Page 10 - 1925-17
P. 10
Pag. 234 C 0 S 1 N Z E A N A 15—IX 1925
său tată, o duce numai în chefuri.
Deşi nemulţumit în fond, nu poate
părăsi acest fel de trai până când
înxr’o noapte de orgii îl găseşte aşa
un bătrân cu desagii în spate —
tatăl-său. Zdrobit de această neaş
teptată apariţie în sufletul până acum
ruină al tânărului nici sătean nici
orăşan, se naşte un avânt necu
noscut şi o voinţă puternică de-a
munci.
Nuvela „Primăvara“ e prinsă în
cadrul unor realităţi sociale arde
leneşti. Un domn bătrân — fost
H O M U N C U L U S copil aruncat pe drumuri — e chi
nuit mereu de întrebarea: cine îi
de AL. CIURA, în biblioteca „Dimineaţa“ sunt părinţii? In faţa morţii care îi
pândeşte singur şi fără urmaşi, se
Caşi orice lucru omenesc, critica Societatea e împărţită în două: aprinde în el o puternică sete de
noastră literară îşi are şi ea păca de o parte domneşte munca împre de viaţă. Ajuns într’un sat românesc
tele ei. Uneori patimi sau prietenii unată de multe ori cu mizeria, unde după multe căutări zadarnice
literare departe de seninătatea cri iar de altă parte trândăvia sporită îşi află părintele murind, el simte
ticei, prăbuşesc ori înalţă ca şi de multe ori în chip nedrept, cu în interiorul său ceva nou. Bucuria
fără drept opere sau autori, alteori belşugul. Intre aceşti doi poli con alegătorilor cari îşi impun deputatul
faimoasa „conspiraţie a tăcerii“ trari se sbate câte-un suflet, ispitit lor, îl încălzeşte şi pe el omul Ursuz
acopere sub vălul ei scriitori buni de viaţă uşoară dar învingând în el şi tăcut. Şi la întrebarea: cine varsă
şi opere de valoare. Cazul al doilea pornirile sănătoase cari îl duc spre atâta entusiasm şi credinţă — lu
e în parte şi cazul scriitorului ar muncă. Povestea în acest fel îndru cruri necunoscute Iui până acum —
delean Al. Ciura, care deşi a scris mată a copilandrului năcăjit, în că în sufletul acestor oameni asupriţi ?
câteva cărţi mult cetite la noi şi a utarea unei vieţi mai lipsite de nevoi află ca răspuns numai: Munca umi
fost unul din stâlpii „Luceafărului“, întrat în claustru, dar care îngrozit litelor noastre biserici şi şcoli cari
totuşi nu a fost prea înregistrat de de traiul trândav şi fără griji al trăiesc sărace şi pândite de tot felul
critica... oficială. Ba nu este — sau călugărilor fuge de el, are o înaltă de primejdii. Ceeace n’a găsit în a-
cel puţin anii trecuţi nu era — ales semnificaţie morală. Copilul acesta, tâtea biserici strălucite: —credinţa—
printre membrii Societăţii Scriitori prin părăsirea vieţii liniştite şi co o găseşte acum sub tavanul afumat
lor Români, deşi are un trecut li mode, numai din setea organică şi al unei bisericuţe săteşti. Un gând
terar dacă nu mai mult măcar tot din voinţa de-a munci, se arată a nou îi răsare atunci în suflet, un
atât de luminos caşi aţâţi membrii ai ei. fi cu mult mai homo decât toţi to gând a cărui înfăptuire îi va aduce
In Ardeal, acest scriitor din ge varăşii lui călugări cari îl numesc toată bucuria pe care nu i-a dat-o
neraţia Luceafărului e binecunoscut cu diminutivul întru câtva batjoco nici viaţa de până acum, nici ave
atât ’din limpezile sale foiletoane ritor de: Homunculus. Căci eL „în rea. Pătruns de rolul şcolii şi bise
cât şi din cele câteva volume de ţelegea acum că fericirea vieţii nu ricii în sânul neamului său, acolo
schiţe şi nuvele. De-aceea printre e belşugul ci munca, munca neîn în satul unde şi-a găsit murind pă
rândurile cetitorilor de-aici numai treruptă, cu forţe oţetite................Se rintele, îşi dăruieşte toată averea
bucurie n’a produs faptul că de simţia mai tânăr şi mai puternic ca pentru scopurile lor. împăcat şi
câţiva ani numele acesta se întâl oricând Din întunericul trecutului, mulţumit de fapta sa, bătrânul moare
neşte tot mai rar în publicistica sute de strămoşi muncitori îl che apoi, trăind însă în amintirea şi
noastră. Anul acesta însă o biblio mau cu glas de Arhanghel la căra recunoştinţa unui sat întreg.
tecă de popularizare ne-a adus şi rea bătătorită de ei, cărat ea de Iată aşa-zicând osatura bucăţilor
o nouă lucrare de-a lui Ciura. muncă cinstită şi grea a vieţii.“ literare de acuma ale dlui Ciura.
Cărţulia se chiamă Homunculus şi In sch'ţa Ghiţă sau în Bătrânul Reduse la o linie simplă, în dosul
cuprinde 4 bucăţi literare cu subi e aceeaşi împărţire, de astădată în lor găsim ca acelaş fond comun:
ectele luate din viaţa ardelenească, tre oraş şi sat. Smuls din ceata to munca, deşi uneori o simţi numai
cu deosebire în nuvela „Primă varăşilor săi de joc şi dus la oraş atârnând undeva în dosul acţi
1
vară *. la şcoală Ghiţă nu se împăca cu unii.
Scriitor din generaţia celor ce noul fel de trai, şi întocmai caşi în Fondului însă în literatură, fi el ori
scriau numai atunci când în dosul Homunculus, arde şi în el dorul de-a cât de înalt şi măreţ, ca să emoţioneze
acţiunii şi a valorii literare aveau fugi departe de turnurile înalte ale din punct de vedere estetici se pune
de aşezat ca simbol o valoare înaltă oraşului. E aici un început din pro întrebarea cum şifprin^ce mijloace
morală, un îndemn pentru muncă cesul de desrădăcinare care se ac- e desvoltat, deci cum e spus! Se
cinstită şi creatoare — dl Ciura centuiază în „Bătrânul." Atraşi de pune chestiunea formei. Dacă scrii
aduce în cărţulia dsale de-aeuma viaţa de suprafaţă a oraşelor, mulţi torul are un stil propriu, dacă a-
aceeaşi atmosferă. Din acest punct dintre provincialii ajunşi în oraşe cesta e adecvat fondului, dacă ceeace
de vedere Bătrânul din Primăvară cad, asemeni fluturilor în jurul lu spune e spus viu şi „„energic? etc.
sau Homunculus, deşi mult mai minii amăgitoare. Uitându-şi de stu Se cercetează deci realizarea este-
palizi şi mai slabi sunt fraţii harni dii, studentul Gheorghe de care se f/cdaoperii. Socotită şi din acest punct
cului Popă Tanda, leagă toată nădejdea muncitorului de vedere cartea dlui Ciura deşi