Page 4 - 1925-17
P. 4
Pa&. 228---------------------------------- C O S 1 N Z E A N Â - - - - - - ---------------------------- 15- -IX. 1925
Cătră apusul soarelui am intrat FLORICELE ALBE... — Ei să nu ai nici o grijă Safto.
în sat şi cel dintâi om pe care Ştiu eu cum să-i vorbesc mocanu
l’am întâlnit a fost crîşmarul. C DUM1TRESCU lui. Dacă nu ştiam, nu erau astăzi
— Le-ai prins prin oprit? mă în oile în curte la mine. Am trecut
trebă crâjmarul oprindu-se în loc. Floricele albe peste ce a fost mai greu. Acum
— Nu. Flori nevinovate vorbesc mai uşor cu oile în curte.
— D’apoi? înflorite 7z margini Dar nici satul n’a închis ochii în
— D’apoi — iac’aşa. De cărări uitate... noaptea aceea. In toate casele se
Aş fi zis, că sunt ale mele, dar vorbia numai de oile mele, de no
nu vroiam să supăr pe bătrânul, Floricele albe rocul ce m-a ajuns şi aproape n’a
care venea pe urma mea. Iar să Rugii vă ’npresoară fost casă, ca sâ nu se certe muerea
zic, că sunt ale Iui, nu-mi venea Şi fiinţa voastră cu bărbatul până în ziua albă.
la socoteală, ca nu cumva să fie A ’nceput să moară — Sunteţi nişte proşti, nişte papă-
la urmă o dovadă împotriva mea... lapte. Aţi tot râs de Mitea, că este
Am trecut înainte, dar pe urma mea Soarele n'afunge un împiedecat, un gurăcască, şi azi
se adunau oameni în grămezi şi Să vă mai lumine e cu oi, iar voi înţălepţilor, cunun
vorbeau, se întrebau şi se mirau. Pe cărarea*voastră iilor, voi veţi remânea nişte sărăn
Cum zăriau oile venind se deschi Nimeni nu mai vine... toci până la moarte.
deau porţile şi din dreapta, din Hei că muerile sunt mai rele de
stânga se strângea lumea la mij Nici o mână moale pagubă, decât bărbaţii.
loc şi se întrebau miraţi: Nu vrea să se'ntindă Când se crepa de ziuă porni cu
— Ce e cu oile acestea? Şi cum Mijlocuţul fraged oile la păşune. începui din nou de
a ajuns Mitea să dee după ele? Să vi-l mai cuprindă... alurgul satului oaaie, bâr, bâr, ca
Când să cotesc pe hudiţa Bilii să mai răscolesc odată veninul în
cătră casa mea, am tras puţin cu oameni şi mergeam ţapăn, ca sfinţii
coada ochiului îndărăpt şi văzui Floricele albe din icoanele veehi. începui să fiu
foarte mulţumit cum fierbe satul şi Flori nevinovate oier adevărat.
nimeni nu ştie ce este? înflorite ’n margini Numai acum, când aveam oi, în
Eu bâr, dâr, oaie, strigam să se Ddfcărăn uitate. ţelesei ce uşor este să fi cioban.
audă departe şi de abia răspun Dar de abia eşi pe poartă şi în
deam celorce mă întrebau mereu, înţeleg acuma cepu să vină satul la mine, ca
că de unde vin cu oile? De ce s'ojileşte la fântâna cea sfântă. Toată lumea
Ce nu s’a speriat Safta, când m’-a Faţa voastră albă căuta pe bătrânul. Fiecare vcia să-l
văzut cioban ! Iar pe urmă ce bu- Pe când rugul creşte... vadă, să vorbiască cu el şi toţi cău
crie, când îi spusei şoptind, de no tau, să vorbească cu el între patru
rocul ce ne-a bătut. Vom avea de ochi.
toate: unt, brâză, jintiţă, [urdă, lână, de noi. Unii s’au lăzimat de poartă şi Dar nici Safta nu era proastă.
bani... Oaia este banul viu în şer- judecau oile de bune, de lăptoase Vedea, că lupta se da în jurul bă
parul Românului. Numai niţică gri şi tot numărau, ca să vadă câte sunt. trânului, pe care toţi umblau să ni-1
jă şi n’o să te căeşti niciodată, că Frate-meu Grigorie nu s’a mai pu fure. Unii l’ar fi ţinut pentru oile
ai fost oier. tut răbda. îşi făcu loc printre mul jumătate, alţii şi pe mai puţin.
Le-am băgat în curte, le-am co ţime şl strigă cătră mine. D r Safta nu se mişca de lângă el.
borât câteva furci de otavă din şo- — Mă, dar hai de ne spune ce îi puse o glajă de rachiu pe masă
pru — ţinusem otava în vederea este cu. oile astea şi de ce le-ai a - şi a tăiat cocoşul cel mare, pe care
ogorâtului — şi le pregăti subşo- dus în sat? Doar nu eşti tu Păca anume l’am lăsat pentru ziua de
prul de adăpost. lă satului? Paşti.
Iar pe bătrânul l’am dus în casa — Le-am adus, f.indcă sunt ale La o săptămână minuni se vor
de dinainte, am tras cojocul depe mele... şi îi istorisi în grabă tot, bia despre bătrânul.
el, i-am luat căciula din cap, l’am mai spunând câte ceva şi dela mi Intr’aceea se răspândise vestea,
desculţat de opinci, i-am pus o pe ne, căci ştiam că este foarte lacom. că bătrânul ar fi un mare boer de
rină pe vatră, ca să aibă deocam Las să-i fie taecaz! prin Dobrcgea, care ar fi trecut la
dată unde se întinde şi să fie la căl — Hm, zise el la urmă, şi ţi-a noi pe pasul cucului, alţii spuneau,
dură lângă cuptor... făcut contract! că este din Rusia, iar mai nou se
Numai acum văzui ce grozav de — Nu, dar mi le-a dat mie. Mâi spunea, că este un vestit haiduc şi
murdar era. De nu ar fi fost înţă- ne sau poimâne o să facem şi con ar zăbovi pe la noi r.u oile furate...
leşul ca oile, nici în curte nu-1 su- tractul. Dar eu aveam alte griji. Mă gân
fcriam... — Bine, bine, numai de nu te-ai deam cum să încep cu bătrânul ca
Pânăcând muerea se puse pe face de râs. să-i spun de contract.
cuhnârit şi nu ştia cu grabă, ce să — Las numai las, gândiam eu. O voibă spusă rău ar putea să-mi
ne facă bun de mâncare, eu eşiam Nici tu n’o să dormi la noapte de strice toate socotelile. Dar fără con
şi intram ca un nebun în casă, mai năcaz.- tract încă nu puteam rămânea. De-o
rostogolind câte un val de otavă Adevărat, că nici eu n’am închis lună, de când este la mine, mâncă
din şopru şi întinzându-1 pe un larg ochii. Toată noaptea am vorbit cu bine, bea bine, oile mi-au f.tuit
loc, ca fiecare oaie să ajurgă la Safta despre oi. La început ne-am otava din şopru, eu ţiu om cu plată,
ea... bucurat tare, dar pe urmă tot mai care să-mi facă plugăria, căci vezi
In graba asta mă făceam că nu mult îmi venea şi mie întreba'rea : eu trebuie să fiu ,cu oile pe cele
;
văd, cum se învârte satul pedirept Şi dacă n’o să mi le dea? coaste... ..
