,
Mă gâdilă jcu aripioarele i necontenit / TEODQR MURĂŞANU
