Page 15 - 1925-18

30—IX. 1925 -------- ----------- C O S ’ N Z E A N A Pag. 255

tuirea lor e supusă la grele încer­ ritatea populaţiei nu e românească de bune caşi cele delà 1650. Va
cări. — din motive cari se cunosc — şi trebui să aşteptăm însă patru vea­
Războaiele viitoare nu se vor unde va fi nevoe de încordarea tu­ curi pentru a vedea dacă sunt în
putea evita decât printr’o singură turor puterilor noastre unite pentru stare să concureze cu viorile lui
reţetă: arbitrajul. Popoarele se vor a nu scăpa din mână dreptul de a Stradivarius...
*
înţelege între ele, ca să recurgă la ne conduce propriile noastre de­
Cele şapte minuni ale lumii.—
i; o judecată internaţională cu prilejul stine. Reintegrarea noastră în situ­
oricărui conflict menit să le aşeze aţia care ni se cuvine nu se va O gazetă din America de Sud a
faţă în faţă. Roiul de judecător ar realiza niciodată de cât printr'o avut ingenioasa idee de a pune ci­
reveni, se înţelege, Ligei Naţiunilor, uniune sacră, valabilă în toate che­ titorilor ei această întrebare : »Care
care a şi intervenit până acum în stiunile de interes naţional. sunt cele şapte minuni ale lumei
mai multe rânduri pentru a aplana Se va încerca acest front unic de astăzi?“
neînţelegerile dintre statele vecine. românesc, cu ocazia alegerilor co­ Iată mai jos răspunsurile care au
Nu s’ar putea spune însă, că hotă­ munale ? Până acum n’am văzut fost premiate :
rârile Ligei Naţiunilor a mulţumit nimic. Dar tot mai nădăjduim. 1 Deputatul care a votat totdea­
pe toată lumea. Nici nu era cu pu­ una potrivit cu convingerile sale.
tinţă. Şi atunci se pune problema DIFERITE 2. Lucrătorul care n'a cerut ni­
pe cealaltă parte. Cine va con­ Viorile lui Stradivarius. — De ciodată un spor de salariu.
3. Neamţul care recunoaşte că
strânge statele nemulţumite să res- curând s’a vândut la Londra o vi­
. pecte sentinţele unui tribunal in­ oară de-a lui Stradivarius, care a Germania a fost învinsă în război.
4. Articolul scris de orice ziarist
ternaţional, şi ce mijloace de con­ fost odinioară a dnei Ricamier. Vi­
celebru, care să nu cuprindă niciun
strângere există împotriva celor cari orile au şi ele actele lor de naştere...
nu vor accepta judecata? Acum câţiva ani, la New York, vi­ cuvânt subliniat.
lată, prin urmare, cum se pune oara pe care a cântat Paganini, şi 5. Americanul care nu e absolut
o nouă întrebare, aceea a garanţii­ care a ajuns mai târziu în mâinile convins că America a hotărât soarta
lor pe care trebuie să Ie ofere fie­ faimosului ţigan Rigo, a fost cum­ războiului.
care popor, pentru a fi pus în ne­ părată de un american pe suma de 6. Artista de teatru sau de cine­
putinţă de a trage sabia împotriva 40 mii dolari. Ian Kubelik, celebrul matograf, care nu permite să i se
publice fotografia la gazetă.
vecinilor săi. Sau, mai pe scurt: violonist, era cât pe aci să şi-o
7. Cetăţeanul care-şi plăteşte irtl- *»»
cine nţ apără frontierele? piardă pe a lui întriun naufragiu. pozitul fără să mai aştepte o invi­
Pentru România, care e înconju­ Ar fi fost o pierdere incalculabilă
rată de duşmani, deslegarea acestei pentru marele artist! taţie din partea perceptorului.
întrebări o interesează în cea mai Viorile lui Stradivarius îşi dato­ Dumneavoastră, dacă doriţi, gă­
vie măsură. Cine ne apără frontie­ rează renumele lor din pricina sune­ siţi alte şapte...
rele? Ce va fi în vi tor, nu se ştie. tului lor admirabil, neîntrecut până Socoteală dreaptă. — Pe stradă,
Deocamdată, un lucru e sigur, că acum. Stradivarius, al cărui ade­ un băiat se roagă de un trecător
trebuie să ni le apărăm noi înşi-ne. vărat nume a fost Antoniu Stradi- grăbit :
* vari, a trăit în a doua jumătate a — Domnule, dă-mi te rog doi lei.
Alegerile comunale. — Alege­ veacului al 17-lea, în orăşelul ita­ — Doi Iei? Nu e cam mult?
rile comunale, despre care s’au lian Cremona. Viorile sale au, prin — Nu vă supăraţi, din doi lei
ocupat foarte mult în vremea din urmare, aproape patru sute de ani. ăştia fac eu pe urmă trei.
urmă gazetele din capitală, n'au Se crede că resonanţa cu totul deo­ — Ei cum?
fost privite până acum de cât subt sebită a acestor vechi instrumente — O să vedeţi. Daţl-mi numai
unghiul intereselor speciale ale fie- e strâns legată de întrebuinţarea cei doi lei.
cărui partid în parte. S’ar părea că unui anumit lemn din acel ţinut, Trecătorul grăbit îi întinde două
' ne găsim din nou în ajunul unei pe care meşterii timpului îl uscau piese de metal, şi aşteaptă. Băiatul
mari lupte electorale, — ale căror în condiţiuni speciale şi-l întăreau intră în băcănie, cumpără bomboane
arme le cunoaştem astăzi atât de cu diferite uleiuri. Reţeta, se vede, de un leu, şi se întoarce iar.
binel Nimeni n’a ajuns să se gân­ nu s’a mai păstrat — Poftim un leu înapoi, zise el.
dească, dincolo de atrăgătorul far­ Stradivarius, de altfel, n’a fost — Bine, te lăudai că faci din doi
mec al puterii, Ia marile noastre decât unul dintre fabricanţii de vi­ lei, trei !
interese naţionale, pe seama cărora ori de pe vremuri, şi cel mai vestit — Păi n’am făcut? Eu am de un
par’că s’ar putea face ceva şi cu dintre ei. Dar şi ceilalţi confraţi ai leu bomboane, un leu v’am dat
acest prilej. săi: Qarnerius, Amati, Mangini, şi înapoi şi un leu a rămas băcanului.
Chestiunea e actuală mai ales alţii, nu erau mult mai prejos. Nu fac trei?
pentru oraşele ardelene, unde majo­ Poate se fac şi astăzi viori tot atât Socoteală dreaptă 1