Page 4 - 1925-18
P. 4
t’ag. 244 C 0 S 1 N Z E A N A 30—IX 1925
DIAMANTUL LUI FALCO
De MUNTEANU-MIO
Poporul vrea să-şi schimbe stă După zile întâlneşte o tinără ţă smulsă. Abia au trecut câteva zile
pânul. Pumni ameninţători se ridică rancă, care-şi blastămă amarul vieţii, decând şi-a părăsit ţara, unde el e
către palatul de marmoră unde re lângă bărbatul cu pieptul sfâşiat de prinţ şi o umbră de îndoială i s’a
gele, stăpânul pe viaţă şi moarte, arborele răsturnat de propria-i să- strecurat în suflet asupra tăriei
se târeşte în genunchi deia o icoană cure. Mândrului Falco îi este milă pietrii vrăjite.
la alta, rugând cerul, s’alunge urgia de lacrimi : „Nu plânge femee — îi Femeea greşeşte, îşi zice Falco
-
de-asupra capului său. zice el— lacrimile sunt duşmanele şi îşi ascunde piatra la sân.
-
Mânia poporului e viforul, dina mândriei omeneşti . Femeea râde
intea căruia arbori de secole îşi a- printre lacrimi, răzându-se mângâ — Vreai să fii copilul meu, să-ţi
pleacă coroana, îşi îndoiesc trunchiul iată de un copil. f u mamă, îl întreabă blând femeea?
tare ca fierul, umilindu-şi mândria Falco scoate din pungă diaman — Vreau, îi răspunde Falco.
de uriaşi. Viforul hohoteşte sălbatec tul, atinge cu el buzele mortului. Falco creştea frumos şi avea ochii
văzându-i umiliţi, le sfâşie coroana visători. Păzind oile mamei sale,
mândră, îi despoae de podoabele — Ce vrei să faci ? privea ceasuri lungi către Apus, de
scumpe, trântindu-i la pământ. — Piatra e vrăjită, îţi va învia unde trebuia să vină solul cu co
Regele se ştie pierdut, vrea doar bărbatul... roana părinţilor săi. Cu fiecare apus
să-şi scape copilul, pe Falco, lumina Femeea zâmbeşte trist: „Copile, de soare i-se părea, că i-au furat
ochilor şi sufletului său părăsit. diamantul pe care crezi că-1 porţi, o zi din viaţă, căci zilele fără
Chiamâ un rob credincios, îi a- nu e decât o stică fără preţ. Poate domnie erau un blestem. Scotea
runcă copilul în braţe, zicându-i: plângeai şi mamei îi fu milă de diamantul vrăjit din punga-i zdrem-
„Prietine, ţi-1 încredinţez. Fii îi tată lacrimite tale... Voia să te mângâie ţuită, privea fără să se sature de
şi slugă de-odată. Condu-1 până va când ţi-a întins piatra mincinoasă... sclipirile de aur ale petrei nestimate,
trece urgia, într’o ţară streină . Aşa face şi viaţa cu noi cei mari, zărind în fiecare rază palate fără
-
Desface apoi de pe coroana regală copile; ne-aratâ câte-o sticlă colo număr, oştiri nesfârşite.
diamantul sfânt, îi întinde copilului: rată, spune că-i fermecată. Când îi Au trecut ani de-atunci. Falco a
„Păstrează această piatră. Coroana încercăm puterea, descoperim min devenit un flăcău frumos fără pă-
regală nu poate sfinţi domnia nici ciuna; a doua zi uităm şi credem reche. Mersul lui e uşor şi mândru,
unui rege, dacă nu poartă piatra din nou în tăria ei. privirea pierdută în imperiul fără
vrăjită. Poporul deşteptat din mânia-i Arunc-o copile acum când nu margini al visului.
nebună, va pleca să caute stăpânul ţi-e legată de suflet... mai târziu E primăvară. Florile îmbie trecă
diamantului, pentru a-i închina ţara... îţi va rupe inima dac’ai vrea s’o torilor parfumul voluptos; toţi îl
Un moment să nu te părăsească arunci ...
-
credinţa în tăria vrăjii, pe care o sorb cu lăcomie, doar Falco, străin
-
poartă piatră . O peană din aripa visului lui fu de pământ, le calcă în picioare.
Regele l-a sărutat pe Falco, i-a
ascuns diamantul într'o pungă de
piele, binecuvântându-1: „Să fie
terit de credinţa sufletelor iniei .
-
Robul îl conduce pe Falco din
ţara ucigaşă a regelui său, fugând tot
umpul de lumina drumurilor umblate.
De ţintă îşi iau Răsăritul îndepărtat,
intr'o pădure seculară sunt întâmpi
naţi de-un urs. Omul şi fiara se
iau la luptă de-asupra unei pră
păstii fără fund. in toiul luptei se
rostogolesc în adâncime, unde omul
şi animalul pier.
Falco n’are decât zece ani. Sin
gurătatea şi nenorocirea nu-1 înspăi
mântă, căci într’p pungă fără preţ
el poariă o piatră vrăjită. Se simte
stăpânul unui destin tericit... Spinii
îi sfâşie haina, îi sângerează faţ.
albă, el nu simte însă duşmăni^
ţintuindu~şi privirea departe în ţara
viselor. A Sa Regală Principele Ca ol (X) la congresul de aviaţie din Praga. La stânga colo
nelul Silvester, (XX) ataşat ah, iar la dreapta generalul Henţiescu (XXX)-
