Page 12 - 1925-17
P. 12

Pag. 236             —      -            C  O  S  I N  Z  E  A  N  A  ---------------------------------------------- 15—IX. 1925

              R  O  M  A  N  Ţ  Ă    T  R  I  S  T  Ă
                 TEOFIL BUGNARIU

                La casa cu muşcate închise după geam
                E-atâta râs şi cântec cum ría mai fost
                                       [vre odată,
                Şi casa cu muşcate aprinse după geam
                E numai bucurie şi voie bună toată.

                Şi s’a oprit la geamuri un călător strein
                S'asculte ’n drum cascada de glasuri
                                       [tremurate,  CULTURALE                           bujorează surâzând unei amintiri.
               Şi ’nţelegându-i rostul, de grea durere                                    iar  dincoace,  la  masa  de  cafenea
                                             [plin    Sfârşit  de  vacanţă.  —  Scurtele   unde  se  înşiră  atâtea  socoteli  pe
                   A plâns tăcut în umbră, la casa cu  luni  de  odihnă,  de  vacanţă  şi  de   marmura  albă,  confratele  nostru  ne
                                          muşcate.  concediu,  s’au  sfârşit.  Cu  puteri  în­  anunţă cu importanţă:
                                                    tremate,  ne  strângem  din  nou  în   —  Am  hotărât  definitiv,  la  15
                ...Şii cântec înăuntru în albele chilii.   jurul  căminului  părăsit,  ca  să  îno-
                Şi-s râsete *mpietite cu glasuri de  dăm  în  acelaş  loc  firul  unei  acti­  Octombrie o scoatem!
                                           [vioară                                        —  Ce?
                 Când un strein, în noapte, pe străzile  vităţi  întrerupte.  Sosim  dela  munte   —  Revista, dragă, revista ...
                                            [pustii  şi  dinspre  mare,  cei  privilegiaţi  de   Un  nou  val  de  iluzii  se  răsucesc
                Se pierde' n întunerec, în toamna grea  soartă  se  întorc  îmbătaţi  de  ori­  în  bătaia  vântului.  Frunzele  se  des­
                                       [de-afară...  zonturi  noui  de  peste  hotare,  ne   prind,  palide,  şi  mor  fără  epilog,
                                                    regăsim  uneltele  uitate,  şi  ne  reîn­  în  drumul  lor  scurt  până  la  pă­
                              °8§#§8°
                                                    cepem munca.                        mânt.  Iluziile  noastre  vor  avea  oare
                                                      Pe  tărâmul  activităţii  intelectuale   aceeaş  soartă?  Ingheţui  iernei  e  a-
                F  L  A  G   E  O  L  E  T          această  pulsaţie  nouă  de  energie  se
                                                                                        proape  ...  Câte  vor  fi  în  stare  sl
                GEORGE VOEVIDCA                     resimte  mai  mult  decât  în  oricare
                                                                                        înfrunte  crivăţul  indiferenţei  celor­
                                                    altă  parte.  In  oraşele  universitare   lalţi?
                O, dac'ai şti ce grele,             reîncepe  freamătul  tineresc  al  pre­             *
                cernite şi pustii                   gătirilor  pentru  un  nou  an  de  în­  O nouă stagiune teatrală. —
                sunt ceasurile mele, —              cordare  a  minţii.  Vitrinele  librăriilor  La  Teatrul  Naţional  din  Cluj  se  fac
                şi dac’ar li să ştii                tresar  din  amorţeala  veiii,  şi  cărţile   mari  pregătiri  în  vederea  stagiunei
                                                    cu  copertele  ieşite  de  soare  fac  loc  viitoare.  Se  munceşte  cu  febrilitate
                ce jalnic, adorato,                 altora,  proaspete.  Teatrele  îşi  scu­  pretutindeni:  pe  scenă,  în  foaiere,
                ard de văpaia ta                    tură  praful  de  pe  decoruri  şi  lumina  în  sală...  Muncesc  artiştii,  mun­
                ce'n sân mi-ai aruncat-o, —
                                                    amăgitoare  a  rampei  sfâşâie  întune­  cesc maşiniştii, muncesc tapiţerii.
                cu milă-ai lăcrima.
                                                    ricul  sălilor  pustii.  Rev'stele  vechi   După  ştiriie  pe  care  le  avem,  dl
                                                    îşi  reiau  apariţia  regulată,  altele,  Zaharie  Bârsan  pregăteşte  o  sta­
                Vai, chipu-ţi ca o rană
                mă doare ’n piept — şi eu           tinere,  se  pregătesc  să-şi  facă  loc  giune  bogată  şi  interesantă.  Sta­
                ca umbra diafană                    printre  cele  dintâi.  E  toamnă,  ano-   giunea  se  va  începe  cu  Thebaida
                                                    t mpul îmbelşugat al culesului, epoca  dlui  Victor  Eftimiu,  care  se  va
                mă pierd... Şi dorul meu
                                                    prielnică  pentru  planuri  pline  de  monta  cu  un  fast  deosebit,  în  de­
                                                    îndrăsneală.                        coruri  noui,  despre  care  se  spune
                plângând se'ngroapă'n mine:
                căci ría putea nici când              Intr’un  colţ  de  stradă,  actorul  dă  că  nu  vor  fi  mai.  prejos  de  acele
                să şi nalţe către tine              de  veste  prietenului  său.  de  curând  dela  Naţionalul  din  Bucureşti.  Tra­
                tânjiţii ochi, sperând.             întors dela ţară:                   gedia dlui Victor Eftimiu se va bu­
                                                      Deschidem  la  26  Septembrie  ...  cura  de  o  interpretare  desăvârşită,
                7 u eşti soare-răsare,              Un  repertoriu  admirabil...  De  ieri  în  fruntea  căreia  e  dna  Oiympia
                eu — veşted asfinţit.               am  început  repetiţiile...  Eu  joc  pe   Bârsan, reîntoarsă definitiv la Cluj.
                               1
                Eşti — o grădină  n floare;         Creon  Thebaida  ...  Să  vii  să  mă   Vor urma, apoi: Prăbuşirea, dramă
                eu — un stejar trăznit...           vezi...                             de  dl  I.  Peretz,  irena  de  dl  Adrian
                                                      Mai  departe,  studentul  se  intere­  Pascu,  Rodia  de  aur  de  Adrian
                                                   sează  scuturându-şi  frumosul  păr  Maniu  şi  Al.  O.  Teodoreanu,  Doc­
                Şi stropi de foc sub pleoape        buclat:                             torul  în  dilemă  de  Bernard  Shaw,
                îmi 'izvoresc mereu —                 — Când încep înscrierile?         Ciocola^ra  comedie  de  Paul  Ga-
                tu, undeva, pe-aproape                Şi  nu  ştiu  pentruce,  tânăra  stu­  vault,  Dispărutl  altă  comedie,  de
                surâzi — O, visul meu-----------   dentă  blondă,  cu  ochi  verzi,  se  îm­  AI.  Bisson,  şi  aşa  mai  departe.  Un

                         I
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16